Pilde Crestin - Ortodoxe: PILDE PENTRU MANTUIREA TA

Se afișează postările cu eticheta PILDE PENTRU MANTUIREA TA. Afișați toate postările

marți, 9 noiembrie 2021

Bucură-te, Marie! " ????

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un călugăr nestiutor de carte, dar care o iubea nespus pe Maica Domnului , nu putea să învete pe de rost nici o rugăciune pentru Stăpâna inimii lui.

Atunci Staretul i-a spus să spună doar atât :

" Bucură-te Marie "

Si călugărul a început din acel moment să rostească scurta rugăciune zilnic de o mie de ori.

Diavolul i-a apărut în fată într-o zi spunându-i :

- "Nu mai spune această rugăciune, pentru că nu mai pot să mă apropii de tine."

După ce bătrânul călugăr a plecat la Domnul si a fost îngropat în curtea Mănăstirii , pe mormântul lui a inflorit un crin.

Curiosi , ceilalti călugări au deschis marmantul si au văzut că rădăcina crinului era în inima călugărului mort, care era încă întreagă , iar cu litere de Aur erau scrise cuvintele : " Bucură-te Marie"

Acest călugăr nestiutor de carte dar cu mare dragoste si evlavie fată de Maica Domnului, a rămas în istorie ca : " Bucură-te Marie".

Maica Domnului nu părăseste niciodată pe cei care o iubesc si ii cer ajutorul.

Maica Domnului este " rana diavolilor" si ajutătoarea noastră în fata tuturor greutătilor, necazurilor, ispitelor si a bolilor de tot felul.

De aceea să-i spunem si noi, din toată inima

" Bucură-te , Marie... "

vineri, 30 iulie 2021

Cuvintele şi faptele

"Un fermier bogat adăuga întotdeauna la pravila rugăciunii de dimineață o astfel de rugăminte: "Dumnezeule,adu-ți aminte de cei săraci şi flămînzi,şi ajută-i în nevoia lor!"

Chiar dacă hambarele sale se rupeau de atîta roadă, fermierul nu ajuta, din zgîrcenie, pe nimeni. Iar săracilor le spunea: "Du-te, du-te,Dumnezeu să te ajute..."

Odată, după ce fermierul îşi rostise rugăciunea de dimineață pentru cei săraci şi flămînzi, fiul său i-a spus:

-Tată, pot să iau puțin grîu din hambarele tale?

- La ce-ți trebuie? Ce vei face cu el? , îl întrebă tatăl uimit.

- Vreau să răspund la rugăciunea ta! Aş vrea să se împlinească în sfîrşit ceea ce ceri

duminică, 25 iulie 2021

Poveste de seara- Flacăra din lampa vieții -

,,A fost odată un medic foarte priceput și dedicat. Datorită lui, mii de oameni care erau la un pas de moarte au fost vindecați.
Iată că într-o zi Moartea a apărut în fața lui și i-a spus:
– Uite ce se întâmplă, ești într-adevăr un doctor foarte bun, dar salvând atât de mulți oameni de la moarte, deranjezi echilibrul din lume. Îți propun ceva. De astăzi, când te duci la un bolnav să îl tratezi, vei vedea o lampă lângă capul lui.
Prin flacăra din lampă vei ști dacă persoana respectivă trebuie să moară sau dacă mai are zile pe acest pământ. Dacă focul este slab și pare că se stinge, acesta va fi un semn că trebuie să-l lași pe om în seama mea. Dacă focul arde puternic, înseamnă îl poți vindeca. Drept garanție a acordului nostru, îți voi lăsa propria lampă. Ține-o lângă tine ca să vezi cât va dura propria ta viață.
Acestea fiind spuse, Moartea a dispărut.
Într-o zi, la scurt timp după acea întâmplare, l-au chemat pe medic pentru a salva un nou-născut grav bolnav. Când a intrat, a văzut o lampă lângă capul copilului, în care pâlpâia un foc slab, abia vizibil. Doctorul s-a gândit la acord, dar i-a părut atât de rău pentru mamă și pentru viața copilului încât a luat niște ulei din propria lampă și l-a turnat în lampa copilului, astfel mărind flacăra. A salvat copilul, l-a îngrijit și a plecat.
A doua zi a mers la o colibă unde locuia o familie săracă, dar numeroasă. Mama era pe patul de moarte iar cei șapte copii ai ei stăteau triști în jurul ei. Flacăra din lampa femeii era atât de slabă încât s-ar fi putut stinge în orice moment. De asemenea, ca în cazul copilului, a turnat ulei din lampa lui în lampa ei.
Zi de zi, doctorul făcea la fel, nici măcar o dată nu a respectat acordul și de fiecare dată și-a mai luat puțin ulei din lampă pentru a-i salva pe alții. A trecut un an și medicul s-a îmbolnăvit grav, iar când s-a uitat la flacăra vieții sale, a văzut că abia clipea.
Deodată, Moartea a apărut lângă el și i-a spus:
- M-ai înșelat, ai încălcat acordul nostru de fiecare dată, dar a venit și rândul tău. Astăzi am venit după tine.
Doctorul s-a trezit în lumea de dincolo, într-o sală imensă, unde erau așezate multe lămpi, aproape stinse ca a lui.
– Mai ai o singură șansă, spuse Moartea. Pentru că tu ți-ai cruțat viața de dragul altora, se consideră că ai dreptul să torni la tine ulei din fiecare lampă pe care o vezi aici și să-ți continui viața încă mulți ani.
– Nu, nu vreau să profit de alții, scutură medicul din cap.
-În acest caz, nu mai am putere asupra ta, ai dovedit că ești special. Ești liber să trăiești, pentru că atunci când o persoană își dedică viața altora, este nemuritoare."
Autor necunoscut.

miercuri, 26 mai 2021

Lupta

Drumul creştinului este plin de piedici, care devin din ce în ce mai dese. Aşadar, trebuie să luptăm cu bărbăţie, mergând pe urmele Sfântului Apostol Pavel. Cel care se luptă cu patimile sale, împlineşte poruncile lui Dumnezeu şi se curăţă sufleteşte, iar de cel cu sufletul curat Se apropie Domnul, Care a făgăduit: vom veni la el, şi vom face locaş la el (Ioan 14, 23).

Ar fi un lucru foarte bun dacă, îngrijindu-ne de cele de zi cu zi, totodată, nu vom abandona nici lupta duhovnicească.

Noi trebuie să ne luptăm, şi Domnul, văzând râvna noastră ne va veni neîntârziat în ajutor să biruim toate ispitele trimise de diavol. Sfântul Antonie cel Mare spunea: ,,mâinile la lucru, iar gândul la cer!” Astfel a procedat el însuşi, şi aşa i-a învăţat şi pe alţii să facă.

(Sfântul Teofan )

IERTAREA...

Un satean i-a spus intr-o zi vecinului sau:

- In zadar incerc sa dobandesc pacea, iertand pe cei care mi-au facut rau.

Vecinul i-a raspuns:

- Daca nu primesti pacea iertand, inseamna ca nu ai iertat.

- Ba da - eu am iertat mereu, dar n-am fost partas pacii, a grait sateanul.

- Vecine, repet: iertarea astfel data, fara indoiala ca n-a fost buna.

- Ce-i lipseste?, a zis sateanul.

- Adeseori, iarna, soarele bate in plin. Lumina lui e stralucitoare, dar el nu poate incalzi. Ii lipseste caldura. Stai sub stralucirea lui si ingheti. Tot asemenea, iubite vecine, este si cu iertarea. Ca ea sa aduca in suflet pacea pe care o doresti, ii trebuie caldura uitarii. Daca iertam fara sa uitam, aceasta iertare nu este iertare. Este o simpla vorba. .... Numai uitand, iertam cu adevarat, a marturisit vecinul.

Mare este Dumnezeu

Spun bătrânii că pe vremuri, în ce ţară nu mai ştiu,
Ar fi locuit odată, un creştin giuvaergiu,
Care-n orişice-ntâmplare, şi la bine şi la rău,
El zicea întotdeauna: „Mare este Dumnezeu!”

Peste ţara-aceea însă, crud, cu sufletul hapsân,
Împărat din întâmplare, era tocmai un păgân.
Care auzind, păgânul, de creştin c-aduce slavă,
Începu să-i poarte-n suflet, ură crâncenă, grozavă.

Şi-ntr-o zi-l chemă la sine şi cu gânduri de mişel
Din împărătescu-i deget scoase un frumos inel,
Şi-arătându-l cu-ngânfare făcătorului de cruci
I-a fost zis: „Să-l iei, să-l cureţi şi-n trei zile să-l aduci!”

„Am să-l curăţ, împărate”, zise iute omul meu,
Fără a uita să zică: „Mare este Dumnezeu!”
Sub cuvânt că vrea să pună în cutia lui, inelul,
Împăratul s-a dus iute într-o cameră, mişelul

Şi scoţându-i piatra scumpă, ce orbea jucată-n zare,
A deschis apoi fereastra şi-a zvârlit-o, jos în mare.
I-a fost dat apoi cutia, cu inelul de preţ greu
Şi i-a zis: „O să se vadă cât de mare-i Dumnezeu!”

Omul a luat cutia şi ajuns la el acasă
A lăsat cutia-nchisă şi s-a aşezat la masă.
Apoi şi-a văzut de treabă cum ştia să-şi vadă el,
Fără să se mai gândească la minunea de inel.

Dar a treia zi luându-l ca să-l şteargă
Văzu că piatra lipseşte şi-l cuprinse jale largă.
Plânse mult. Pe urmă zise: „Mare este Dumnezeu!
Dar când va afla-mpăratul, oare ce m-oi face eu?”

În aceeaşi clipă însă, intră baba lui bătrână,
Cu o piatră orbitoare, în uscata ei de mână:
„Ia te uită”, zise dânsa, „Tăind peştele pe vatră
Ca să fac de prânz o ciorbă, am găsit această piatră!”

„Ah!”, a suspinat bătrânul, „nu degeaba tot spun eu
La tot pasul şi-n tot locul: „Mare este Dumnezeu!”
Piatra ce-ai găsit-o-n peşte, este cu adevărat,
A inelului pe care l-am luat de la-mpărat”.

Curăţând apoi inelul, puse piatra-n locul ei
Şi s-a dus la împăratul, glăsuindu-i cu temei:
„Împărate-aduc inelul, ruginise tare rău,
Dar l-am curăţat oglindă: Mare este Dumnezeu!”

„Cum putuşi a-i găsi piatra” împăratul zise tare,
„Când a fost de mine scoasă şi pe loc zvârlită-n mare?”
Povestind giuvaergiul tot ce el avea de spus,
Zise iar smerita vorbă, ridicând privirea-n sus:

„Mare este Dumnezeu! Slavă Lui şi-n veci Amin!”
Şi-auzind aceasta, împăratul ce păgân s-a făcut şi el creştin.

joi, 13 mai 2021

Câţi copii putem creşte ?

Un om evlavios avea puţine bunuri pământeşti, însă avea mulţi copii. Întrebându-l cineva dacă prea mulţi copii nu-i căuzează greutăţi materiale, el a răspuns:

- Nu mă îngrijorez de aceasta, căci tatăl meu este multimilionar şi las copiii mei în grija Lui.

Atunci a fost întrebat cine este tatăl său şi unde locuieşte. Omul a răspuns:

- Tatăl meu locuieşte în ceruri; este bunul Dumnezeu. Acela îngrijeşte de copiii Săi şi de ai mei.

Ajută-mă, Iisuse drag, să nu mai greşesc; când vorbesc dă-mi înţelepciune,

ca să nu împlinesc voia celui rău, făcând pe cineva să sufere din cauza mea,

din cauza neştiinţei mele. Doamne Iisuse, binecuvântează-i pe toţi cei ce mă

vorbesc de rău şi mă nedreptăţesc şi luminează-i, ca să nu păţească ceva din

cauza mea. În toţi oamenii văd pe copiii Tăi, Doamne, şi trebuie să-i iubesc,

căci şi Tu îi iubeşti. Dar pentru aceasta ajută-mă să-i iubesc prin fapte - nu cu

vorbe, căci tot ce fac ştiu că pentru Tine şi prin Tine fac, ca să Te măresc şi să

Te slăvesc pe Tine, Dumnezeul nostru! Doresc să fiu pururea cu Tine prin

rugăciune curată şi mintea mea să fie departe de orice păcat şi gura mea să

se deschidă spre bine şi spre lauda Ta în veci.

joi, 22 aprilie 2021

Credinta ...

- Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta?

Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţelescă, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în sufletdrumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor.

"Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţa prin foc până ce străluceşte, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fiecercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc.”

„De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

joi, 11 martie 2021

Alfabetul...

Intr-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat:
– De ce tot repeţi literele?
– Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
– Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…

Matei 19:14 Şi Iisus le -a zis: ,”Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei”

vineri, 26 februarie 2021

MARE-I DUMNEZEU“

Trăia odată, în vremurile de demult, pe la începuturile creştinismului, un ceasornicar creştin care, la fiecare vorbă, zicea: Mare este Dumnezeu! În acea ţară domnea pe atunci un împărat păgân care ura mult pe creştini. Auzise împăratul şi de ceasornicarul creştin şi prinsese ură pe el pentru vorba ce o avea. Într-o zi, trimise după el să-l aducă la curtea împărătească.

– Te-am chemat să-mi cureţi inelul acesta şi poimâine să mi-l aduci. Ia seama că, uite, inelul are o piatră scumpă; nu cumva să mi-o pierzi, căci o plăteşti cu capul – zise împăratul.

– L-oi curăţa, înălţate împărate! Mare-i Dumnezeu!

Împăratul ia inelul, spunând că merge să-l pună în cutie; intră într-o altă cameră, scoate repede piatra scumpă din inel, o trimite pe un servitor să o arunce în mare şi, întorcându-se, îi dădu ceasornicarului inelul împachetat fără piatră, zicându-i:

– Acum poţi pleca la lucru; te-oi vedea cât de mare va fi Dumnezeul tău.

Ceasornicarul merse acasă şi, fiind către seară, puse cutia bine în ladă, o încuie, rămânând să se apuce de lucru dimineaţa. A doua zi, femeia lui se duse în târg să cumpere nişte peşte proaspăt de mâncare, iar el se apucă să cureţe inelul. Dar, desfăcând cutia şi luând inelul, rămase încremenit de spaimă: piatra cea scumpă lipsea din inel. Deznădăjduit, îşi puse mâinile pe cap şi începu a striga:

– Doamne Dumnezeule, mare eşti! Ce mă fac eu acum?

În vremea aceea, sosi femeia din târg cu peştele şi, auzind ce se întâmplase, se înfricoşă şi ea. Pe ceasornicar îl aştepta o moarte sigură. Între timp, femeia se apucă să taie peştii, dar, spintecând cel dintâi peşte, ce să vezi? În pântecele lui era o piatră sclipitoare. Ceasornicarul, cum o vede, strigă plin de bucurie: Mare este Dumnezeu!… Asta-i chiar piatra de la inelul împăratului.

Şi se-apucă ceasornicarul, curăţă inelul, iar a treia zi se înfăţişă cu el înaintea împăratului.

– Ei, l-ai curăţat? – întrebă împăratul.

– L-am curăţat preaînălţate împărate. Mare-i Dumnezeu!

Împăratul, când văzu inelul cu piatra în el, rămase uimit.

– Să-mi spui de unde ai luat piatra, căci eu am aruncat-o în mare.

– Ai aruncat-o, împărate, dar… «Mare a fost Dumnezeu!»

Şi îi povesti împăratului întâmplarea cu peştele. Când auzi împăratul această minunată întâmplare, se sculă în picioare şi, ridicându-şi ochii spre cer, zise: Cu adevărat, văd şi eu că mare este Dumnezeul tău!

Povestiri religioase

Pr. Iosif Trifa

https://oasteadomnului.ro/mare-i-dumnezeu/

O mie de monede ...

Un om bogat și fără credintă , a venit la un înțelept și i-a spus :

- Îți  dau  o mie  de monede  de  aur, dacă  îmi arăți  unde  este  Dumnezeu!

Înțeleptul  i-a  răspuns :

- îți dau  două mii  de  monede  de aur, dacă  îmi arăți  unde  nu este  Dumnezeu !

Dumnezeu  este  dorul  inimii  noastre!

,,   Tu  ești  tot,
    Tu  umpli  totul,
     fericit  sunt  ne-ncetat,
     tot  Ți-am  dat,
     primit-am  totul,
     n-am  nimic
     Dar  sunt  bogat ! "-   Tr. Dorz

Domnul  meu  și  Dumnezeul  meu... 

"Mare  ești  Doamne  și minunate sunt lucrurile  Tale și  nici  un  cuvânt nu este îndeajuns  spre  lauda  minunilor  Tale."

Viata fără Dumnezeu, este  o  viață  tristă  fără speranțe și  bucurii!

Deschideți  ușa inimii  să  între Dumnezeu!

Doamne  Iisuse  Hristoase , miluiește-ne  pe noi. Amin

duminică, 21 februarie 2021

Răzbunarea...

Un frate, fiind asuprit de un alt frate, a mers la ava Sisoe Tebanul şi a zis: „Părinte, m-a asuprit un frate şi vreau să-mi fac dreptate singur."

Iar stareţul îl ruga pe el, zicându-i: „Nu, fiule, ci lasă-l pe el, mai bine, în plata lui Dumnezeu şi Acela să te răzbune pe tine." Iar el zicea: „Nu-l voi lăsa, de nu mă voi răzbuna."

Deci, a zis stareţul: „Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate." Apoi, sculându-se a zis: „Dumnezeule, de acum, noi spre Tine nu mai nădăjduim, să nu te mai îngrijeşti de noi, nici să răsplăteşti celor ce ne fac strâmbătate nouă, pentru că noi singuri ne vom face dreptate." Iar fratele, auzind acestea, a căzut la picioarele părintelui, zicând: „Iartă-mă, că, de acum, nu mă voi mai sfădi cu fratele, şi-l voi ierta pe el."

Şi i-a zis stareţul: „Să mă crezi, fiule, că acela ce va răbda defăimare şi ocară, fără de osteneală se va mântui. Iar cel ce se mânie pe fratele său, va pierde toată fapta cea bună şi rob diavolului se face pe sine."

Nu Uita de Zahăr !

Mai erau cinci minute până să înceapă ora.
Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.
La ora 16 fix aveau testare la Religie.
Când a intrat profesoara , tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.
„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre , simple, la două întrebări
1. Cine Este Dumnezeu ?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu Există dacă nimeni nu L-a Văzut ?
În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.
Profesoara le-a citit pe rând .
29 de lucrări, erau repetitive .
Cuvintele parcă erau aceleaşi „Dumnezeu e Tatăl nostru”;
„a făcut Pământul … , marea şi tot ce există”;
...
Dar a treizecea E lucrarea lui Ernestino . Un pici blond mărunțel .
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.
Copilul vine şovăielnic .
Se temea de o umilinţă în faţa colegilor . Lacrimile îi inundă obrajii .
Invăţătoarea îl încurajează .
Elevul începe citirea sughiţând :
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun .
Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune , simt imediat că lipseşte !
Aşa Este şi Dumnezeu !
Chiar dacă nu-L vedem , dacă El nu Este în viaţa noastră , viaţa este amară şi nu are gust”.
Sala a explodat în aplauze !
Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat :
„Vedeţi copii , ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri . Ci să fim simplii dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.
Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei ...
Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze ...
Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte ...
Iar noi muritorii , tot nu înţelegem …
Dumnezeu nu e un concept greoi . E simplu ca şi cămaşa lui Hristos !
E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie .
E dulce ca şi zahărul !
Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!
Vrei să trăieşti frumos , să trăieşti înţelept ,
Nu Uita să Pui Zahăr in Viaţa Ta !
Adica
Nu Uita să Pui pe DUMNEZEU in Viaţa Ta !

marți, 9 februarie 2021

Brutarul...

'' Brutarul o mustra mereu pe femeia sa ca mergea la biserici si dadea la saraci si la colectele care se faceau.
Intr-o zi , in timp ce scotea painile calde din cuptor,si tot locul din jurul brutariei se umpluse de mirosul placut de paine proaspata,la usa brutariei a venit un sarac si a spus :
- Sefule, toate painile acestea sunt ale tale ?
- Ale cui sa fie ?
- Si nu le mananci ?
-Bre, pleaca de aici !
-Da-mi si mie una ca mi-e foame !
- Pleaca, ti-am spus ! Lasa-ma in pace !
-Sefule...
-Pleci sau nu pleci ?
-Sefule...il ruga saracul

Dar nu a apucat sa sfarseasca ca brutarul a luat o paine si a aruncat-o cu putere spre sarac , voind sa il loveasca in cap.
Acela insa s-a aplecat si painea a trecut peste capul sau si a cazut jos.
Saracul s-a repezit la paine, a luat-o, s-a repezit cu ea intr-un colt si a mancat-o.

Toata ziua aceea brutarul a fost nervos din pricina acelui musafir nepoftit si a painii pierdute.
 Sa indrazneasca sa mai vina, isi spunea el cu manie, in sinea sa !

 In noaptea urmatoare, pe la ora doua, dupa miezul noptii, brutarul sare din somn infricosat  si ud de transpiratie, strigand :
- Femeie, scoala-te !
- Ce ai, ce s-a intamplat  ?, l-a intrebat femeia inspaimantata .
- Scoala-te si adu-mi o camasa sa ma schimb si iti voi spune ce am patit !
Femeie, parca am murit si s-au adunat in jurul meu o multime de ingeri si demoni certandu-se intre ei care sa-mi ia sufletul. Intr-un cantar mare, de trei ori blestematii, puneau mereu faptele mele cele rele si balanta se ingreuna din ce in ce mai mult. La un moment dat un inger a strigat :
- Painea, aduce-ti painea cu care l-a saturat pe acel sarac flamand !
- Puneti-o pe celalalt talger 
Atunci demonii au strigat :
- Painea nu a dat-o milostenie, a arucat-o sa-i sparga capul saracului !
Au raspuns ingerii :
- Dar s-a saturat cel sarac si a multumit .
Si sa vezi femeie, acea paine a schimbat talerele cantarului, talerul s-a lasat in jos si cu acea paine m-am mantuit ...
De aceea, de acuma sa dai si sa nu te mai opresti. Voi da si eu. Si de-ar mai veni pe noi acel sarac !
Insfarsit brutarul a inteles ca daca dai, castigi.
Dar noi oare am inteles ?
Sa credem cu tarie ca atunci cand dam , ne imbogatim.
Sa probam prin fapte .
Unii oameni au nevoie si asteapta fie si o bucatica de paine...

luni, 8 februarie 2021

Viermele

Povestea spune că: fiecare are destinul lui, binele e oricând posibil,
aparenţele înşală, trebuie disociată aparenţa de esenţă.

Viermele a privit în jur: unele săreau, altele cântau, multe zburau, puţine alergau...toate insectele erau în continuă mişcare şi erau fericite. Numai el, sărăcuţul, era fără glas, fără picioare, fără aripi. Dar nu invidia pe nimeni, ştia că este un vierme şi-şi spunea:

–Fiecare are destinul său!

Şi şi-a început munca.În scurt timp, s-a înfăşurat într-un ghem de mătase, s-a izolat de lume, apoi a stat liniştit în gogoaşa lui şi a aşteptat spunându-şi:

–Încă puţină răbdare!

La momentul cuvenit, din gogoaşa de mătase, a ieşit un minunat fluture albastru metalizat, mare, diafan, care şi-a întins frumoasele aripi graţioase şi s-a înălţat în văzduh, uitând cu totul, că fusese cândva un vierme.

Spunem povestea: unui pesimist, melancolic,cuiva ce se lasă înşelat de aparenţe,omului, care vrea să renunţe din cauza efortului necesar, celui ce crede că n-are nici un talent, părintelui, care n-are încredere în valoarea copilului.

sâmbătă, 6 februarie 2021

Mâini curate

Povestea arată: legătura faptă-vorbă, ipocrizia, orgoliul inutil al principialului, din greşală învăţăm.

Un om, care se considera fără de păcat, la Judecata de Apoi, i-a spus Creatorului:

–Doamne, am păzit legea ta, n-am făcut nuci-un rău, nici-o nedreptate. Priveşte mâinile mele, sunt curate!
–Fără îndoială că sunt curate, dar sunt şi goale!

Spunem povestea: principialului orgolios,
unui om al vorbelor,
celui ce nu ştie să dăruie,
cui nu înţelege că din greşală învăţăm.

marți, 26 ianuarie 2021

Pildă de suflet

O mamă cu fiica ei mergeau dea lungul

unui mal de râu.
Mama, precaută, îi zice fiicei :
“Ține-mă te rog de mână”.
La care fiica îi răspunde:
“Nu mamă, ține-mi tu de mâna”
Mama întreabă copilul
“Care e deosebirea?” 

Fiica îi răspunde:
“Dacă te țin eu de mână și aluneci în apă, eu s-ar putea să-ți dau drumul la mână, dar dacă mă ți tu de mână mă simt în siguranță, tu nu mi-ai da drumul niciodată la mână”

Autor necunoscut

luni, 18 ianuarie 2021

Istorioară folositoare de suflet*

Într-o zi un sfânt părinte s-a rugat lui Dumnezeu

Să vadă activitatea sfinților din cerul Său.

Dumnezeu în marea-I milă îi descoperă în vis

Sectorul Registratură din cerescul paradis.

Merge însoțit d-un înger spre acel sector anume,

Unde se-nscrie-n registru orice cerere din lume.

A văzut forfotă mare, agitație, mulțime,

Zecile de mii de îngeri roiau ca niște albine.

Alte zeci de mii de îngeri aduceau la-nregistrare

Ca apoi, înregistrate, să le ducă pe sectoare.

Sfinții le citeau cu grijă și făceau un referat,

Ca Dumnezeu Milostivul să le dea la operat.

După ce Mântuitorul prescria la toți răspunsul,

Cererile-apostilate își urmau în grabă cursul.

Alți îngeri duceau în aripi să se pună-n aplicare

Ceea ce Preamilostivul a prescris la fiecare.

Sfântul, uimit de aceasta, purtat de însoțitor,

Voia neapărat să vadă care-i pasul următor.

Îngerii zburau în grabă, mai iute ca sateliții,

Către locul ce se cheamă omenește Expediții!

Era un hangar de fildeș, mai mare decât Pământul,

În care erau expuse bunătăți cu amănuntul.

Zeci de mii…de mii de îngeri pregăteau în graba mare

Colete, ca să trimită ce a cerut fiecare.

Din hangarul plin cu daruri, colete cu hrisov sfânt

Erau duse de alți îngeri la lumea de pe Pământ.

Oamenii primeau îndată daruri de la Dumnezeu

Și se răsfățau din ele, fiecare-n felul său.

Oamenii, majoritatea, din lene sau nesimțire,

Nu voiau nici să semneze confirmarea de primire.

Cât privește mulțumirea pentru cadoul primit,

Poate unul dintr-o mie dacă s-ar fi ostenit.

Asta confirmă și sfântul cel răpit prin vis în cer,

Unde a zărit și-un înger ghemuit într-un ungher,

Așteptând, poate vreun altul va intra-n biroul său

Să aducă de la oameni scrisoare lui Dumnezeu.

Se opri sfântul o clipă și se umplu de uimire

Când citi cu ochi-n lacrimi: Confirmare de primire.

Era scris cu flori de aur pe ușa de la birou,

Iar registru Confirmare era vechi, dar părea nou.

Ca să înțeleagă bine, sfântul insistă puțin:

„De ce stă oare degeaba acest îngeraș divin?

Nimeni nu-i deschide ușa și stă acolo stingher!

Cred că vin toți mesagerii fără confirmări în cer!”

„Așa este”, zise duhul îngerului netrupesc,

Cel ce însoțise sfântul în periplul său ceresc.

„Aici se înregistrează confirmări de mulțumiri,

Ca apoi să se transmită Preaînaltei Stăpâniri!

Se pare că îngerașul stă degeaba, stingherit

Pentru că de multă vreme confirmări n-a mai primit.

Trist este și îngerașul, dar mai trist e Dumnezeu

Deși El nu încetează să trimită darul Său.

Recunoștința umană a devenit floare rară

Nimenea n-o mai cultivă și începe să dispară.

Mergi la oamenii din lume și le spune din priviri

Să cultive iar în inimi crinul bunelor vestiri.”

*alcătuită de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, drept concluzie la meditația lirică din Duminica recunoștinței

sâmbătă, 16 ianuarie 2021

Credinta si fapta bună!

Demult, trăia un bătrân, om cu frica de Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu.

- Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:

- De ce ai scris pe o vâslă "credinţă" şi pe cealaltă "fapte bune"?

- Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.

- Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci fapte bune, eşti de folos celorlalţi, dacă ai credinţă, îţi eşti ţie însuţi de folos.

Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. în felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti.

Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa. Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura!

"În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există !

joi, 14 ianuarie 2021

Zdrențărosul fericit

Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.
Într-o zi, mergând la biserică, monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:
– Ziua bună!
– Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea!
– Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!
– Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!
– Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!
– Nu duc lipsă de nimic!
– Dar tu n-ai nicio nevoie?
– Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui Dumnezeu, când toţi mă gonesc, îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă.

Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox