Vorbire multă (cleveteală)

Un preot căruia o femeie i-a spus la spovedanie că, printre altele,

mai vorbeşte de rău pe alţii, i-a dat un canon care femeii i s-a părut

foarte uşor: „Să mergi la târg joia viitoare şi să cumperi o găină. O

tai pe loc şi în drum spre casă, smulgi pană după pană în aşa fel

încât, când vei ajunge acasă, să fie gata curăţată“.

Aşa a făcut, dar nu înţelegea rostul canonului. Se duse la preotul

care o aştepta şi îl întrebă, ce trebuie să înţeleagă din ceea ce a făcut.

„Vei vedea îndată“, îi zise preotul. „Fă acum drumul înapoi şi

adună  toate   penele   pe   care   le-ai   smuls   şi   le-ai             aruncat“.

„Imposibil“, răspunse femeia. „Bătea vântul şi le-a risipit în toate

părţile. Le-am aruncat la întâmplare“.

"Cred că aşa este“, i-a spus preotul. „Tot aşa s-a întâmplat şi

cu cuvintele rele, cu calomniile pe care le-ai împrăştiat tu despre

alţii. Au plecat în toate direcţiile, preluate de către unii şi de alţii.

Încearcă acum să le aduni, dacă mai poţi!  Fac rău peste tot pe

unde ajung şi tu nu mai ai putere să le opreşti.

Nu era mai bine să nu le fi spus? Cum îţi  vei suporta acum

părerea de rău? “

Credinţa lui Newton

Un oarecare om îl întrebă odată pe marele fizician Isaak Newton: "Crezi că omul, după ce prin moarte a devenit praf şi cenuşă, poate să învie din morţi?". Fizicianul îi răspunse: "Cred, cum să nu cred". Omul îl întrebă mai departe: "Poţi să-mi dovedeşti lucrul acesta?" Newton îi răspunse: "Da, voi încerca". El luă un pumn cu nisip şi unul cu pilitură de fier, le amestecă şi apoi îl întrebă pe acel om: "Crezi că se poate despărţi nisipul de această pilitură de fier?" Omul îi răspunse: "Nu, cum să se poată!".

Newton luă atunci un magnet, îl apropie de grămadă şi adună laolaltă toată pilitura de fier despărţind-o astfel de nisip. Apoi adăugă: "Dacă Dumnezeu a dat atâta putere acestui magnet ca să poată atrage toată pilitura de fier, nu va avea el oare atâta putere, încât să poată învia pe oameni din morţi? Cu siguranţă că da".