(adică, să nu-L chemăm decat cănd simtim că numai putem izbandi fără ajutorul Lui).
"Un bijutier stătea in pravălia lui si in timp ce lucra, lua mereu numele Domnului in desert, fie injurand, fie invocandu-L la orice pas. Iar un hagiu ce trecea pe stradă s-a tulburat auzindu-l, asa ca l-a strigat să vină afară. Cand bijutierul a iesit in fata usii, hagiul s-a ascuns. Bijutierul s-a intors in prăvălie si si-a reluat lucrul. Hagiul iar l-a strigat si cand bijutierul a răspuns chemării, hagiul iar s-a ascuns, repetand figura. Atunci bijutierul s-a intors furios la treabă. Si incă o dată, la fel. Bijutierul, nebun de furie, s-a răstit la el: - Ce mă tot strigi, hagiule, si ce tot faci glume cu mine, cand eu nu-mi vad capul de treabă? La care hagiul i-a raspuns linistit: - Păi nici Dumnezeu nu-Si vede capul de treabă, dar tu il tot strigi mereu degeaba la toate nimicurile. Cine ar trebui să se supere mai tare, Dumnezeu sau tu? Iar bijutierul, intelegand, s-a rusinat si s-a retras in prăvălia lui, fără să mai ia numele Domnului in desert". (Sfantul Nicolae Velimirovici).
Dumnezeu si Maica Domnului să te binecuvanteze.
Amin si Aliluia!
