Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Soţia unui boier bogat mergea odată cu o trăsură împreună şi cu cele două fiice ale ei, la un conac învecinat pentru a lua parte la o ceremonie. Drumul trecea printr-o pădure.

Ajunse cu caleaşca pe la mijlocul pădurii şi trebuind să treacă pe sub crengile foarte stufoase şi joase ale unui arbore, vizitiul a mânat cu nebăgare de seamă şi crengile acestuia le-au lovit pe doamne iar una din ele agăţându-se de colierul uneia dintre ele, rupându-l şi atunci ele coborând toate din trăsură au început să caute şi să culeagă de prin iarbă perlele împrăştiate.

Dar iată, că un pădurar, alergând într-un suflet, vine şi le spune:

- Nu vă mai văicăriţi, ci mai degrabă lăudaţi pe Dumnezeu că v-am putut ajunge. La marginea pădurii sunteţi aşteptate de o bandă de tâlhari pentru a vă jefui. Dacă nu aţi fi fost reţinute, acum aţi fi fost în mâinile lor.

Şi atunci ele s-au întors cu bine înapoi la conacul lor.

Orice lucru am face, să-l facem pentru Dumnezeu

        Pentru fiecare acţiune a sa, omul este dator să se întrebe pe sine: ,,Oare ceea ce fac eu acum mă odihneşte pe mine? Dar pe Dumnezeu, oare-L odihneşte?”, şi să cerceteze dacă acel lucru este sau nu plăcut lui Dumnezeu. Cel ce uită să facă aceasta, uită şi de Dumnezeu!...

Mai demult, oamenii Îl aveau mai mult în vedere pe Dumnezeu, căci mereu îi auzeai spunând: ,,Dacă vrea Dumnezeu…”, ,,Dacă va îngădui Dumnezeu…”, ,,Spre slava lui Dumnezeu!”, trăiau ceea ce spune psalmistul ,,Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea” (Ps. 15, 8) ca să nu mă clatin, şi nu se clătinau. Acum însă, vezi, încet-încet, a pătruns curentul european şi mulţi nu fac răul din politeţe.

Orice ar face omul, să o facă curat pentru Hristos, să cugete că Hristos îl vede, îl urmăreşte, şi în orice mişcare a sa centrul să îi fie Hristos. Dacă ne mişcăm cu scopul de a plăcea oamenilor, aceasta nu ne foloseşte la nimic.

 sursa                                                                                                (Cuviosul Paisie Aghioritul)
http://popasduhovnicesc.ro/

Recunoştinţă şi pentru mult, şi pentru puţin

Unii spun: ,,Cred că Dumnezeu mă va ajuta…”, dar pe de altă parte încearcă să adune bani ca să nu se lipsească de nimic. Unii ca aceştia trebuie să ştie însă că Îl jignesc pe Dumnezeu, pentru că nu se încredinţează pe ei înşişi Lui, ci banilor!...

Dumnezeu nu îi pretinde omului să nu aibă niciun  ban pus deoparte pentru ceasul de nevoie, ci să nu îşi pună nădejdea sa în bani. Cel ce îşi face planuri pentru viitor fără a se încrede mai întâi lui Dumnezeu, dar spune pe urmă că ,,Aşa a vrut Dumnezeu”, unul ca acesta îşi binecuvântează lucrul său în mod diavolesc.

Mulţi n-au înţeles însă că Dumnezeu e Cel Care le poartă de grijă, nu se încredinţează întru totul voii Lui şi de aceea suferă şi se chinuiesc.

                                                                                                 (Cuviosul Paisie Aghioritul)

 sursa                                                                               

http://popasduhovnicesc.ro/