Soţia unui boier bogat mergea odată cu o trăsură împreună şi cu cele două fiice ale ei, la un conac învecinat pentru a lua parte la o ceremonie. Drumul trecea printr-o pădure.
Ajunse cu caleaşca pe la mijlocul pădurii şi trebuind să treacă pe sub crengile foarte stufoase şi joase ale unui arbore, vizitiul a mânat cu nebăgare de seamă şi crengile acestuia le-au lovit pe doamne iar una din ele agăţându-se de colierul uneia dintre ele, rupându-l şi atunci ele coborând toate din trăsură au început să caute şi să culeagă de prin iarbă perlele împrăştiate.
Dar iată, că un pădurar, alergând într-un suflet, vine şi le spune:
- Nu vă mai văicăriţi, ci mai degrabă lăudaţi pe Dumnezeu că v-am putut ajunge. La marginea pădurii sunteţi aşteptate de o bandă de tâlhari pentru a vă jefui. Dacă nu aţi fi fost reţinute, acum aţi fi fost în mâinile lor.
Şi atunci ele s-au întors cu bine înapoi la conacul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.