Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

joi, 11 ianuarie 2024

Micul păianjen

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                  

Se spune că odată o femeie a fost urmărită printr’o pădure de niște tâlhari care voiau s’o jefuiască.
Femeia a intrat iute într’o mică peșteră, pe care a găsit’o în calea ei, cu speranța de a nu fi găsită.
Infractorii o căutau cu insistență prin tufele din preajma peșterii. Ea le auzea vocile și pașii și, cu puținele puteri pe care le mai avea și cu multă spaimă, se ruga: „Dumnezeule, Mare și Atotputernic, pune’i pe îngerii Tăi să acopere intrarea peșterii acesteia, ca să nu mă găsească.”

În acel moment, îi auzi pe bărbați apropiindu’se și mai mult de peșteră și văzu cum un păianjen mic tocmai începu să’și țeasă o pânză la intrare.

Femeia privea cu respirația tăiată și înălță o altă rugăciune, de data aceasta mai insistentă:

„Doamne, Ți’am cerut îngeri apărători, nu un biet păianjen. Te rog, cu mâna Ta puternică pune un zid la intrare, astfel încât oamenii aceștia răi să nu poată intra și să mă omoare!”

Deschise ochii, așteptând să vadă zidul de piatră blocând intrarea, dar tot ce văzu era micul păianjen care se învârtea de zor pe pânza lui.

Răufăcătorii ajunseseră atât de aproape de gura peșterii, încât femeia se simțea pierdută și își aștepta deja sfârșitul.

Când aceia erau chiar în fața peșterii, păianjenul isprăvise de acoperit intrarea.
Ea, ghemuită într’un colț, tremurând cu capul acoperit de brațe, auzi conversația dintre ei:

“Să căutăm în această peșteră.

Inutil, răspunse un altul dintre ei.

Uite, la intrare este o pânză de păianjen! Era imposibil să fi intrat fără s’o rupă.
 
Hai, să mergem mai departe…”

MICĂ MEDITAȚIE:

Cerem de la Dumnezeu lucruri care din perspectiva noastră sunt ceea ce credem că avem nevoie.
Dumnezeu, însă, ne dă acele lucruri care, deși par mici uneori, ele pot deveni mari și importante.
Asta face diferența!

Noi cerem ziduri groase, vindecări rapide, bucurii mari, împliniri imediate…

Dumnezeu, însă, ne’ar cere, dacă L’am auzi, să avem încredere în El și să lăsăm puterea Lui să lucreze și să facă așa încât, o fragilă pânză de păianjen să ne ofere o siguranță mai mare decât un zid.
Amintiți’vă mereu că Dumnezeu știe întotdeauna de ce avem nevoie cu adevărat și le va și împlini pe toate, dacă noi ne vom lăsa în voia Sa.


miercuri, 10 ianuarie 2024

Mare este Dumnezeu !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Spun bătrânii că pe vremuri
In ce Țara nu mai știu
Ar fi vietuit pe vremuri
Un creștin giuvaergiu.

Care-n orice intamplare
Si la bine si la greu,
El zicea intotdeauna:
"Mare este Dumnezeu!"

Peste tara-ceea insa
Crud cu sufletul hain
Imparat din intamplare
Era tocmai un pagan.

Care auzind crestinul
Domnului c-aduce slava
Incepu sa-i poarte-n suflet
URA, crancena grozava.

Intr-o zi-l chema la sine
Si cu gandul de misel
Din imparatescu-i deget
Scoase un frumos inel

Si-aratandu-i cu-ngamfare
Ii dadu pe loc porunci:
"Sa-l iei, sa-l cureti
Si-n trei zile sa-l aduci!"

"Am sa-l curat imparate"
Zice iute omul meu
Fara a uita sa zica:
"Mare este Dumnezeu"

Sub motiv ca vrea sa-l puna
In cutia sa,inelul
Imparatul s-a dus iute
Intr-o camera miselul.

Si scotandu-i piatra scumpa
Ce sclipea orbita-n zare
A deschis apoi fereastra
Si pe loc zvarlit-o-n mare

Ia fost dat apoi cutia
Cu inelul de pret greu
Si si-a spus:"O sa se vada
Cat de mare-i Dumnezeu!"

Omul a luat cutia
Si-ajungand la el acasa
A lasat cutia-nchisa
Si s-a asezat la masa

Apoi si-a vazut de treaba
Cum stia sa-si vada el
Fara sa se mai gandeasca
La minunea de inel.

Dar a treia zi luandu-l
Din cutie ca sa-l stearga
Vazand piatra ca lipseste
Il cuprinse jale mare

Planse mult, pe urma zise:
"Mare este Dumnezeu
Dar cand o afla-mparatul
Nu stiu ce m-oi face eu!"

Tocmai in clipa ceea insa
Veni nevasta lui batrana
Cu o piatra lucitoare
In imbatranita-i mana:

"Ia te uita!" zise dansa
"Taind pestele pe vatra
Ca sa-ti fac la pranz o ciorba
Am gasit aceasta piatra!"

"Ah" a suspinat batranul
"Nu degeaba tot spun eu
La tot pasul si-n tot locul:
Piatra ce-ai gasit-o-n peste
 
Este cu adevarat
A inelului pe care
L-am luat de la-mparat!"
Apoi curatind inelul
 
Puse piatra-n locul ei
Si se duse la-mparatul
Glasuindu-i cu temei:
"Imparate-aduc inelul

Ruginise tare greu,
Dar l-am curatit oglina
Mare este Dumnezeu!"
"Cum putusi gasi tu piatra"

Imparatul striga tare
"Cand a fost de mine scoasa
Si pe loc zvarlita-n mare?"
Povesti giuvaergiul
 
Tot ce el avea de spus
Zise iar smerita-i vorba
Ridicand privirea-n sus:
"Mare este Dumnezeu

Slava Lui, in veci Amin"
Si-auzind asa pagânul
Se facu pe loc crestin!

Sfintii Zilei

Arhivă blog