Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

Se afișează postările cu eticheta PILDE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PILDE. Afișați toate postările

luni, 2 ianuarie 2023

O pereche de pantofi noi de Paște

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

    

Un copil stătea în faţa unei vitrine unde era un magazin de pantofi .
Copilul locuia pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig.

O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.

Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin.
Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil.

Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop.
Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters.

Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi.
Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nici o îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Voi cumpara de la celălalt magazin si hăinuțe pentru timpul mai rece...

Când ea se întoarse ca să meargă la magazinul alaturat copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:

- Dumneavoastră sunteţi Mama lui Dumnezeu?...
Pentru că L- am rugat pe Fiul Ei să mă ia și pe mine in brațe că îmi era frig.
Femeia il luă in brațe , iar lacrimile picurau din ochi...

Nu stim ce s- a mai intamplat cu pruncul acela , dar stim că acea îmbrațișare i- a adus multă bucurie si liniste.

Un copil , un orfan , un sărac are trebuință de o bucată de paine , de haine , de căldură , de lumină pentru a zambi.

Siria , Africa , state sărăcite de razboaie, copii războiului din Ucraina, conflicte religioase , suferință si boală așteaptă fericirea de a fi din nou Oameni între ruinele cetăților...

Pentru un orfan sărac Pastele vine atunci cand mușcă dintr- o bucată de pâine.

Pentru un creștin Pastele este trăit doar cu Hristos Cel care a pătimit si Inviat.

O seară în pacea lui Hristos !
Nu uitați !
Astazi nici un copil nu trebuie sa adoarmă flămand...

joi, 8 decembrie 2022

Lacrimile Liturghiei

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un preot tânăr slujea Liturghia și în timpul ce se ruga a început să plângă încât nu mai putea să slujească.
Cazu în genunchi și peste 30 de minute nu se mai putu ridica.
Toată lumea credea ca e bolnav , ca are ceva , un necaz.
Iar un consilier al Bisericii spuse:
-Sunt lacrimile slavei deșarte.
Altul a spus
-Nu vezi ca e bolnav psihic.
-Da, spuse, o doamnă să mergem la Episcopue să ne dea un preot cu har , bun și care sa nu mai fie smiorcait ca ăsta.
Zis și făcut
Episcopul i-a ascultat și chemă pe preot.
Parinte ce se întâmplă de plângi așa mult ?
-Plâng, Preasfinția Voastră, și e adevărat.
După ce are loc prefacerea euharistică spun "Pe Preasfânta Curata..." și îmi vine un plâns.
Ma gândesc la mama mea care a murit de cancer.
-Dar cum te gândești , de nu mai poți sluji ?
-Asa cum ma rog la Maica Domnului cu multă durere și recunoștință , apoi îmi vine sa plâng...
-Ce a făcut mama pentru Sfinția Ta de este asa o durere ??
- I-am spus mamei că nu am chef să merg la magazin.
A mers ea...
I-am spus mamei că nu îmi găsesc cămașa.
Mi-a căutat-o ea...
I-am spus mamei că nu-mi place acel fel de mâncare.
Mi-a preparat altceva...
I-am spus mamei că n-am bani de excursie cu clasa.
Mi-a dat ea din banii din care trebuia să-și cumpere haine...
I-am spus mamei că vreau și eu telefon. A făcut abonament...
I-am spus mamei că nu vreau să vorbesc astăzi cu nimeni.
Mi-a trimis mesaje...
I am spus mamei ca nu pot sa postesc.
Ea nu a mai mâncat carne de atunci toată viața !
I am spus ca nu pot sa ma rog.
Mama se ruga ore întregi toată noaptea.
I-am spus tot ce nu trebuie, dar nu i-am spus destul de des
"Cât de mult o iubesc".
Ea m-a iubit în liniște, a făcut ca totul să pară atât de simplu, dar, de fapt, îi era atât de greu!
Eu am crescut orfan !
Tatăl a murit în mină!
Ea a murit de cancer.
-Da. Greau.
Atunci , Părinte, a spus Episcopul cu lacrimi în ochi, mergi și fă Liturghia.
Roagă-te cu smerite lacrimi și pentru mine și parohienii sfinției tale și spune-le ca fără lacrimi nu au ei har în viață !
Anul acela consilierul a învățat sa plângă deoarece a i- a murit soția.
Cel care a spus ca e bolnav psihic preotul s- a internat la psihiatrie.
Doamna care l- a reclamat la episcopie a paralizat.
Preotul atâta făcea.
Slujea cu lacrimi Liturghia , iar Parohia devenise o catedrala cu sute de oameni în jurul Euharistiei.
Se împărtășeau copii tineri și bătrâni la Liturghie și slavei pe Milostivul Dumnezeu.
Cum voi numi biserica ta, Născatoare de Dumnezeu :
liman duhovnicesc, raiul hranei celei cerești, pricina vieții celei nesfârșite?
Că toate bunătățile le ai. Roagă - te, dar, totdeauna lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre!

sâmbătă, 26 noiembrie 2022

Adevărata valoare

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     

Un tânăr era foarte supărat că nu are mai multă avere , mașini și mulți bani, era trist că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea.
Se plimba posomorât pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie.
Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva.
Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fară picioare, fără vedere care încerca să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă , târându-se. Tânărul nostru l-a ajutat conducând-ul.
Văzând cât sunt unii oameni de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru:
Cât de bogat este el și care este adevărata valoare a vietii.
Unii vor pantofi noi, iar alții doresc o pereche de pantofi , însă nu mai au picioare să-i încalțe.
Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea cea mai mare bogăție din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea , putere de muncă, bucurie şi voie bună.
Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde.
Alţii au rămas orbi. El putea să vadă însă clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său.
Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste.
Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.
Cu cât vei fi mai binevoitor , cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte.
Cel rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic.
Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine.
Până şi un copac obişnuit, chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.
„Cel bun vede bunătatea peste tot; cel rău, nicăieri."


miercuri, 16 noiembrie 2022

„Bună dimineața, Doamne!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



‐- Părinte, zice un tânăr către duhovnicul său, oricum aș da-o, orice mi-ai zice, dimineața nu mă pot ruga.
– Te cred și te-nțeleg. M-am luptat și eu cu trebușoara asta multă vreme.
Uite, îți dau un sfat pe care l-am auzit la părinte cu suflet curat. Înainte de culcare, să-ți pui ceva jos la picioare sau sub pat, de exemplu telefonul, pentru ca atunci când te trezești dimineața, să fii nevoit să te apleci său să te așezi în genunchi pentru a-l căuta. Și dacă tot te afli în genunchi, murmură acolo în sinea ta: „Bună dimineața, Doamne! Fii cu mine până la apusul soarelui și în toată vremea vieții mele.” Sau orice vrei tu. Rugăciunea „Tatăl nostru” ar fi cea mai indicată, îți ia 16 secunde. Pe ceas! E prea mult? Nu știu dacă o să funcționeze acest gest, dar măcar poți încerca. Dăruiește Domnului primul gând bun la răsăritul soarelui, așa, cu ochii grei și mintea încețoșată, și vei simți, încet-încet, că El ți-e cel mai bun prieten.
Și te întreb: Oare nu merită 16 secunde din dimineața ta Cel care n-a închis un ochi toată noaptea, pentru ca inima ta să bată în zori mai frumos decât cântecul mierlei?

                                                                                                              Preot Ioan Bădiliță

duminică, 16 octombrie 2022

Dacă cineva are urechi de auzit, să audă...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



      Sora unei creştine, care a murit dintr-o boală foarte grea, s-a arătat în vis acesteia şi i-a
spus: "Vai, sora mea, spune tu şi la alţii să nu mai facă nimeni ca mine. Ce chinuri grozave
am tras de la demoni, nu atât pentru alte păcate, cât pentru că m-aţi îngropat cu unghiile 7
roşite la mâini şi picioare. Vai, cum trăgeau de ele şi se agăţau, ce ace îmi băgau pe sub ele
şi ce chinuri am suferit?"

Multe femei nu pot să se abţină nici când vin la biserică, aşa de mult a intrat în sânge
acest obicei rău, această învăţătură drăcească, încât şi la moarte au pretenţia unele să fie
vopsite şi pudrate.

Se pretează la acestea chiar şi unii bărbaţi, neştiind cu câtă mâhnire şi silă privesc sfinţii
îngeri când văd aceşti morţi în acest fel mascaţi, cu ţigara în mână sau cu pachetul de ţigări
pe piept în coşciug.

Ce întuneric mare este în lume! Unde e credinţa creştinilor noştri? Cum cred ei că se pot
mântui şi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu în halul acesta? O, ce multă neştiinţă şi necredinţă!
Aşa râde diavolul de lume, aşa îşi bate joc de creştini. Altădată, unde era un creştin fugeau
demonii şi se înspăimântau, iar acum râd diavolii de atâţia creştini şi îşi bat joc de ei, şi când
sunt vii şi când sunt morţi, şi de trupurile şi de sufletele lor. Vai de sufletele lor, acelora care
merg în felul acesta la judecată.

           Dacă cineva are urechi de auzit, să audă, căci va veni o vreme când demonii le vor
scoate şi ochii, căci sprâncenele şi le-au scos mai dinainte. Toate chemările rele le aud, le
înţeleg, le urmează cu multă pasiune, numai glasul Evangheliei şi al poruncilor lui Dumnezeu
nu vor să-l audă.


luni, 3 octombrie 2022

Vulturul ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Vulturul nu se luptă cu șarpele pe pământ, ci îl duce spre cer, schimbă câmpul de luptă și apoi îl eliberează.
Șarpele nu are rezistență, nu are putere și nu are echilibru la înălțime.
Pe terenul său, șarpele este puternic și mortal. În înălțimi este inutil, slab și vulnerabil.
Când ești trist, singur sau obosit, du-ți luptele la înălțime în Rugăciune.
Nu vă luptați cu inamicul în zona lui de confort.
Schimbați teritoriul tuturor luptelor voastre și duceți-l pe culmi și veți fi siguri că nu este totul pierdut. Această victorie va fi întotdeauna câștigată dacă credem și ne încredem în Dumnezeu.

Minunile şi puterea lui Dumnezeu.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         

O mare greşealã fac unii oameni, care au pretenția sä vadã pe Dumnezeu.Ei nu ştiu cât sunt de mici şi neputincioşi fațã de mãreția şi puterea dumnezeiascã; ei nu simt pe Dumnezeu din minunile Lui, fiindcä nu le citesc, nici din cartea cerului şi a pãmântului, nici din cãrțile Bisericii, nici din cartea cãrților-Biblia- unde se vorbeşte despre EL. Ei citesc numai ziare, reviste şi poveşti imorale;de aceea , au orbit şi nu mai vãd soarele dogoritor de pe cer,nici luna şi stelele, lucrul mâinelor lui Dumnezeu şi nu simt nici prezența Lui , în tot locul stãpânirii LUI.
 
Mulți nu vor simți niciodatã, ci numai pe patul morții, când se vor vedea înconjurați de duhurile necurate ale iadului, care vor veni sã apuce sufletul cel nepäsätor şi sã-l ducã cu ei ïn tartar , în chinurile veşnice. Cum poţi tu cel orbit de päcate, cum poți tu, care te târãşti pe pãmânt, sä vezi pe Acela care a creat aştri cereşti? Poți tu sã priveşti mai mult în soare?Cãci dacä ar lãsa El soarele puţin mai jos, ar arde tot pämântul. Omul , în mândria lui, crede cã dacã a ajuns sã zboare prin vãzduh cu maşinãriile lui, el este totul , el este Dumnezeu, nu-i mai trebuie altul. Dar dacã ar avea smerenie s-ar vedea atât de mic cât o furnicã, findcã sunt unele furnici care au aripi şi zboarä. Dar din cauza mândriei, nu poate vedea şi nu poate citi nici stelele dupã cer, nici minunile Lui de pe pãmânt.

Iatã ce ne povesteşte Sfântul Augustin. El spune cã a vrut sã scrie o datã o carte despre Dumnezeu şi zice: " N am putut sã scriu decât atât:《Despre Dumnezeu》, şi m am muncit sä încep mai departe şi n am putut.
Atunci am plecat pe malul mãrii întristat şi îngândurat.Acolo am gäsit un copilaş, care fãcuse o gropițã în nisip şi, cära apã din mare şi o turna ïn gropițã.

L-am îtrebat:
 
"- Ce faci aici mäi, copilule"?
"-Iatã car apã din mare şi vreau s-o torn toatä în aceastã gropițã!"
M-am mirat de naivitatea acestui copilaş şi am zis în mintea mea:" Iatã ,Augustine, aşa vrei sã faci şi tu! Sã scrii în cartea ta toatä märeţia, minunile şi puterea lui Dumnezeu.

Aceasta este cu neputinţã; aşa cum este cu imposibil ca sã mute copilul toatä apa mãrii în acea gropițã micä, aşa nici tu nu vei putea sä scrii toatä märeţia, frumuseţea şi puterea dumnezeiascã în cartea ta"
Şi cu atât mai mult, nu va putea cineva sã-L vadã pe Dumnezeu în toatä puterea Slavei Sale,cäci se va arde, va orbi şi se va nimici,pentru cã mintea omului este limitatã şi puterile lui sunt mãrginite, întocmai ca ale unui vierme neputincios.

În zadar se trudeşte omul singur, numai cu înţelepciunea lui în noaptea päcatelor ca sã facã ceva.Trudä degeaba! Fãrã ascultare de glasul lui Dumnezeu şi de poruncile Lui omul nu pote face nimic.

duminică, 2 octombrie 2022

Un tată i-a spus fiului său:

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


- Ai absolvit cu onoare ! Drept urmare, iată o mașină pe care am achiziționat-o acum mulți ani... dar înainte să îți aparțină, du-o în parcarea de mașini second-hand din centru și spune-le că vrei să o vinzi și vezi cât îți oferă.
Fiul s-a dus în parcarea respectivă, s-a întors acasă la tatăl său și a spus:
- Mi-au oferit 1,000 $ pentru că este veche.
Tatăl i-a spus:
- Acum, du-o la amanet.
Fiul s-a dus la amanet, s-a întors la tatăl său și a spus:
- La amanet mi-au oferit 100 $ pentru că este o mașină foarte veche și neîngrijită.
Tatăl l-a rugat pe fiul său să meargă la un club de mașini și să le arate mașina.
Fiul a dus mașina la club, s-a întors și i-a spus tatălui său:
- Unii oameni din club mi-au oferit chiar și 100,000$ pentru mașină, deoarece este una emblematică și este căutată de mulți colecționari.
Atunci, tatăl i-a răspuns fiului său:
- Am vrut să știi că în viață, doar la locul potrivit ești apreciat așa cum meriți. Dacă nu ești prețuit, nu te supăra; înseamnă că ești în locul nepotrivit. Cei care îți cunosc valoarea, sunt cei care te prețuiesc.
** Niciodată să nu stai într-un loc unde nimeni nu este interesat de valoarea ta.

sâmbătă, 20 august 2022

Maica Domnului, dă-mi, te rog, o bucată de pâine!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat fără milă, zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani și îți voi da”. Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:
– Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine!
Stând el așa și plângând, vede o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:
– De ce plângi, omule?
Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.
Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:
– Nu mai fi necăjit, omule! ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.
Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:
– Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.
Luând portarul banul, a văzut că este din aur și, minunându-se, l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate. Atunci au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei, fiind chiar banul adus de sărac. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.
Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.

sâmbătă, 13 august 2022

Tăunul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

              Când eram în Sfântul Munte, un părinte român mi-a povestit ce a pățit el. Stătea într-o chilie sărăcăcioasă cu alți trei călugări. Urmau rânduiala slujbelor, făceau mătănii de fir, toiege aghiorite etc. Într-o zi, părintele s-a plictisit de viața din chilie și i-a cerut egumenului voie să stea într-o peșteră mai sus ca la jumate de oră de chilie. Părintele i-a zis: nu cred că ești pregătit de pustnicie. Stai aici la fereală. Nu te lua la trântă cu dracii. Dar el nu voit și a plecat. Era foarte greu. Căra apă cu un burduf de la câțiva kilometri. Se înțepase tot în spini. N-avea mâncare deloc. Noaptea era frig. Ziua groaznic de cald. Mânca niște păstăi de copac pe care le fierbea cu sare. Haina i s-a rupt. Și dis de dimineață, un tăune mare venea în peșteră și-l bâzâia, îl trezea.
 
Într-o dimineață și-a ieșit din fire și a început să arunce cu pătura spre tăune, blestemându-l și încercând să-l omoare. Tăunele a zburat. De atunci n-a mai apărut. Și i s-a făcut dor de bâzâitul lui. Se ruga la Maica Domnului să i-l trimită înapoi. Și a visat o lumină mare care i-a zis: tăunele era semnul binecuvântării mele de a sta aici. Dar de vreme ce l-ai blestemat, s-a luat binecuvântarea de la tine. El îți aducea bucuria de a vedea lumina în fiecare zi.
 
Și a plâns călugărul. Totul era pustiu și simțea o mare singurătate în inima lui. S-a hotărât să se întoarcă la Schit. A ajuns la bătrânul egumen și i-a zis: părinte, nu mai pot îndura singurătatea și asprimea locului. Primește-mă înapoi. O să fiu ascultător. Bătrânul l-a privit aspru, a dat din cap întrebător, și l-a întrebat: Cu tăunul ce-ai făcut?
Animalele sunt trimise de Dumnezeu să ne deschidă mintea și să ne lărgească inima spre iubire.

Pr. Ioan Istrati


Sfanta minciuna

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Un parinte se nevoia cu ucenicul sau in pustie. Si s-a intamplat sa aiba batranul o chilie libera, alaturi de a sa. Si a oferit-o temporar unui alt parinte vestit, om sfant. Lumea, afland, a venit sa-l vada pe parintele cel sfant.
Insa parintele ce i-a oferit chilia a fost lovit de invidie. «Eu ma nevoiesc de atatia ani aici si nimeni n-a venit sa ma vada, pe cand acesta de abia a ajuns si uite cata lume vine!» Si a hotarat sa-l goneasca.
- Du-te, ii zise ucenicului sau, si spune-i parintelui sa plece cat mai curand, ca am nevoie de chilie.
- Parintele meu vrea sa stie cum petreceti, transmise ucenicul parintelui vestit. (O minciuna!)
- Roaga-l sa ma pomeneasca si pe mine la rugaciune, nu ma simt prea bine, ma doare stomacul, spuse parintele.
- Ce ti-a spus batranul? Pleaca? Il intreba pustnicul pe ucenic.
- Cauta o chilie si pleaca de indata, raspunse iar cu o minciuna.
Dupa alte doua zile batranul era tot in chilie.
- Du-te si spune-i ca, daca nu pleaca singur, il voi izgoni eu cu ciomagul, insista «proprietarul».
- A auzit parintele meu ca sunteti bolnav si m-a trimis sa va vad, ii spuse ucenicul batranului.
- Spune-i ca, pentru rugaciunile lui, m-am facut bine!
- Ce ti-a spus batranul, cand pleaca?
- Mi-a spus ca pana duminica, cu voia Domnului, pleaca!
A venit duminica, insa batranul era tot in chilie. Iar celalalt parinte lua un ciomag si pleca sa-l bata si sa-l goneasca pe batran.
- Parinte, sa fug inainte sa vad daca e lume, sa nu se sminteasca! spuse ucenicul.
-Mergi!
- Vine parintele meu sa te roage sa mergi la chilia lui.
Acesta asa de mult se emotiona, incat iesi din chilie sa-l intampine si sa i se inchine! Ii puse metanie de departe si striga:
- Nu te osteni, parinte drag, vin eu sa te intalnesc!
Pustnicul, «stapanul casei», se bloca. Arunca ciomagul, alerga langa acela si-l imbratisa, apoi il lua in chilia lui.
- Bine, dar nu i-ai spus nimic din ce ti-am zis? il intreba pe ucenic.
- Absolut nimic! raspunse acesta. Atunci pustnicul isi veni in fire si cazu la picioarele ucenicului sau si ii spuse:
- De acum inainte tu vei fi duhovnicul meu, iar eu ucenicul tau! Caci prin ce ai facut s-au izbavit doua suflete!"
Vedeti cat bine face omul cand ascunde orice lucru rau pe care-l aude si nu il vesteste aproapelui? Si cu cat mai mult bine face atunci cand preface raul in bine si il transmite asa aproapelui?
E vorba aici de sfanta minciuna.

luni, 4 iulie 2022

Un om sărac...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un om sărac şi bătrân, fără rude şi fără casă, avea permisiunea de la preot să doarmă noaptea în tinda bisericii. El se învelea cum putea cu o pătură ruptă şi murdară şi dormea acolo în frig, singurul avantaj fiind că nu s-ar fi udat dacă Dumnezeu ar fi dat ploaie. El nu deranja pe nimeni, nu vorbea şi nici nu cerşea, dar cu toate astea mai multe femei din zonă nu-l sufereau spunând că este murdar şi că cine ştie ce microbi poartă în hainele lui murdare. Găsiră aceste femei un pretext şi se duseră apoi la părinte să discute. Ele spuseră că nu pot dimineaţa să se apuce de curăţenie în tinda bisericii, fiindcă sărăntocul stă acolo întins şi slujitorul lui Dumnezeu le făcu pe plac şi îi spuse bătrânului să plece, fiindcă deranjează. Acesta a plecat fără să cârtească, iar femeile erau bucuroase că se făcuse în biserică ceea ce ele voiau.
După ce au ieşit într-o seară de la vecernie intrară în vorbă cu jandarmul care patrula prin târg după cum îi era misiunea. Acesta le întrebă:
- Dar unde este bătrânul care dormea în tinda bisericii?
O femeie îşi ascuţi glasul şi rosti cu mândrie.
- Un’ să fie? La treburile lui! L-am izgonit din tinda bisericii…Ce acolo e loc de dormit?
- Păi rău aţi făcut! rosti jandarmul.
- Păi de ce să facem rău, că ne-a dat voie părintele! rostiră ele răspicat.
- Ei ştiţi că eu mai am şi ronduri de noapte! Şi de multe ori l-am surprins pe bătrân făcând lucruri dumnezeieşti.
- Eiiiii, cum să facă lucruri dumnezeieşti zdrenţărosul acela!?
- Ei, aflaţi creştinelor acestea, că sunt lucruri pe care nici părintele nu le ştie. Sărăntocul din tinda bisericii, sau zdrenţărosul cum îi ziceţi voi, a apărat odată biserica de hoţi şi prădători sărind la ei cu bâta. Altă dată i-a dat lumânări unei femei care avea soţul muribund. Femeia neştiind ce să facă, fiind miezul nopţii şi soţul ei aproape să-şi dea sufletul, a venit aici la biserică ca să găsească o lumânare şi sărăntocul a ajutat-o. Şi altădată văzând că vasul cu agheasmă are o gaură prin care se scurgea apa sfinţită de Bobotează s-a pus să repare vasul, căci altfel toată apa sfinţită ar fi curs pe jos şi s-ar fi făcut mare păcat…
- Şi de ce nu ne-ai spus astea din timp? Căci noi n-am ştiut că omul are faptele astea bune, spuseră femeile.
- Bătrânul m-a rugat frumos să tăinuiesc acestea, fiindcă fapta bună se face într-ascuns, nu se trâmbiţează. Voi ştiţi că el nu vorbea, dar mi-a spus într-o seară acestea: ,,Mai repede mă odihnesc, faţă de păcatele mele când sunt înghiontit, jignit sau izgonit, decât atunci când mă laudă lumea. Rogu-te fii bun şi nu spune cuiva că aş fi făcut ceva bun, lasă-mă astfel să mă odihnesc!”.
Auzind acestea femeilor le-a părut rău că au izgonit săracul şi au plecat apoi care încotro să-l caute. Şi se spune că încă mai caută şi astăzi, fiindcă nu l-au mai găsit.


joi, 19 mai 2022

Preotul si necredinciosul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





Oare să-i spunem ironia sorții? Nu, cu siguranță nu! Ii spunem rânduiala lui Dumnezeu! În noaptea de Paști dacă vă aduceți aminte, am pus o poza îmbrăcat în veșminte, cu lumânarea aprinsă într-o mână și cu Crucea în cealaltă! Spre dimineața, printre altele mesaje de felicitare, primesc și unul de la un domn, cu tot felul de înjurături și jigniri. Că sunt îmbrăcat în aur (unii tot ce văd galben pe vesmintele unui preot, spune că-i aur) Nu m-am tulburat nici un pic, nici nu era cum,mesaje din ăstea sunt dese! Am văzut la profil scria că această persoană locuiește la Pitești! A trecut sărbătorile cu bine! Ieri seară m-am întors de undeva și la urcare după barajul Vidraru, era o mașină pe avarii. Era imediat după ora zece seara! A făcut cu mâna! Am oprit. Era un domn și o doamnă cu doi copii. M-a întrebat dacă nu am am o cheie de roți. Aveam cheie dar nu se potrivea! Le-am spus ca se rezolvă pentru ca locuiesc foarte aproape! Am rezolvat problema. Nu ne vedeam bine căci era noapte și doar cu laterna telefonului și faruri ne zăream! Între timp domnul tot punea întrebări. Unde locuiesc, ce Biserică, ect. La un moment dat îl întreb de ce atâtea întrebări, situația s-a rezolvat și gata! Mi-a zis: Părinte, nu credeam că vreodată ma voi lăsa ajutat de un preot, în noaptea de Paști l-am înjurat pe un preot că la ușa cortului și acum ,uitați că un alt preot mă ajută! Îl întreb pe ce preot a înjurat, unde, cum, de ce? După ce mi-a explicat, am văzut că despre mine era vorba. I-am zis: Eu sunt acel preot! Doamne, ce privire ,ce exclamație la dânsul! Se vedea de la lanternă că ochii ii străluceau în lacrimi. Eu m-am întors cu spatele la lumină, căci și ai mei erau umezi, de cât de minunat este Dumnezeu!
Hristos a Înviat!

Preot Ioan Danci

joi, 10 martie 2022

Un cânt de greier și un răsarit de soare

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Un cetătean dintr- o mare metropolă primește vizita unui prieten , un călugăr athonit și merg în centrul orașului.Venise cu o ascultare..
Era ora amiezii , iar străzile erau pline de oameni.
Mașini claxonand , taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau ,sunete ale orașului care parcă te asurzeau.
Dintr-o dată monahul îi spune prietenului său:
- Am auzit un greiere !
Cantă frumos...
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul asta ! i-a spus amicul.
- Sunt sigur , am auzit un greiere ! a insistat călugărul .
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul .
Monahul a ascultat cu atenție un moment după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câțiva copaci.
A căutat împrejur, sub ramuri și a găsit micul greiere.
Prietenul său a rămas uimit.
- E incredibil!
Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu ! a spus monahul .
Urechile mele nu sunt diferite de ale tale.
Totul depinde de ce asculți cu ele.
- Dar nu se poate a continuat prietenul.
Eu nu aș putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine , a venit imediat răspunsul.
Dă- mi voie să- ți arăt.
A băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede pe care le- a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului.
Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului , au remarcat că toți oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuți erau ai lor.
- Înțelegi ce am vrut să spun? a continuat sihastrul .
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine. Ce cauți ? Ce vrei de la viață ?
Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, ura, crimele, tragediile, urechea , auzul ,care este prelungirea rațiunii si simțirii noastre , se fixează pe tot ce este urât , rău, nefolositor.
Ni se induce FRICA !
Devenim așa, și intrăm in această roată a vacarmului.
Devenim stresați ,neputincioși , temători de avion, de frig ,de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi și ce este cel mai rău, de sentimentele noastre și ... nu stim : Cine suntem ? Cine ești ? De unde ?.. Cand ,cum sau de ce ?...
Nu educăm copii cu valori eterne !
Omul nu mai vede o creangă de cireș înflorit, Cerul senin sau ploaia sau verdele, Raza de soare ..doar simte un volan și vorbește telefonic..mecanic.
Opreste- te și simplifică viața ta !
Auzi ce simți ?!
Durerea ta o auzi ?
Bucuria o ai ?
Ascultând așa zisele
" informații" , care de fapt sunt praf in urechile noastre , prinși în această capcană nu mai avem libertate.
Libertatea de a fi , nu libertatea de a avea !
Toată ziua spunem
e greu , oamenii sunt răi , totul e rău, vrem sa schimbăm...
Schimbarea vine cu tine. Tu esti inceputul bun al drumului spre Cer care trece prin inimă.
Auzi frumos, vezi bine, graieste adevarat si înșelarea pleacă, se destramă.
Tot mai des auzim : Trăim într-o lume nesigură, vin razboaie, vine apocalipsa ,nu am încredere în nimeni ...
Nu avem încredere si suntem nesiguri deoarece nu avem nădejde în Milostivul Dumnezeu, nu mai credem in îngeri, in oameni..
Sfarsitul lumii e sfarsitul tău.
Inceputul lumii adevarate e inceputul tău.
Raiul începe de aici, nu de dincolo.
Oriunde vei fugi , tot de tine dai si păcatele tale!
Mergi si spovedeste- te, schimbă viața ta !
Mătură calea spre Biserică.
Și în tot acest timp, greierii cântă, frunzele foșnesc , apele curg și noi ... nu le auzim ...
Citeste Sfanta Scriptură !
E scrisă pentru tine !
Ascultă glasul lui Dumnezeu.
" Căutați mai intai Imparația lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adăuga vouă".( Evanghelia)


duminică, 25 iulie 2021

Nemurirea sufletului

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!  



Într-o şcoală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. Văzând chipurile nedumerite ale micuţilor, domnul #profesor scoase un ceas mare de masă şi îl arătă tuturor:

- Vedeţi cum merge acest ceas ?

Ca şi un om care trăieşte, tot astfel ceasul ticăie şi rotiţele lui se învârt.
După aceea, a pus ceasul pe catedră, i-a demontat cu grijă carcasa de metal şi a scos mecanismul plin de rotiţe mici, ce continuau să se învârtă.

- Vedeţi, chiar dacă am scos motoraşul din carcasă, el continuă să meargă. Tot aşa şi sufletul, când părăseşte trupul, după moarte, continuă să trăiască. Sufletul este nemuritor şi, de aceea, trebuie să ne îngrijim nu doar de trupul nostru, ci şi de suflet. Aşa cum aveţi grijă să nu vă murdăriţi hainele sau să nu vă răniţi lovindu-vă, tot aşa trebuie să fiţi mereu atenţi ca nici sufletul vostru să nu se “murdărească” de păcate sau să fie doborât de ispite şi neputinţă.

Sufletul trebuie să fie mereu curat, fără răutate şi fără păcat, fiindcă doar aşa el poate primi lumina binecuvântată a dragosteidumnezeieşti. Doar aşa sufletele noastre pot iubi şi pot fi iubite.

“Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este #suflare din suflarea lui Dumnezeu, iar la judecata de Apoi, sufletul iarăşi se va uni cu trupul.” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

Într-o şcoală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. 


miercuri, 26 mai 2021

SĂ AJUTĂM PE CEI MICI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



        Un soricel tragea cu ochiul printr-o crapatura a zidului si a vazut taranul si nevasta deschizand un pachet. "Interesant de vazut ce mancare este in pachet" s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand perechea scotand o capcana de soareci. A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : "Este o capcana de soareci in casa, este o capcana de soareci!!"
Gaina a cotcodacit, si-a ridicat capul si i-a zis: "stimate soricel, eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanta" Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat simpatie si i-a spus: "imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este nimic de facut decat sa ma rog pentru tine". Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret: "Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa..."
Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu capcana de soareci. Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana. In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in aparat.
Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecinii si prietenii au venit sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa inmormantare a trebuit taranul sa taie vaca.

MORALA

Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e amenintat, toti suntem in pericol!


Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un om statea in coliba lui aplecat la rugaciune...dintr-odata coliba s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu. Domnul i-a cerut sa faca pentru el o munca.
I-a spus ca va trebui sa impinga stanca mare din fata colibei zilnic, cu toate puterile sale. Multi ani s-a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingand din toate puterile, dar stanca era de neclinitit. Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “cel rau” a aparut in gandurile acestuia :
- De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit. De ce te distrugi
singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine...
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.

- Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”

Domnul i-a raspuns intelegator:

- Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti, ti-am spus ca sarcina ta era sa
impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut...
Niciodata nu am spus ca ma astept ca tu sa o misti...
Sarcina ta era doar sa impingi...Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat...

Dar chiar asta e realitatea?

Priveste la tine…bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.
Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta. Sanatatea iti este nestirbita.
Adevarat, nu ai miscat stanca.

Dar sarcina ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare
credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut.
Si fiindca asta ti-ai dorit atata timp prietene, acum voi muta Eu stanca...

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”

– Parintele Arsenie Boca

Fericirea omului!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


O povestioară spune că, mai demult, oamenii erau buni şi fericiţi. Dar au profitat atât de mult de puterea pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu, încât Acesta a decis să le ia starea de fericire şi să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită.

A fost convocat consiliul îngerilor pentru a se găsi soluţia. Îngerii au sugerat:
- De ce să nu îngropăm fericirea omului în pământ?
La care, Dumnezeu a spus:
- Nu, nu vom face asta pentru că omul va săpa adânc şi o va găsi…
Atunci, îngerii au spus:
- În acest caz, să le trimitem fericirea pe cel mai adânc loc al oceanului!
Dar Dumnezeu a răspuns din nou:
- Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului şi, cu siguranţă, o vor găsi şi o vor aduce la suprafaţă…
Atunci îngerii s-au arătat învinşi:
- Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde fericirea să fie în siguranţă, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.
Stăpânul a exclamat dintr-o dată:
- Iată ce vom face cu fericirea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui, pentru că este singurul loc unde nu o vor căuta. Ei vor fi atât de ocupaţi să o caute în afara lor, încât nu vor mai privi înăuntrul lor...

Şi povestea spune că de atunci încoace omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat şi a săpat căutând… ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui.

Fericirea e în mâinile noastre şi poate fi în inimile noastre dacă Îi vom permite lui Iisus Hristos să se nască din nou în noi.

duminică, 11 aprilie 2021

Pedeapsa lui Dumnezeu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Un creştin a venit la avva Teofil şi i-a spus:
- Avva, mă tem foarte tare de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece mă văd plin de tot felul de păcate.
Atunci avva Teofil i-a spus:
- Ia o piatră şi o aruncă în mare.
Creştinul a luat piatra şi a aruncat-o.
- Unde este piatra? O mai vezi? zise avva Teofil.
Creştinul a spus:
- Nu.
Avva Teofil i-a răspuns:
- Piatra reprezintă păcatele omului, marea reprezintă dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu faţă de noi. În momentul în care omul face pocăinţă faţă de păcatele sale, si se spovedeste, Dumnezeu îl iartă şi-i acoperă păcatele precum marea a acoperit piatra aruncată de tine.
Creştinul adevărat trebuie să trăiască în pocăinţă. Pocăinţa deschide porţile iubirii lui Dumnezeu. Marea iubirii lui Dumnezeu e atât de încăpătoare încât şi o piatră de moară dacă am arunca în ea şi pe aceasta o poate acoperi.
Totul este să aruncăm pietrele păcatelor spre uşurarea sufletelor noastre.
sursa

6

sâmbătă, 6 martie 2021

Greşeala

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit ? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!
Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: „Fie ce-o fi!” şi a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă!
Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi şi s-a afundat în mâl.
Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la ele cum arată, şi-a spus:
– E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari…
Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arăta, i-a spus:
– Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit! Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş? Dacă ai fi bătut la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-aş fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi îţi vei vedea de drum!
Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul, văzând bunătatea gazdei sale, dar, în acelaşi timp, şi-a promis sieşi că altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.
În viaţă, nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii! Sunt oameni care vor să aibă mai mult şi, atunci muncesc fără tihnă. Alţii, însă, fură, gâdindu-se mereu cum să fugă de muncă şi să înşele. Aceştia, păcătoşii, singuri se înşeală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează şi cum l-ai obţinut!

„În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul”.


Sfintii Zilei

Arhivă blog