Lacrimile Liturghiei

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un preot tânăr slujea Liturghia și în timpul ce se ruga a început să plângă încât nu mai putea să slujească.
Cazu în genunchi și peste 30 de minute nu se mai putu ridica.
Toată lumea credea ca e bolnav , ca are ceva , un necaz.
Iar un consilier al Bisericii spuse:
-Sunt lacrimile slavei deșarte.
Altul a spus
-Nu vezi ca e bolnav psihic.
-Da, spuse, o doamnă să mergem la Episcopue să ne dea un preot cu har , bun și care sa nu mai fie smiorcait ca ăsta.
Zis și făcut
Episcopul i-a ascultat și chemă pe preot.
Parinte ce se întâmplă de plângi așa mult ?
-Plâng, Preasfinția Voastră, și e adevărat.
După ce are loc prefacerea euharistică spun "Pe Preasfânta Curata..." și îmi vine un plâns.
Ma gândesc la mama mea care a murit de cancer.
-Dar cum te gândești , de nu mai poți sluji ?
-Asa cum ma rog la Maica Domnului cu multă durere și recunoștință , apoi îmi vine sa plâng...
-Ce a făcut mama pentru Sfinția Ta de este asa o durere ??
- I-am spus mamei că nu am chef să merg la magazin.
A mers ea...
I-am spus mamei că nu îmi găsesc cămașa.
Mi-a căutat-o ea...
I-am spus mamei că nu-mi place acel fel de mâncare.
Mi-a preparat altceva...
I-am spus mamei că n-am bani de excursie cu clasa.
Mi-a dat ea din banii din care trebuia să-și cumpere haine...
I-am spus mamei că vreau și eu telefon. A făcut abonament...
I-am spus mamei că nu vreau să vorbesc astăzi cu nimeni.
Mi-a trimis mesaje...
I am spus mamei ca nu pot sa postesc.
Ea nu a mai mâncat carne de atunci toată viața !
I am spus ca nu pot sa ma rog.
Mama se ruga ore întregi toată noaptea.
I-am spus tot ce nu trebuie, dar nu i-am spus destul de des
"Cât de mult o iubesc".
Ea m-a iubit în liniște, a făcut ca totul să pară atât de simplu, dar, de fapt, îi era atât de greu!
Eu am crescut orfan !
Tatăl a murit în mină!
Ea a murit de cancer.
-Da. Greau.
Atunci , Părinte, a spus Episcopul cu lacrimi în ochi, mergi și fă Liturghia.
Roagă-te cu smerite lacrimi și pentru mine și parohienii sfinției tale și spune-le ca fără lacrimi nu au ei har în viață !
Anul acela consilierul a învățat sa plângă deoarece a i- a murit soția.
Cel care a spus ca e bolnav psihic preotul s- a internat la psihiatrie.
Doamna care l- a reclamat la episcopie a paralizat.
Preotul atâta făcea.
Slujea cu lacrimi Liturghia , iar Parohia devenise o catedrala cu sute de oameni în jurul Euharistiei.
Se împărtășeau copii tineri și bătrâni la Liturghie și slavei pe Milostivul Dumnezeu.
Cum voi numi biserica ta, Născatoare de Dumnezeu :
liman duhovnicesc, raiul hranei celei cerești, pricina vieții celei nesfârșite?
Că toate bunătățile le ai. Roagă - te, dar, totdeauna lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre!