Faceți căutări pe acest blog
Faceți căutări pe acest blog
Translate
Se afișează postările cu eticheta Poezii cu Preot Sorin Croitoru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii cu Preot Sorin Croitoru. Afișați toate postările
marți, 4 august 2020
MULȚUMESC!
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
de Preot Sorin Croitoru
Să poți zbura ușor prin Univers,
Să poți să scrii din când în când un vers,
Să poți o melodie să compui,
Să poți la Cer cu mintea să te sui,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți pricepe tot ce vezi în jur,
O lună plină sau un cer azur,
Un codru verde sau un câmp cu flori,
O rouă rece dimineața-n zori,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți privi și cea mai mică stea,
Sclipirea ei tu să o poți vedea,
Minunile naturii să le-admiri,
De frumusețea lumii să te miri,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți s-auzi o inimă bătând,
Să te-nspăimânte vântul, șuierând,
Să te încânte-al ciocârliei cânt,
Sau vreun copil, stâlcind câte-un cuvânt,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți cu mâna lucruri să apuci,
Să-ți faci tu singur semnul Sfintei Cruci,
Să poți să mergi atunci când îți dorești,
Să hotărăști și-ndată să pornești,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să fii iubit atunci când tu iubești,
În orice zi un zâmbet să primești,
Să vezi doar armonie-n jurul tău,
Pe-ai tăi să nu-i ajungă nici un rău,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!
Să poți trăi tihnit în casa ta,
Să nu se-atingă relele de ea,
Pe masă pâinea să o ai oricând,
Să nu-ți lipsească un bănuț nicicând,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!
Să ai o casă plină de copii,
Să-ți sară-n gât când de la lucru vii,
Să își ridice nasurile-n sus
Ca să le-arăți ce daruri le-ai adus,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!
Atât de mult primim, și nu vedem
Ce Tată iubitor în cer avem,
Purtându-ne de grijă nevăzut,
Căci El iubește tot ce a făcut..
De-aceea, înainte de orice,
Frumos și cu dreptate lucru e,
Rugându-ne Părintelui Ceresc,
Să-I spunem totdeauna MULȚUMESC!
de Preot Sorin Croitoru
Să poți zbura ușor prin Univers,
Să poți să scrii din când în când un vers,
Să poți o melodie să compui,
Să poți la Cer cu mintea să te sui,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți pricepe tot ce vezi în jur,
O lună plină sau un cer azur,
Un codru verde sau un câmp cu flori,
O rouă rece dimineața-n zori,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți privi și cea mai mică stea,
Sclipirea ei tu să o poți vedea,
Minunile naturii să le-admiri,
De frumusețea lumii să te miri,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți s-auzi o inimă bătând,
Să te-nspăimânte vântul, șuierând,
Să te încânte-al ciocârliei cânt,
Sau vreun copil, stâlcind câte-un cuvânt,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să poți cu mâna lucruri să apuci,
Să-ți faci tu singur semnul Sfintei Cruci,
Să poți să mergi atunci când îți dorești,
Să hotărăști și-ndată să pornești,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!
Să fii iubit atunci când tu iubești,
În orice zi un zâmbet să primești,
Să vezi doar armonie-n jurul tău,
Pe-ai tăi să nu-i ajungă nici un rău,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!
Să poți trăi tihnit în casa ta,
Să nu se-atingă relele de ea,
Pe masă pâinea să o ai oricând,
Să nu-ți lipsească un bănuț nicicând,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!
Să ai o casă plină de copii,
Să-ți sară-n gât când de la lucru vii,
Să își ridice nasurile-n sus
Ca să le-arăți ce daruri le-ai adus,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!
Atât de mult primim, și nu vedem
Ce Tată iubitor în cer avem,
Purtându-ne de grijă nevăzut,
Căci El iubește tot ce a făcut..
De-aceea, înainte de orice,
Frumos și cu dreptate lucru e,
Rugându-ne Părintelui Ceresc,
Să-I spunem totdeauna MULȚUMESC!
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
duminică, 2 august 2020
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
LISAVETA ȘI CEAPA
de Preot Sorin Croitoru
Într-un sat din alte vremuri
Nici prea mic dar nici prea mare,
Lumea își căra recolta
De pe câmpuri spre hambare..
Boii osteniți la juguri
Târâiau pe drumuri rele
Zeci de care legănate
Purtând roadele în ele..
Se-auzeau doar voci domoale
Care-i îndemnau să tragă;
Chiar și soarele-ostenise,
Strălucind o zi întreagă..
Obosiți de-atâta muncă,
Toți păreau puțin ursuzi;
Se luptaseră ca leii
La tăiat de cucuruzi..
Plini de tăieturi pe față,
De cenușa din pănuși,
De beșici făcute-n palme
De la lipsa de mănuși,
Cui îi arde să vorbească,
Prin căruțe tupilați?..
Toți se scarpină la bube
Sau pe unde-s zgâriați..
Dar se tulbură deodată
Liniștita înserare:
De la una din căruțe
Se aude o strigare:
"Staai, oprește boii, bade,
Dă-te jos și o ridică"!
Ce se-ntâmplă?.. Din căruță
A căzut o ceapă mică,
Ceapa însă aparține
Lisavetei lui Ilie..
Nu-i de glumă, e dezastru..
Dar ce zic?.. E tragedie!!
Fiindcă baba Lisaveta
E știută de zgârcită:
Nimeni n-a primit vreodată
De la ea vreun colț de pită!
Să-ndrăznești să-i ceri bătrânei
Să îți dea o țâr' de slană?..
Păi zgârcita nu se-ndură
Să-ți dea apa dintr-o cană!
Da, e mare tragedie,
Ceapa a plecat la vale..
Badea Gheo' abia se mișcă,
Aplecat puțin de șale,
Dar nu-i chip să o ajungă,
Deci o lasă să dispară
Și se-ntoarce la căruță,
Unde baba-i foc și pară..
"N-o fost chip s-ajung la ceapă.."
"Care? Cum?.. Vorbești în dodii?.."
Și-mi înjură Lisaveta
Cele doisprezece zodii,
Apoi, roșie de ciudă,
Cu o voce resemnată:
"Ei.. Să zică bogdaproste
Care-o va găsi vreodată.."
Moare baba Lisaveta..
Dracii, după datorie
Vor să-i tragă bietul suflet
Jos în iad, pe veșnicie..
Chiuie precum tătarii:
"Fraților, e-a noastră baba!
N-are cum să îndrăznească
Îngerul să-și bage laba!"
Da' de unde.. Într-o clipă
Mii de îngeri se arată..
Sub imensele lor aripi
Sufletul se-ascunde-ndată!
"E a noastră, avem ordin.
Domnului Îi aparține!
Dispăreți în iadul vostru,
Dacă vreți să fie bine!"
"Nu se poate! Nu-se-poa-te!
Asta e cu neputință!
Baba asta e-o zgârcită,
Una fără de credință!
Mai verifică o dată,
N-a făcut în viață bine.
Dacă ne-o luați pe asta,
Să vă fie-n veci rușine!"
"Nu auzi că e poruncă,
Învechitule în rele?..
Îndrăznești să treci cu sila
Peste ordinele mele??
Cine ești, să-ți dau raportul,
Oare Dumnezeu greșește?..
Tu, părinte al minciunii,
Vino-ncoace și privește!"
Și arhanghelul deschide
Un ecran de foc, deodată,
Și istoria cu ceapa
Tuturor el le-o arată..
Ca la video de astăzi,
Derulează încă-o dată:
"EI.. SĂ ZICĂ BOGDAPROSTE
CARE-O VA GĂSI VREODATĂ"..
"Vezi, a dat de bogdaproste,
Asta, oare, nu-i pomană?..
Dacă nu dorești probleme,
Înapoia mea, satană!"
Și-au plecat cu Lisaveta
Spre cereștile palate,
Lăsând diavolii cei negri
Cu gurițele căscate..
Asta este o poveste,
Poate-o fi exagerată..
Să îți afli mântuirea
Cu o ceapă degerată..
Dar ideea principală
E că cine miluiește,
De la Dumnezeu din ceruri
Multă milă el primește!
amin
Bineînțeles, sper să nu vă limitați la această ceapă degerată..
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
RUGĂCIUNEA TĂCERII
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
de Preot Sorin Croitoru
S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..
Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,
Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:
"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..
În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!
"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..
Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".
"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".
"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.
Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,
Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!
"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:
Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..
Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..
E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,
Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!
"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!
"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!
Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.
E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!
Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;
Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..
Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise
Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..
de Preot Sorin Croitoru
S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..
Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,
Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:
"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..
În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!
"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..
Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".
"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".
"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.
Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,
Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!
"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:
Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..
Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..
E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,
Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!
"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!
"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!
Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.
E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!
Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;
Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..
Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise
Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
POVESTEA CELOR ZECE GALBENI
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
de Preot Sorin Croitoru
Povestea mea-i adevărată
Deși, din zel cărturăresc,
De clasicul "A fost odată.."
N-am vrut nici eu să mă lipsesc.
A fost odată - prin urmare -
În vastul spațiu bizantin
Un om cu-o avuție mare
Și-o viață plină de venin..
Era un om dintre aceia
Numiți de noi "afurisiți",
Mă rog, ați înțeles ideea,
Căci îi cunoașteți pe zgârciți..
Nimic nu îl făcea să râdă,
Surâs pe față nu-i vedeai..
Avea o față veșnic hâdă,
Pe care ura i-o citeai..
Din curtea lui mulți câini de rasă
Rânjeau mereu spre trecători,
Păzind acea spurcată casă
Ce parcă îți dădea fiori..
Iar lângă vasta proprietate
A omului celui bogat,
În niște hrube dărâmate
Trăiau cei mai săraci din sat.
Era familia lui Anghel,
Cizmarul cel de toți iubit,
Un om mai blând ca un arhanghel,
Curat la suflet și smerit.
În casa lui -să-i spunem "casă,
Deși era un mic bordei -
În fiecare zi la masă
Vedeai vreo zece puradei.
Da, casă grea avea creștinul..
Să saturi zece guri de prunci,
Să-mparți în doișpe părți puținul,
E greu și-acum, era și-atunci..
Nu, nu-i greșită socoteala,
Căci văd că încă numărați.
A voastră cred că e greșeala:
De mama pruncilor uitați?
Deci Anghel, reparând sandale,
Sau cum s-or fi chemat pe-atunci,
Cânta mereu - și nu de jale -
Și-l ajutau cei zece prunci.
Cântau un fel de operetă,
Dar cu subiect religios,
O muzică deloc discretă,
Spre slava Domnului Hristos.
Iar trecătorii de pe stradă
Cu mare drag îi ascultau,
Căci nici n-ar fi putut să-i vadă,
De câte bălării creșteau..
Și dacă auzea tot satul
Cântarea despre Dumnezeu,
Se înțelege că bogatul
O auzea și el mereu..
Răutăcios fiind din fire,
Zavistnic, acru, cărpănos,
Bolnav de-o mare nesimțire,
Dușman pe față-al lui Hristos,
Bogatul într-o zi cu soare,
Își cheamă omul mai fidel
Și-ntreabă ce părere are
Și ce îl sfătuiește el,
Cam ce ar trebui să facă
Să-nchidă gura la vecin,
Să-l facă-n veci de veci să tacă,
Iar el să scape de suspin..
"Nu l-ai văzut, nesuferitul?..
Nu are după ce să bea,
Dar behăie ca nesimțitul,
Râzându-și de averea mea.
Să-l faci cumva - strigă cu ură -
Să nu mai cânte el curând,
Iar râsul cel fără măsură
Să nu i-l mai aud nicicând"!
Răspunse sluga cea bătrână,
Mai rea decât stăpânul ei:
"În mai puțin de-o săptămână
Te scap, stăpâne, eu de ei,
Dar am nevoie de la tine
De zece galbeni aurii,
Și.. ai încredere în mine,
Că n-o să-i mai auzi, să știi"!
Și-i numără boierul zece,
Plus încă zece pentru el
Și îl lăsă apoi să plece
Pe iconomul cel mișel..
În miez de noapte sarsailă
- La slugă mă refer și-acum -
Se strecură ca o reptilă
Prin gardul ce dădea spre drum,
Ajunse la bordeiu-n care
Dormea cizmarul nostru drag
Și, cu o singură mișcare,
Îi puse galbenii pe prag.
A doua zi de dimineață,
Ieșind cu toții din bordei,
Voioși, senini și plini de viață,
Dădură și de galbeni ei..
Puteți vedea cu ochii minții
Ce bucurie, ce fiori
Simțit-au pruncii și părinții,
Găsind bănuții gălbiori?..
Să știți că mare era suma,
Și mai ales la cei săraci..
Ca milioanele de-acuma:
Nici într-o viață nu le faci..
Acum cu toții începură
Să sară fericiți în sus
Și imne le ieșeau din gură
Spre slava Domnului Iisus.
Și totuși Anghel, dintr-odată
La față galben deveni
Și mult-gălăgioasa ceată
Din hărmălaie o opri:
"Să faceți liniște cu toții,
Căci dacă alții vor afla,
O să ne strige: hoții, hoții,
Și-n închisoare ne-or băga"!
Cizmarul nostru-avea dreptate,
El nu se înșela defel.
Și-n ziua noastră, din păcate,
S-ar întâmpla exact la fel!
Căci dacă toți te știu pe tine
C-ai fost mereu un sărăntoc,
Și pac, viluțe cu piscine,
Și pac, mașini frumoase foc,
Comunitatea înțelege
Că ori te-ai apucat să furi,
Ori, dând o oarecare lege,
Te-ai apucat să vinzi păduri,
Sau flota cea din largul mării,
Platforme de extras țiței,
Ori poate sfânta glie-a țării,
Că altfel bani, de un' să iei?..
Așa stătea cu Anghel treaba,
El, omul cel sărac din sat,
Își potolise iute graba
De a se arăta bogat..
Cu o purtare, deci, discretă,
Ca să nu dea de bănuit,
A renunțat la operetă,
Iar cei mai mici la chiuit.
Și se trezea în miez de noapte
Cizmarul Anghel deseori
Și murmura ciudate șoapte,
Cuprins de niște reci fiori..
"O fi la locul ei averea?..
Nu știu, mă duc să controlez..
De frică mi se umflă fierea,
Sunt hoți la ușă, sau visez?.."
Iar când, răpus de oboseală,
Săracul Anghel adormea,
Dorința de căpătuială
Mai rău în somn îl chinuia!
Mirajul bogăției care
Fugise pân' atunci de el
Îl împingea la tulburare
Și la coșmare fel de fel..
Acum bogat precum sultanul,
Acum sărac - în vis - era..
Acum avea pe mână banul,
Acum toți banii și-i pierdea!
Iar ziua meșterea la piele
Mereu nervos și încruntat,
Mereu cuprins de gânduri rele,
Mereu atât de agitat..
De săptămâni întregi cizmarul
Nu mai râdea, nu mai cânta,
De parcă își pierduse harul
Și-un duh acum îl stăpânea..
Se înțelege că vecinul
- Vorbesc din nou despre boier-
Pierduse între timp suspinul
Și-acum plutea voios spre cer!
"N-aș fi crezut că iconomul
- Vorbea bogatu-n sinea sa -
Cunoaște-atât de bine omul
Și chiar va reuși ceva..
Cu zece galbeni, numai zece,
Pe Anghel l-a înnebunit
Și viața nu și-o mai petrece
Ca omul cel mai fericit!"
Ce viclenie diavolească..
A preferat acest boier
Pe omul bun să-l prăbușească,
În loc să urce el spre Cer!..
Așa fac mulți, în loc să urce
Spre bunul lor Mântuitor,
Nu fac decât să îi încurce
Pe alții în suirea lor!
Dar să vedeți întorsătura
Luată de povestea mea..
Voi continuați-vă lectura,
Căci nu mai este mult din ea.
Începe Anghel cu mâhnire
Să își deteste viața sa:
Nemernica "îmbogățire"
Furase zâmbetul din ea!
Atâtea clipe minunate
Acum în minte-i reveneau..
Sub pleoapele încercănate
Amare lacrimi se iveau..
"Dar ce-mi lipsise înainte?..
Chiar de am fost săraci mereu,
Atoputernicul Părinte,
Preamilostivul Dumnezeu,
În nesfârșita-I bunătate
Nu ne-a lăsat nicum orfani,
Ci ni le-a dat la timp pe toate,
Ca celor care-s plini de bani..
Dar am trăit o fericire
Pe care azi n-o mai avem,
Căci am schimbat a Lui iubire
Cu galbenii găsiți, mă tem"..
Privește Anghel avuția:
"Din vina voastră, ochi de drac,
Eu nu mai știu ce-i bucuria,
Dar azi o să vă vin de hac"!
Acea fărâmă de tezaur
Care-l vrăjise într-atât,
Cei zece gălbiori de aur,
Acum erau priviți urât..
Sub chipul lucrului în sine
Se-ascunde un miraj mereu
Prin care cel ce îl deține
Îl vede ca pe-un dumnezeu;
Asupra lui își varsă zelul
Și toată energia lui,
De multe ori devine țelul,
Sau scopul vieții omului..
Aici se-ascunde rătăcirea,
De stăm puțin și ne gândim:
Că noi ne prăpădim cu firea,
În loc ca doar să stăpânim,
Iar unde trebuie-adorare
- În fața Domnului Hristos -
Ne comportăm cu nepăsare
Și nu plecăm genunchii jos!
Cizmarul banii îi adună
Și-i învelește-ntr-o basma
Pe toți cei zece împreună,
Apoi își zice-n mintea sa:
"Să-i duc la râu să-i dau pe apă,
Ori să-i îngrop pe undeva..
Ba nu, căci dacă știu de groapă,
Mă voi gândi mereu la ea..
Sau aș putea comoara asta
S-o dăruiesc la vreun sărac..
Ba nu! Să-i vină-apoi năpasta,
Vrăjit de ochii cei de drac?..
Îi dau în curte la vecinul,
Că el e putred de bogat..
Și-așa am terminat cu chinul
Și nici nu am făcut păcat"!
A doua zi de dimineață
Se-aude-n curte la cizmar
O gălăgie ca la piață,
Ba și cântări răsună iar!..
Sunt fericiți ca înainte
Și pot să cânte cât or vrea
Căci Anghel, bunul lor părinte,
S-a-ntors la viața ce-o avea,
Zicând iubitelor odoare:
"Cântați, copiii mei frumoși,
Căci orice zi e-o sărbătoare,
De suntem vii și sănătoși!
Adevărata fericire
O dă preabunul Dumnezeu
În nesfârșita Sa iubire..
Doar celor ce-L slăvesc mereu"!
Povestea mea aceasta este
Și are tâlcurile ei.
Poți să o iei ca pe-o poveste,
Sau ca pe-o predică, de vrei..
de Preot Sorin Croitoru
Povestea mea-i adevărată
Deși, din zel cărturăresc,
De clasicul "A fost odată.."
N-am vrut nici eu să mă lipsesc.
A fost odată - prin urmare -
În vastul spațiu bizantin
Un om cu-o avuție mare
Și-o viață plină de venin..
Era un om dintre aceia
Numiți de noi "afurisiți",
Mă rog, ați înțeles ideea,
Căci îi cunoașteți pe zgârciți..
Nimic nu îl făcea să râdă,
Surâs pe față nu-i vedeai..
Avea o față veșnic hâdă,
Pe care ura i-o citeai..
Din curtea lui mulți câini de rasă
Rânjeau mereu spre trecători,
Păzind acea spurcată casă
Ce parcă îți dădea fiori..
Iar lângă vasta proprietate
A omului celui bogat,
În niște hrube dărâmate
Trăiau cei mai săraci din sat.
Era familia lui Anghel,
Cizmarul cel de toți iubit,
Un om mai blând ca un arhanghel,
Curat la suflet și smerit.
În casa lui -să-i spunem "casă,
Deși era un mic bordei -
În fiecare zi la masă
Vedeai vreo zece puradei.
Da, casă grea avea creștinul..
Să saturi zece guri de prunci,
Să-mparți în doișpe părți puținul,
E greu și-acum, era și-atunci..
Nu, nu-i greșită socoteala,
Căci văd că încă numărați.
A voastră cred că e greșeala:
De mama pruncilor uitați?
Deci Anghel, reparând sandale,
Sau cum s-or fi chemat pe-atunci,
Cânta mereu - și nu de jale -
Și-l ajutau cei zece prunci.
Cântau un fel de operetă,
Dar cu subiect religios,
O muzică deloc discretă,
Spre slava Domnului Hristos.
Iar trecătorii de pe stradă
Cu mare drag îi ascultau,
Căci nici n-ar fi putut să-i vadă,
De câte bălării creșteau..
Și dacă auzea tot satul
Cântarea despre Dumnezeu,
Se înțelege că bogatul
O auzea și el mereu..
Răutăcios fiind din fire,
Zavistnic, acru, cărpănos,
Bolnav de-o mare nesimțire,
Dușman pe față-al lui Hristos,
Bogatul într-o zi cu soare,
Își cheamă omul mai fidel
Și-ntreabă ce părere are
Și ce îl sfătuiește el,
Cam ce ar trebui să facă
Să-nchidă gura la vecin,
Să-l facă-n veci de veci să tacă,
Iar el să scape de suspin..
"Nu l-ai văzut, nesuferitul?..
Nu are după ce să bea,
Dar behăie ca nesimțitul,
Râzându-și de averea mea.
Să-l faci cumva - strigă cu ură -
Să nu mai cânte el curând,
Iar râsul cel fără măsură
Să nu i-l mai aud nicicând"!
Răspunse sluga cea bătrână,
Mai rea decât stăpânul ei:
"În mai puțin de-o săptămână
Te scap, stăpâne, eu de ei,
Dar am nevoie de la tine
De zece galbeni aurii,
Și.. ai încredere în mine,
Că n-o să-i mai auzi, să știi"!
Și-i numără boierul zece,
Plus încă zece pentru el
Și îl lăsă apoi să plece
Pe iconomul cel mișel..
În miez de noapte sarsailă
- La slugă mă refer și-acum -
Se strecură ca o reptilă
Prin gardul ce dădea spre drum,
Ajunse la bordeiu-n care
Dormea cizmarul nostru drag
Și, cu o singură mișcare,
Îi puse galbenii pe prag.
A doua zi de dimineață,
Ieșind cu toții din bordei,
Voioși, senini și plini de viață,
Dădură și de galbeni ei..
Puteți vedea cu ochii minții
Ce bucurie, ce fiori
Simțit-au pruncii și părinții,
Găsind bănuții gălbiori?..
Să știți că mare era suma,
Și mai ales la cei săraci..
Ca milioanele de-acuma:
Nici într-o viață nu le faci..
Acum cu toții începură
Să sară fericiți în sus
Și imne le ieșeau din gură
Spre slava Domnului Iisus.
Și totuși Anghel, dintr-odată
La față galben deveni
Și mult-gălăgioasa ceată
Din hărmălaie o opri:
"Să faceți liniște cu toții,
Căci dacă alții vor afla,
O să ne strige: hoții, hoții,
Și-n închisoare ne-or băga"!
Cizmarul nostru-avea dreptate,
El nu se înșela defel.
Și-n ziua noastră, din păcate,
S-ar întâmpla exact la fel!
Căci dacă toți te știu pe tine
C-ai fost mereu un sărăntoc,
Și pac, viluțe cu piscine,
Și pac, mașini frumoase foc,
Comunitatea înțelege
Că ori te-ai apucat să furi,
Ori, dând o oarecare lege,
Te-ai apucat să vinzi păduri,
Sau flota cea din largul mării,
Platforme de extras țiței,
Ori poate sfânta glie-a țării,
Că altfel bani, de un' să iei?..
Așa stătea cu Anghel treaba,
El, omul cel sărac din sat,
Își potolise iute graba
De a se arăta bogat..
Cu o purtare, deci, discretă,
Ca să nu dea de bănuit,
A renunțat la operetă,
Iar cei mai mici la chiuit.
Și se trezea în miez de noapte
Cizmarul Anghel deseori
Și murmura ciudate șoapte,
Cuprins de niște reci fiori..
"O fi la locul ei averea?..
Nu știu, mă duc să controlez..
De frică mi se umflă fierea,
Sunt hoți la ușă, sau visez?.."
Iar când, răpus de oboseală,
Săracul Anghel adormea,
Dorința de căpătuială
Mai rău în somn îl chinuia!
Mirajul bogăției care
Fugise pân' atunci de el
Îl împingea la tulburare
Și la coșmare fel de fel..
Acum bogat precum sultanul,
Acum sărac - în vis - era..
Acum avea pe mână banul,
Acum toți banii și-i pierdea!
Iar ziua meșterea la piele
Mereu nervos și încruntat,
Mereu cuprins de gânduri rele,
Mereu atât de agitat..
De săptămâni întregi cizmarul
Nu mai râdea, nu mai cânta,
De parcă își pierduse harul
Și-un duh acum îl stăpânea..
Se înțelege că vecinul
- Vorbesc din nou despre boier-
Pierduse între timp suspinul
Și-acum plutea voios spre cer!
"N-aș fi crezut că iconomul
- Vorbea bogatu-n sinea sa -
Cunoaște-atât de bine omul
Și chiar va reuși ceva..
Cu zece galbeni, numai zece,
Pe Anghel l-a înnebunit
Și viața nu și-o mai petrece
Ca omul cel mai fericit!"
Ce viclenie diavolească..
A preferat acest boier
Pe omul bun să-l prăbușească,
În loc să urce el spre Cer!..
Așa fac mulți, în loc să urce
Spre bunul lor Mântuitor,
Nu fac decât să îi încurce
Pe alții în suirea lor!
Dar să vedeți întorsătura
Luată de povestea mea..
Voi continuați-vă lectura,
Căci nu mai este mult din ea.
Începe Anghel cu mâhnire
Să își deteste viața sa:
Nemernica "îmbogățire"
Furase zâmbetul din ea!
Atâtea clipe minunate
Acum în minte-i reveneau..
Sub pleoapele încercănate
Amare lacrimi se iveau..
"Dar ce-mi lipsise înainte?..
Chiar de am fost săraci mereu,
Atoputernicul Părinte,
Preamilostivul Dumnezeu,
În nesfârșita-I bunătate
Nu ne-a lăsat nicum orfani,
Ci ni le-a dat la timp pe toate,
Ca celor care-s plini de bani..
Dar am trăit o fericire
Pe care azi n-o mai avem,
Căci am schimbat a Lui iubire
Cu galbenii găsiți, mă tem"..
Privește Anghel avuția:
"Din vina voastră, ochi de drac,
Eu nu mai știu ce-i bucuria,
Dar azi o să vă vin de hac"!
Acea fărâmă de tezaur
Care-l vrăjise într-atât,
Cei zece gălbiori de aur,
Acum erau priviți urât..
Sub chipul lucrului în sine
Se-ascunde un miraj mereu
Prin care cel ce îl deține
Îl vede ca pe-un dumnezeu;
Asupra lui își varsă zelul
Și toată energia lui,
De multe ori devine țelul,
Sau scopul vieții omului..
Aici se-ascunde rătăcirea,
De stăm puțin și ne gândim:
Că noi ne prăpădim cu firea,
În loc ca doar să stăpânim,
Iar unde trebuie-adorare
- În fața Domnului Hristos -
Ne comportăm cu nepăsare
Și nu plecăm genunchii jos!
Cizmarul banii îi adună
Și-i învelește-ntr-o basma
Pe toți cei zece împreună,
Apoi își zice-n mintea sa:
"Să-i duc la râu să-i dau pe apă,
Ori să-i îngrop pe undeva..
Ba nu, căci dacă știu de groapă,
Mă voi gândi mereu la ea..
Sau aș putea comoara asta
S-o dăruiesc la vreun sărac..
Ba nu! Să-i vină-apoi năpasta,
Vrăjit de ochii cei de drac?..
Îi dau în curte la vecinul,
Că el e putred de bogat..
Și-așa am terminat cu chinul
Și nici nu am făcut păcat"!
A doua zi de dimineață
Se-aude-n curte la cizmar
O gălăgie ca la piață,
Ba și cântări răsună iar!..
Sunt fericiți ca înainte
Și pot să cânte cât or vrea
Căci Anghel, bunul lor părinte,
S-a-ntors la viața ce-o avea,
Zicând iubitelor odoare:
"Cântați, copiii mei frumoși,
Căci orice zi e-o sărbătoare,
De suntem vii și sănătoși!
Adevărata fericire
O dă preabunul Dumnezeu
În nesfârșita Sa iubire..
Doar celor ce-L slăvesc mereu"!
Povestea mea aceasta este
Și are tâlcurile ei.
Poți să o iei ca pe-o poveste,
Sau ca pe-o predică, de vrei..
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
sâmbătă, 1 august 2020
M-AM PLICTISIT DE MINE ÎNSUMI!
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
de Preot Sorin Croitoru
M-am plictisit de mine însumi,
Aș vrea să fiu mai bun, mai blând,
Aș vrea ca zâmbet, numai zâmbet
Să am pe buze și în gând..
Dar firea mea cea păcătoasă
De zâmbete s-a sărăcit,
E acră, rea și mofturoasă,
De asta eu m-am plictisit!
M-am plictisit de mine însumi,
Aș vrea să fiu mai credincios,
Să nu-mi arăt credința-n vorbe,
Ci SĂ TRĂIESC cum vrea Hristos..
Dar firea mea cea păcătoasă,
De fapte bună s-a golit,
E leneșă și guralivă,
De asta eu m-am plictisit!
M-am plictisit de mine însumi,
Aș vrea să fiu mai săritor,
Văzându-i în necaz pe oameni,
Eu să le vin în ajutor..
Dar firea mea cea păcătoasă
Mă trage la odihnă-n pat,
E pricepută doar la vorbe,
De asta eu m-am săturat!
Mă uit așa.. la mine însumi,
Și îmi vorbesc cu ton sever:
"Cu firea asta păcătoasă,
Vrei, omule, să mergi în Cer?..
Rușine mare să îți fie
Să vrei să urci murdar cum ești
În cerurile cele sfinte
Unde sunt oștile-ngerești!
Tu pune mâna și te schimbă,
Jertfește-ți duhul umilit,
Că cine știe, poate Domnul,
Văzându-te tâlhar smerit,
Se va-ndura să te prefacă
Prin harul Duhului Cel Sfânt,
Și-atunci nu vei mai face umbră
Degeaba pe acest pământ"!
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
joi, 31 ianuarie 2019
RUGĂCIUNEA TĂCERII
de Preot Sorin Croitoru
S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..
Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,
Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:
"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..
În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!
"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..
Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".
"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".
"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.
Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,
Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!
"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:
Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..
Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..
E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,
Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!
"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!
"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!
Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.
E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!
Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;
Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..
Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise
Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
vineri, 16 februarie 2018
COVORUL ROȘU
O femeie foarte nevoiașă, trăia într-o mare sărăcie împreună cu nepoata sa foarte bolnavă.
Starea copilei se înrăutățea pe zi ce trecea nemaiavând medicamente dar nici bani să cumpere altele.
Cu multă durere în suflet, bunica, hotărî să o lase singură pe nepoțica ei și să meargă la oraș să caute ajutor. La singurul spital public din regiune i s-a spus că medicii nu se pot deplasa la domiciliu şi că ea trebuie să o aducă pe fată pentru a o examina. Era disperată pentru că ştia că nepoata ei, nici măcar nu se putea ridica din pat. A plecat şi trecând pe lângă o biserică, hotărî să intre.
Câteva doamne stăteau în genunchi spunându-şi rugăciunile. Îngenunche şi ea. A auzit rugăciunile acelor femei şi când a avut ocazia a spus şi ea cu voce tare :
-- Bună, Doamne, sunt eu, Maria! Uite Doamne, nepoata mea este foarte bolnavă. Eu aş vrea să mergi la ea şi să o vindeci. Te rog Doamne, notează adresa!
Doamnele erau foarte surprinse de asemenea rugăciune şi continuau să asculte.
--Este foarte ușor, zise ea, doar trebuie să urmezi un drum de piatră şi după ce treci un râu cu un pod, trebuie să mergi pe o cărare de pământ. Treci de magazinul de cadouri. Casa mea este ultima colibă din aia, mai dărăpănată.
Celelalte doamne erau foarte atente la această rugăciune și se abțineau să nu râdă.
Ea continuă :
-- Uite Doamne, uşa este încuiată, dar cheia se află sub covorul roșu de la intrare. Te rog, Doamne, tratează-mi nepoțica. Mulțumesc.
Şi când toate acele doamne credeau că a terminat, Maria mai adăugă :
-- Ah, Doamne, te rog, nu uita să pui cheia la loc sub covor că dacă nu, nu voi putea intra în casă. Mulțumesc, mulțumesc mult Doamne!
După ce doamna Maria plecă, celelalte doamne începu să murmure spunând :
-- Cât de deplorabil este să vezi persoane care nici măcar nu știu cum să se roage! ! !
Când doamna Maria a ajuns acasă nu mai putea de bucurie văzându-şi nepoțica stând pe podea și jucându-se cu păpușile.
-- Deja te-ai ridicat din pat ! strigă ea.
Şi copila privind-o cu seninătate, i-a spus :
Un medic a fost aici, bunico! Mi-a dat un sărut pe frunte și mi-a zis că o să mă fac bine. El era aşa de frumos bunico. Hainele Lui erau aşa de albe și părea că strălucesc.
-- A, mi-a mai spus să-ți zic că a fost uşor să găsească casa noastră şi că a lăsat cheile sub covor aşa cum tu i-ai cerut.
MORALA : DUMNEZEU NU VREA CUVINTE FRUMOASE, EL VREA CUVINTE SINCERE !!!
Sursa : Mantuirea sufletului
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
marți, 29 august 2017
PARFUMUL FERICIRII
de Preot Sorin Croitoru
Când Duhul Sfânt înmiresmează
Cămările ființei mele,
Culoarea florilor se schimbă,
Căci ies lumini de Rai din ele!
Parfumul fericirii umple
De zâmbet, inima mea tristă
Și parcă toate dintr-o dată,
Ca să mă bucure există..
Iar eu le îndrăgesc pe toate,
Și moarte și însuflețite,
Simțind că-'n clipele acelea
Îmi sunt din Ceruri dăruite!
Nu mă lipsi, Iisuse Doamne,
De minunata găzduire
A Duhului Iubirii, Care
Preface ura în iubire!
Căci după ce-am simțit în suflet
Prezența Lui mângâietoare,
Îl caut cu adânci suspine,
Tânjesc ca floarea după soare..
Nu mă lăsa Iisuse singur,
Pustiu în inimă și-'n minte,
Te-aștept să locuiești în mine
Cu Duhul și cu-al Tău Părinte!
amin
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
marți, 22 august 2017
AICI ȘI-ACUM!
de Preot Sorin Croitoru
Sunt două mii de ani de când
Cuvântu'-Ți blând
Răsună-'n gând,
În suflete de ucenici:
"Eu sunt cu voi ACUM ȘI-AICI"!
În două mii de ani de vis,
Ai împlinit
Tot ce-ai promis,
Ne-ai însoțit pe-al vieții drum,
Fiind cu noi AICI ȘI-ACUM..
Nu Te-ai lăsat prea mult dorit,
Ci ai venit
La cel smerit.
Tu i-ai deschis când a bătut
Și-ai dat mereu cui Ți-a cerut!
Nu-i vina Ta că unii pier,
Tu i-ai chemat
Pe toți la Cer,
Dar tăvălindu-se-'n păcat,
În ceruri nu au mai urcat!
Iisuse, blând Mântuitor,
Păstor atât de plin
De dor,
De câte ori ne-ai ridicat
Din hăuri de adânc păcat..
De câte ori ne-ai descâlcit
Din patimi care
Ne-au robit..
Ne-ai uns cu untdelemn și vin,
Scăpându-ne din veșnic chin!
Cu foc în inimi Te iubim
Și Te slăvim
Așa cum știm,
Căci Dumnezeul nostru ești
Și Om, ce oamenii iubești!
amin
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
luni, 21 august 2017
UN MIEL AȘ VREA SĂ-ȚI FIU..
de Preot Sorin Croitoru
Tu ești atât de blând și bun,
Că-'n taină eu în gând îmi spun:
De aș putea să mă mai nasc,
Un miel aș vrea să-Ți fiu, să pasc
În urma Bunului Păstor,
În țara unde nu e dor..
Te rog Iisuse, după moarte
Trimite-Ți îngerii să-mi poarte
Scânteia duhului de viață
Pe pajiști pline de verdeață,
Să pasc cuminte într-o turmă,
Nu cel dintâi, ba cel din urmă..
Să-mi văd Păstorul blând și bun
Și focul cel din gând să-I spun!
amin
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
vineri, 28 iulie 2017
IA-ȚI SUFLAREA ÎNAPOI!
de Preot Sorin Croitoru
Nu e pace fără Tine..
Și cum poate ca să fie?
Cine pregătește cerul
Pentru cânt de ciocârlie?..
Cine fugărește norii,
Punând capăt la furtună?
Cine amuțește norul
Când e supărat și tună?..
Domnul păcii, Domnul milei,
Lucrător neobosit,
Dacă nu-Ți răspund iubirii,
Eu degeaba am trăit..
Să mă iei din viața asta
De nu vreau să Te iubesc,
Căci nu-Ți merită suflarea
Cei ce nu Te prețuiesc!
Nu mă ține-'n viața asta,
Ia-Ți suflarea înapoi,
Dacă Îți resping iubirea
Ce-o îndrepți.. mereu.. spre noi..
amin -
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
miercuri, 26 iulie 2017
ULTIMA DORINȚĂ
Când o să dorm în cimitir,
Sătul de viața zbuciumată,
Aș vrea un rug de trandafir
De specie înmiresmată.
Să nu opriți această floare,
De va dori ca să se suie
În semn de ultimă onoare,
Pe crucea care-o să se puie!
Deși din trupul sub țărână
Doar oase albe-or să rămâie,
Aș vrea o dată-'n săptămână
Să simt mireasmă de tămâie.
Doar Providența Cea Divină
Ne știe dinainte soarta:
Aș vrea ca-'n groapa mea să vină
Când va muri și ea, consoarta..
Pe cei ce au știut să-'mpartă
În viață bucurii, durere,..
N-ar trebui să îi despartă
Nici moartea, pân' la Înviere!
Eu sper cu-a Domnului putere,
Virtutea-'ntreagă să rămână..
Atunci și noi la Înviere,
Ne-om ține iar cuminți de mână..
amin
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
CAD PĂSTORII..
de Preot Sorin Croitoru
Cum îi plânge Domnul nostru
Pe Păstorii care cad,
Căci îi vede-'n veșnicie
Cum se chinuiesc în iad..
Oare tatăl n-o să plângă
Când se-'mbolnăvesc feciorii?
Oare Domnul n-o să plângă
Când se duc în iad, Păstorii?..
Suntem oameni, Doamne Sfinte,
Suntem Iude câteodată,
Suntem Petru ce trădează
Calea cea adevărată..
Să ne ierți pentru cădere
Și pentru neridicare,
Că nu mai găsim muștarul
Care mută munții-'n mare!
Doamne Sfinte, să ai milă
De Păstorii care cad,
Dă-le duh de pocăință,
Ca să nu ajungă-'n
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
marți, 27 iunie 2017
SĂ PRIVIM ÎN SUS!
(istorioară pentru copii mici și mari)
de Preot Sorin Croitoru
Un țăran și-a luat băiatul
Să-l ajute ca să fure
Cucuruzi de pe ogorul
Ce era lângă pădure..
Să-l ajute ca să fure
Cucuruzi de pe ogorul
Ce era lângă pădure..
Își făcuse bine planul
Badea-al nostru cel ursuz:
"Plodul o să-mi stea de pază
Cât fur eu la cucuruz".
Badea-al nostru cel ursuz:
"Plodul o să-mi stea de pază
Cât fur eu la cucuruz".
Deci în seara cu pricina
Mai devreme s-au culcat,
Iar în miez adânc de noapte,
De la somn s-au ridicat.
Mai devreme s-au culcat,
Iar în miez adânc de noapte,
De la somn s-au ridicat.
Când ajunseră pe câmpul
Plin de galbenii știuleți,
Încruntat, îi zice tatăl
La copilul cel isteț:
Plin de galbenii știuleți,
Încruntat, îi zice tatăl
La copilul cel isteț:
"Ni' la mine măi băiete,
Dacă vezi pe cineva
Că se uită spre căruță,
Fluieri ca o cucuvea"!
Dacă vezi pe cineva
Că se uită spre căruță,
Fluieri ca o cucuvea"!
A plecat țăranu-'n holdă
Și pe adunat s-a pus,
Iar copilul cam cu teamă
Se uita mereu în sus..
Și pe adunat s-a pus,
Iar copilul cam cu teamă
Se uita mereu în sus..
Deci țăranul nostru lacom
Nici prea bine nu-'ncepu,
Că își auzi băiatul:
"Cucuvau!" și "Buhuhu"!
Nici prea bine nu-'ncepu,
Că își auzi băiatul:
"Cucuvau!" și "Buhuhu"!
Într-o clipă se-'nspăimântă
Și o rupe la picior.
Ajungând lângă căruță,
Îl întreabă pe fecior:
Și o rupe la picior.
Ajungând lângă căruță,
Îl întreabă pe fecior:
"Zi copile cin' ne vede,
Că nu văd pe nime' eu"!
Dar băiatul zise-'n șoaptă:
"Ba ne vede.. Dumnezeu"!
Că nu văd pe nime' eu"!
Dar băiatul zise-'n șoaptă:
"Ba ne vede.. Dumnezeu"!
Auzind răspunsul ăsta,
Tatăl foarte năucit
Murmură ca pentru sine:
"Doamne, mult am mai greșit"..
Tatăl foarte năucit
Murmură ca pentru sine:
"Doamne, mult am mai greșit"..
Deci urcându-se-'n căruță,
Fără cucuruz s-au dus,
Iar istoria ne-'nvață
SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!
Fără cucuruz s-au dus,
Iar istoria ne-'nvață
SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
sâmbătă, 25 martie 2017
PRIMUL GÂND
de Preot Sorin Croitoru
Mai vii din când în când la mine,
Deși-'s un mare păcătos
Și primul gând care îmi vine,
Stăpânul meu Iisus Hristos,
Deși-'s un mare păcătos
Și primul gând care îmi vine,
Stăpânul meu Iisus Hristos,
E să Te-'mpărtășesc la alții
Ce nu-'s atât de norocoși,
Trăindu-și clipa fără Tine
Și anii vieții cei frumoși..
Ce nu-'s atât de norocoși,
Trăindu-și clipa fără Tine
Și anii vieții cei frumoși..
Săracii.. nu știu ce e mierea,
Căci n-au gustat dulceața Ta,
Și li se pare dulce fierea,
Deși-i amară și e rea!
Căci n-au gustat dulceața Ta,
Și li se pare dulce fierea,
Deși-i amară și e rea!
Cum să Te țin doar pentru mine,
Stăpâne bun, Păstor preablând,
Dar Tu.. gânditu-Te-ai la Tine,
Atâta slavă-'n cer având?..
Stăpâne bun, Păstor preablând,
Dar Tu.. gânditu-Te-ai la Tine,
Atâta slavă-'n cer având?..
Ai coborât din înălțime
Pe toți iertând, pe toți iubind,
Fiindu-Ți milă de mulțime,
Căci o vedeai în iad pierind..
Pe toți iertând, pe toți iubind,
Fiindu-Ți milă de mulțime,
Căci o vedeai în iad pierind..
Acum și eu cu dărnicie
Te-aș da la toți, căci Tu ești bun,
Tu ești Izvor de apă vie,
O, de m-ar crede când le-o spun..
Te-aș da la toți, căci Tu ești bun,
Tu ești Izvor de apă vie,
O, de m-ar crede când le-o spun..
Deci Îți promit, Iisuse Sfinte:
Te voi vesti la frații mei,
Și-atunci mă voi opri cuminte,
Când Te-or iubi ca mine ei!
amin
Te voi vesti la frații mei,
Și-atunci mă voi opri cuminte,
Când Te-or iubi ca mine ei!
amin
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sfintii Zilei
Arhivă blog
-
►
2023
(125)
- ► septembrie (9)
-
►
2022
(142)
- ► septembrie (9)
-
►
2021
(166)
- ► septembrie (4)
-
►
2020
(166)
- ► septembrie (11)
-
►
2019
(116)
- ► septembrie (6)
-
►
2018
(165)
- ► septembrie (27)
-
►
2017
(125)
- ► septembrie (18)
-
►
2016
(95)
- ► septembrie (3)