(istorioară pentru copii mici și mari)
de Preot Sorin Croitoru
Un țăran și-a luat băiatul
Să-l ajute ca să fure
Cucuruzi de pe ogorul
Ce era lângă pădure..
Să-l ajute ca să fure
Cucuruzi de pe ogorul
Ce era lângă pădure..
Își făcuse bine planul
Badea-al nostru cel ursuz:
"Plodul o să-mi stea de pază
Cât fur eu la cucuruz".
Badea-al nostru cel ursuz:
"Plodul o să-mi stea de pază
Cât fur eu la cucuruz".
Deci în seara cu pricina
Mai devreme s-au culcat,
Iar în miez adânc de noapte,
De la somn s-au ridicat.
Mai devreme s-au culcat,
Iar în miez adânc de noapte,
De la somn s-au ridicat.
Când ajunseră pe câmpul
Plin de galbenii știuleți,
Încruntat, îi zice tatăl
La copilul cel isteț:
Plin de galbenii știuleți,
Încruntat, îi zice tatăl
La copilul cel isteț:
"Ni' la mine măi băiete,
Dacă vezi pe cineva
Că se uită spre căruță,
Fluieri ca o cucuvea"!
Dacă vezi pe cineva
Că se uită spre căruță,
Fluieri ca o cucuvea"!
A plecat țăranu-'n holdă
Și pe adunat s-a pus,
Iar copilul cam cu teamă
Se uita mereu în sus..
Și pe adunat s-a pus,
Iar copilul cam cu teamă
Se uita mereu în sus..
Deci țăranul nostru lacom
Nici prea bine nu-'ncepu,
Că își auzi băiatul:
"Cucuvau!" și "Buhuhu"!
Nici prea bine nu-'ncepu,
Că își auzi băiatul:
"Cucuvau!" și "Buhuhu"!
Într-o clipă se-'nspăimântă
Și o rupe la picior.
Ajungând lângă căruță,
Îl întreabă pe fecior:
Și o rupe la picior.
Ajungând lângă căruță,
Îl întreabă pe fecior:
"Zi copile cin' ne vede,
Că nu văd pe nime' eu"!
Dar băiatul zise-'n șoaptă:
"Ba ne vede.. Dumnezeu"!
Că nu văd pe nime' eu"!
Dar băiatul zise-'n șoaptă:
"Ba ne vede.. Dumnezeu"!
Auzind răspunsul ăsta,
Tatăl foarte năucit
Murmură ca pentru sine:
"Doamne, mult am mai greșit"..
Tatăl foarte năucit
Murmură ca pentru sine:
"Doamne, mult am mai greșit"..
Deci urcându-se-'n căruță,
Fără cucuruz s-au dus,
Iar istoria ne-'nvață
SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!
Fără cucuruz s-au dus,
Iar istoria ne-'nvață
SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.