Viata

Demult, a venit la un călugăr, un om tare necăjit şi l-a întrebat:
- Ce este rău cu mine ? De ce nu îmi găsesc liniştea ? De ce nu sunt mulţumit de viaţa mea ?
Bătrânul călugăr a luat, atunci, o sticlă şi, după ce a umplut-o pe jumătate cu apă, a pus-o în faţa omului şi l-a întrebat:
- Cum e această sticlă ?
- Este pe jumătate goală!
- Vezi, i-a mai spus călugărul - eu o văd pe jumătate plină.
În viaţă, trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom şti să privim natura, vom vedea frumuseţe şi bogăţie. Dacă vom şti să-l privim pe om, în adâncul lui, vom vedea bunătate şi dragoste.
Privind astfel viaţa şi oamenii, devenim noi înşine mai frumoşi, mai bogaţi şi mai buni.
"Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!" (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Vorbire multă (cleveteală)

Un preot căruia o femeie i-a spus la spovedanie că, printre altele,

mai vorbeşte de rău pe alţii, i-a dat un canon care femeii i s-a părut

foarte uşor: „Să mergi la târg joia viitoare şi să cumperi o găină. O

tai pe loc şi în drum spre casă, smulgi pană după pană în aşa fel

încât, când vei ajunge acasă, să fie gata curăţată“.

Aşa a făcut, dar nu înţelegea rostul canonului. Se duse la preotul

care o aştepta şi îl întrebă, ce trebuie să înţeleagă din ceea ce a făcut.

„Vei vedea îndată“, îi zise preotul. „Fă acum drumul înapoi şi

adună  toate   penele   pe   care   le-ai   smuls   şi   le-ai             aruncat“.

„Imposibil“, răspunse femeia. „Bătea vântul şi le-a risipit în toate

părţile. Le-am aruncat la întâmplare“.

"Cred că aşa este“, i-a spus preotul. „Tot aşa s-a întâmplat şi

cu cuvintele rele, cu calomniile pe care le-ai împrăştiat tu despre

alţii. Au plecat în toate direcţiile, preluate de către unii şi de alţii.

Încearcă acum să le aduni, dacă mai poţi!  Fac rău peste tot pe

unde ajung şi tu nu mai ai putere să le opreşti.

Nu era mai bine să nu le fi spus? Cum îţi  vei suporta acum

părerea de rău? “