Izvorul Tămăduirii

În vinerea din Săptămâna Luminată se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii. Izvorul Tămăduirii aminteşte de o minune. Cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457-474) se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. La un moment dat a întâlnit un orb rătăcit, care l-a rugat să-i dea apă şi să-l călăuzească pe drumul spre cetate. Leon a pătruns în desişul din apropiere după apă, dar nu a găsit. Pe când se întorcea, se precizează în Penticostar, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon a făcut întocmai şi îndată orbul a început să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. La rândul său împăratul Justinian (527-565) care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din izvor, a construit o biserică şi mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni, molime şi alte suferinţe. La sărbătoarea de astăzi mergem cu gândul şi cu inima mai ales spre Maica Domnului, ea care s-a dovedit izvor al Dumnezeirii prin naşterea Mântuitorului. În toate bisericile şi mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (agheasma mică).

Nu mă pot abţine...

 

Era odată un servitor foarte mânios şi supărăcios. Vorbele grele şi înjurăturile îi ieşeau din gură ca veninul unui şarpe. Stăpânul său a încercat deseori să-l îndrepte zicându-i să nu mai înjure, din respect pentru Dumnezeu. Servitorul însă răspunse: "Oamenii şi animalele îmi cauzează atâta supărare, încât nu mă pot abţine!"

Într-o dimineaţă, ca să-l încerce, stăpânul i-a promis că-i va da o sumă mare de bani, dacă reuşeşte să nu înjure deloc până seara. Servitorul fu încântat de propunerea stăpânului său şi o acceptă cu bucurie. Din acel moment era foarte atent la orice vorbă care îi ieşea din gură. Ceilalţi servitori căutau să-l aţâţe, să-l provoace, însă eforturile lor s-au dovedit a fi zadarnice. Servitorul, aşadar, a avut o comportare cuviincioasă în ziua respectivă.

Seara, stăpânul îi dete suma de bani şi-i zise: "Te-ai putut reţine să nu înjuri, pentru o sumă de bani, dar din respect şi iubire pentru Dumnezeu, de ce nu eşti în stare să faci lucrul acesta?”

Servitorul înţelese şi se îndreptă din momentul acela, regretând purtarea lui de mai înainte.