UNDE ESTI, DOAMNE?...

  "Un tanar a fost inrolat in armata sovietică (pe timpurile URSS) şi a fost repartizat intr-un detasament unde majoritatea erau musulmani si necredinciosi. Baiatul a fost crescut de parinti in credinta crestin ortodoxa si in armata a mers purtand la gat o cruciulita. Cand ceilalti au observat prezenta crucii, au incercat sa-l oblige s-o scoata. A fost batut, umilit, dar nu a permis sa i se scoata crucea. Daca au inteles ca nu-l pot infrange pe aceasta cale, l-au obligat sa faca cele mai injositoare si grele munci. El incerca sa-si pastreze credinta si sa nu cedeze. Intr-o noapte, semidezbracat, pe o ploaie rece, a fost obligat sa descarce un camion cu carbune. I s-a interzis sa mearga la culcare pana va finisa. Dupa cateva ore de munca, obosit si inghetat, s-a asezat pe pamant si a inceput sa planga: - Doamne, unde esti? Te iubesc atat de mult, stiu ca si tu ma iubesti, dar de ce nu ma ajuti? Sunt gol, murdar, inghetat si ud leoarca. De ce nu esti aici cu mine? - Sunt cu tine! - a auzit un raspuns. A privit in jur, dar, nimic. - Unde, esti Doamne? - Chiar jos, la picioarele tale, sunt si mai gol, si mai murdar, si mai inghetat si mai ud decat tine. Baiatul a privit in jos si a vazut un ziar, intr-adevar ud şi murdar. L-a deschis si a vazut o icoana a Mantuitorului. A incercat sa doseasca ziarul, apoi l-a uscat şi a decupat icoana, a incleiat-o pe un cartonas si o pastra ca pe cel mai de pret odor. Dupa cum a marturisit el insusi, aceasta icoana i-a fost de mare ajutor si atunci, dar si cand a revenit acasa.
   Noi, cata evlavie avem fata de Sfintele icoane si Sfanta Cruce? Astazi, avem foarte multe icoane si cruci, dar prea putina dragoste atat fata de ele, cat si fata de Dumnezeu".       

SĂ PRIVIM ÎN SUS!

(istorioară pentru copii mici și mari)
de Preot Sorin Croitoru

Un țăran și-a luat băiatul
Să-l ajute ca să fure
Cucuruzi de pe ogorul
Ce era lângă pădure..

Își făcuse bine planul
Badea-al nostru cel ursuz:
"Plodul o să-mi stea de pază
Cât fur eu la cucuruz".

Deci în seara cu pricina
Mai devreme s-au culcat,
Iar în miez adânc de noapte,
De la somn s-au ridicat.

Când ajunseră pe câmpul
Plin de galbenii știuleți,
Încruntat, îi zice tatăl
La copilul cel isteț:

"Ni' la mine măi băiete,
Dacă vezi pe cineva
Că se uită spre căruță,
Fluieri ca o cucuvea"!

A plecat țăranu-'n holdă
Și pe adunat s-a pus,
Iar copilul cam cu teamă
Se uita mereu în sus..

Deci țăranul nostru lacom
Nici prea bine nu-'ncepu,
Că își auzi băiatul:
"Cucuvau!" și "Buhuhu"!

Într-o clipă se-'nspăimântă
Și o rupe la picior.
Ajungând lângă căruță,
Îl întreabă pe fecior:

"Zi copile cin' ne vede,
Că nu văd pe nime' eu"!
Dar băiatul zise-'n șoaptă:
"Ba ne vede.. Dumnezeu"!

Auzind răspunsul ăsta,
Tatăl foarte năucit
Murmură ca pentru sine:
"Doamne, mult am mai greșit"..

Deci urcându-se-'n căruță,
Fără cucuruz s-au dus,
Iar istoria ne-'nvață
SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!