"Un tanar a fost inrolat in armata sovietică (pe timpurile URSS) şi a fost repartizat intr-un detasament unde majoritatea erau musulmani si necredinciosi. Baiatul a fost crescut de parinti in credinta crestin ortodoxa si in armata a mers purtand la gat o cruciulita. Cand ceilalti au observat prezenta crucii, au incercat sa-l oblige s-o scoata. A fost batut, umilit, dar nu a permis sa i se scoata crucea. Daca au inteles ca nu-l pot infrange pe aceasta cale, l-au obligat sa faca cele mai injositoare si grele munci. El incerca sa-si pastreze credinta si sa nu cedeze. Intr-o noapte, semidezbracat, pe o ploaie rece, a fost obligat sa descarce un camion cu carbune. I s-a interzis sa mearga la culcare pana va finisa. Dupa cateva ore de munca, obosit si inghetat, s-a asezat pe pamant si a inceput sa planga: - Doamne, unde esti? Te iubesc atat de mult, stiu ca si tu ma iubesti, dar de ce nu ma ajuti? Sunt gol, murdar, inghetat si ud leoarca. De ce nu esti aici cu mine? - Sunt cu tine! - a auzit un raspuns. A privit in jur, dar, nimic. - Unde, esti Doamne? - Chiar jos, la picioarele tale, sunt si mai gol, si mai murdar, si mai inghetat si mai ud decat tine. Baiatul a privit in jos si a vazut un ziar, intr-adevar ud şi murdar. L-a deschis si a vazut o icoana a Mantuitorului. A incercat sa doseasca ziarul, apoi l-a uscat şi a decupat icoana, a incleiat-o pe un cartonas si o pastra ca pe cel mai de pret odor. Dupa cum a marturisit el insusi, aceasta icoana i-a fost de mare ajutor si atunci, dar si cand a revenit acasa.
Noi, cata evlavie avem fata de Sfintele icoane si Sfanta Cruce? Astazi, avem foarte multe icoane si cruci, dar prea putina dragoste atat fata de ele, cat si fata de Dumnezeu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.