Sărutul Crucii

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Sărutul e o pecete a ființei și a iubirii tale peste cel pe care îl iubești. Gura e o ușă a Tainelor, poarta Euharistiei, trâmbița Logosului, cuibul cuvintelor, casa Evangheliei din noi. De aceea sărutăm icoane, ne hrănim cu Dumnezeu în Euharistie și sărutăm curat pe cei pe care îi iubim.
Într-o zi, a venit la mine o familie îndurerată. Aveau un copil autist mai măricel și o fetiță mică de doi ani.
Copilul nu putea ( ăsta e cuvântul) să stea în Biserică, se zbătea îngrozitor, lovea pe ceilalți și aerul din jur, zbiera, dădea cu picioarele.
Cu chiu cu vai l-au adus purtat în brațe de mama lui, deși avea cam șapte ani. Îl ținea strâns, iar copilul resimțea asta ca pe o agresiune îngrozitoare. Am pus patrafirul pe capul copilului, dar el l-a aruncat cât colo. I-a tras mamei niște palme de-am crezut că-i mută gura. Femeia, martiră, sărmana de ea, îl ținea în brațe plângând.
Printre urlete și zbateri, am început rugăciunea. Nu suporta să îl ating. Se uita cu o ură sălbatică la mine.
Să ne înțelegem. Copilașul era un înger. Dar ura era a celui viclean care îl ținea în ghearele suferinței.
La un moment dat, copilul a încetat să se mai zbată. Dintr-un gest, copilul s-a întors și m-a zgâriat pe față cu unghiile.

Socrate și mantaua murdară

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au impiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-o zi, cineva l-a insultat grav pe Socrate în public, strigând în piață:
- Ești un bătrân, un ticălos, irelevant și băutor!
Socrate nu răspunse, doar zâmbise, clătinând din cap.
Un aristocrat bogat cunoscut lui Socrate, văzând această scenă, l-a întrebat pe Socrate:
- Cum poți tolera astfel de insulte? Nu te simți aiurea?
Socrate a zâmbit din nou și a spus: „Vino cu mine”.
Cunoscutul său l-a urmat într-un depozit vechi și prăfuit. Socrate a aprins o torță și a început să caute în jur, până a găsit o manta inutilă, zdrențuită și perforată. El i-a dat-o bărbatului și a spus: „Poartă-o, ți se potrivește.”
Omul s-a uitat la mantaua zdrențuită și a spus indignat:
- Ești bine, Socrate? Voi purta această cârpă?!Și a aruncat mantia înapoi spre el.
„Vezi”, i-a spus Socrate, „bineînțeles că nu ai fost de acord să porți o mata murdară. În același mod, nu m-au atins cuvintele prostești și murdare pe care le-a spus acel om.
„Când cineva îți dă ceva ce nu îți dorești și tu nu-l accepți, cui aparține darul respins?”
A fi afectat și supărat pe cel care îți adresează insultele, înseamnă a accepta să porți zdrențele aruncate asupra ta de alții.