În fiecare zi la amiază , un tânăr venea la biserică, rămânea câteva minute la intrare şi apoi pleca .
Purta o cămaşă în carouri şi blugii tăiați , ca toți tinerii de vârsta sa .
Avea în mână o pungă de hârtie cu sandvişuri pentru prânz .
Suspicios un pic preotul l-a întrebat ce caută pe acolo. Se gândea că în vremea noastră hoții sunt în stare să dea atacul şi în biserică.
- Vin să mă rog , a răspuns tânărul.
- Să te rogi ... Dar cum poți să te rogi aşa repede ?
- Ei bine ...Mă prezint în fiecare zi la prânz în această biserică şi spun doar atât :
" Iisuse , sunt Ionuț " şi apoi mă duc . Ştiu că rugăciunea mea este neînsemnată dar sun convins că El mă ascultă.
La câteva zile după aceasta , în urma unui accident la locul de muncă, tânărul a fost dus la spital , având câteva fracturi foarte dureroase.
Stătea într-un salon împreună cu alți bolnavi. Prezența sa acolo , a schimbat viața întregului pavilion .
Era vesel , voios și râdea mereu !
După câteva zile, salonul său a devenit loc de întâlnire pentru toți pacienții din saloanele învecinate .
Tineri şi bătrâni , bolnavii îşi dădeau întâlnire lângă patul său , iar el avea un surâs şi o vorbă de îmbărbătare pentru toți .
A venit să-l vadă şi preotul ; însoțit de o infirmieră , el s-a apropiat de patul tânărului .
- Mi s-a spus că eşti foarte îngândurat , dar cu toate acestea , ştii să îi mângâi pe cei din jur. Cum poți să o faci ?
- Datorită cuiva care mă vizitează în fiecare zi la amiază.
Infirmiera a intrat în vorbă :
- Dar nu vine nimeni la amiază.
- Ba da !
Vine zi de zi , apare în uşa salonului şi spune :
“Ionuț , sunt Iisus"
şi apoi pleacă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.