Pe munte

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Cât de aproape am fost de cer, 

Și norii i-am atins cu mâna, 

Azi m-am simțit asa de liberă 

Și tot văzduhul parcă mă-ngâna. 

Mă uit în jurul meu și văd 

Și liniște, și pace si-armonie,

 Din lumea mea ușor mă lepăd

 Și vreau ca să rămân cu astă bucurie .

 Privesc , mă minunez și tac

. În gând încep a spune-o rugăciune,

 Cu tine Doamne acum vreau să mă-mpac, 

Aștept aici să-ti fac o închinăciune

 Căci locul cel mai sus eu l-am ales 

Ca să Te văd și să-ti vorbesc 

Parinte, În viață doar păcate am cules

 Și câte am să-ți spun aici pe munte

Mihaela Stoica-Cucoanes                                                                                                     

Ca frații ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eu milostenia când o făceam,

Eu o dădeam ca să arăt că am.

În grabă poate-am dat un colț de pâine 

Și l-am tratat pe om ca pe un câine.

Ori când am dat un măr asa mai mic,

Și l-am tratat pe om ca pe-un nimic,

A fost să-l văd asa din depărtare, 

Că eu sunt mică și el este mare.

Căci el cu mâna-ntinsă când stătea, 

Vroia ca să îmi dea ce el avea,

Împărăția mare a lui Hristos, 

Ca sa îmi fie mie de folos. 

Să-mi dea din a lui bunătate, 

Să simt că iată am un frate,

Sa gust din marea lui iubire,

Iar eu să cad din marea nesimțire.

Si-apoi cu zâmbetu-i firesc

Ca să-l țin minte cât trăiesc,

Sa fim ca frații la Judecată, 

Că eu am dat și el mă iartă.

Mihaela Stoica-Cucoanes

Eu ..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Te caut pe Tine dis-de-dimineață, 

Te caut în amiezi și în serile târzii,

 Ti-aduc cu umilință jalnica mea viață,

 Că știu ca Tu Doamne m-astepți mereu să vin

 Te caut în slujbe și stau în colț cuminte, 

Încerc ca să-ți cânt și să te-nduioșez, 

Mă umplu de gânduri ce îmi provoc rușine 

Și cineva îmi spune ca să ingenunchez. 

Aștept un răspuns în cele mai mici cuvinte,

 Ce le trimiți mereu prin Duhul Tău cel Sfânt, 

Căci Tu mă vezi aici că sunt fără de minte,

 Și cu rușine vin... nevrednica ce sunt.