Acasă

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Când ai un loc unde-i ,,acasă"
Și liniște e unde stai,
O pâine dacă ai pe masă,
Locul acela-i colț de Rai!

Să știi că te așteaptă-n prag,
Acolo-n locul liniștit,
Un suflet bun, un suflet drag,
Poți spune că ești fericit!

Nu ai nevoie de-un palat,
Ori vilă cu etaj, luxoasă,
Când sufletul ți-e împăcat,
Ești fericit în orice casă!

Și dacă încă ai o mamă,
Acolo-n camera din spate,
Care din când în când te cheamă,
Fii fericit...că ai de toate!

Să-i mulțumești Lui Dumnezeu,
Că ești bogat și ai din plin,
Căci alții o duc mult mai greu
Și-s mulțumiți...cu mai puțin!

Dorel Mărgan

Pribeagul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Trudit și-mpovărat de-al vieții drum,
Îmi las umil la crucea Ta durerea,
Trece-mi, Iisuse, păcatul cu vederea
Și iartă-mă că vin abia acum!

Am rătăcit pribeag din anii tinereții,
Numai pe drumuri pline de păcate
Și-acum, când viața mi-e la jumătate,
Mă-ntorc smerit din labirintul vieții!

Nu sunt decât un abur pe pământ
Și-mi cer iertare, că sunt vinovat
Și chiar dacă de multe ori Te-am întristat,
Primește-mă, Te rog, așa cum sunt!

La Tine vin, Iisuse, cu durerea mea,
Căci nu am unde merge, doar la Tine,
Sunt bulgăr de pământ, îndură-Te de mine
Și fă-mă să lucesc...precum o stea!

Dorel Mărgan

STRĂINUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Dorel Mărgan

Mi-a bătut un om la poartă,
Trist, cu sufletul pustiu,
Și i-am spus că-i încuiată,
Că e seară...și-i târziu!

Mi-a cerut apă și pâine,
Că-i flămând și însetat,
Dar i-am zis să vină mâine...
Și, străinul...a plecat!

N-am putut ca să-i văd fața
Din locul unde stăteam,
Însă, omul, dimineața,
Mi-a bătut din nou la geam...

-Am dormit în frig afară,
Mi-a vorbit cu glasul blând,
Și-am venit acuma iară,
Să-mi dai ceva, că-s flămând!

-Nu am timp să-ți dau acum,
Mă grăbesc, am multă treabă...
Și-am lăsat străinu-n drum
Și-am plecat de-acasă-n grabă!

Mă-ntorsesem după-masă,
Și străinul...iar în stradă...
Însă, am intrat în casă,
Prin spate, să nu mă vadă!

Înspre seară, obosit,
După un pahar de vin
Ca un prunc am adormit
Și uitasem de străin!

Târziu, pe la miezul nopții,
Fiind, de somnul greu răpus,
Am visat, că-n lemnul porții,
Să deschid...bătea IISUS!

Și cu vocea-i minunată,
Caldă, dulce și ușoară,
Mi-a șoptit: -De astă dată,
Am venit a patra oară!

Ca ars am sărit din pat,
Și cum eram buimăcit,
Cu glas stins L-am întrebat:
-DOAMNE, când ai mai venit?!

Însă, m-am trezit în zori
Și mi-am amintit, plângând,
Că venise de trei ori,
Prin străinul cel flămând!

......................................................
Pastorul american Jeremiah Stepeek s-a mascat într-un cerșetor murdar și s-a dus la serviciul divin de dimineață, în biserica de 10.000 de membri unde trebuia să fie prezentat ca fiind noul pastor al adunării.

S-a plimbat în jurul bisericii timp de 30 minute înainte de începere și, cum era o foarte mare afluență de oameni care veneau la adunare, doar un foarte mic procent de credincioși l-au salutat pe cerșetor. Unora le-a cerut câțiva bănuți pentru mâncare…dar absolut nimeni nu i-a dat nimic.

A intrat apoi in biserică și a încercat să se așeze în față, dar diaconii de serviciu i-au cerut să se așeze în spate. A încercat să salute sau să vorbească cu oamenii din adunare, dar ei întorceau capul cu dezgust după ce îl priveau din cap până în picioare, scrie in Snopes!

Cum era el aşezat în spatele imensei biserici, a început serviciul divin și imediat unul din responsabili s-a dus la amvon și a declarat că este fericit să facă un anunț important : „Astăzi vom prezenta Biserica noastră pastorului Jeremiah Steepek! Oamenii au început să aplaude privind în jur curioși și fericiți să îl cunoască pe noul pastor…Cand cerșetorul care a fost așezat în spate s-a ridicat și a început să înainteze pe culoarul ce ducea spre amvon, toate aplauzele au încetat. Toți se uitau cu stupoare la el!
Dupa ce a ajuns în fața lor, a stat un moment în tăcere, apoi a luat microfonul și a spus : Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniți binecuvantații Tatălui Meu de moșteniti Împărăția care v-a fost pregatită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămand, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; am fost gol, si M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță si ați venit pe la Mine.” Atunci cei neprihaniți îi vor răspunde: „Doamne, cand Te-am văzut noi flămand și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Cand Te-am vazut noi străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat? Cand Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?” Drept raspuns, Împăratul le va zice: „Adevarat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”

După ce a citit acest text din Matei 25:34-40, a privit membrii bisericii și a povestit ce s-a întamplat în dimineata aceea, chiar sub privirea lor nepăsătoare. Mulți au început să plângă și numeroase capete se plecau jenate…

Atunci pastorul spuse : „Astăzi văd numai niște oameni adunați, dar nu văd Biserica Lui Hristos; lumea este plină de oameni dar nu are destui discipoli, urmași ai lui Isus. CAND VEȚI DEVENI UCENICI ???” a intrebat dansul.

După un timp de tăcere el a încheiat serviciul divin și a spus : „La revedere…pe săptămâna viitoare!” A fi creștin înseamnă ceva mult mai mult decât un principiu pe care îl apărați și la care ţineți din obişnuință! A fi creștin este ceva ce trăiești în realitate ( nu în teorie ) și împărtășești cu alții!”

Viata noastra ...pe pămant

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 

Se scurge clipă după clipă
Din viața noastră pe pământ,
Și pe a timpului aripă,
Suntem purtați ca frunza-n vânt!

Pornim pe-al vieții drum în zori,
Fără să știm cât de departe,
Căci suntem doar bieți călători,
Cu un rucsac de griji în spate!

Cu fiecare zi, scurtăm,
Din timpul care ne-a rămas,
Neștiind nicicând de ce-o să dăm,
Când facem următorul pas!

Plecăm purtând speranțe-n noi
Și-atâtea vise de urmat,
Însă vedem, privind 'napoi,
Că multe ni s-au spulberat!

Din ce trăim, o parte sunt,
Învăluite în mister,
Căci viața noastră pe pământ,
E doar examen pentru Cer!

Trec anii și îmbătrânim,
Se duce viața ca un gând,
Am vrea mereu tineri să fim,
Dar alții-n urmă vin la rând!

Viața-i un joc fenomenal
Și o primim cu împrumut,
Căci ne dăm seama la final,
Că-i doar un vis...și a trecut!

Și prinși în jocul efemer,
Ne pierdem prin al său decor,
Uitând să mai privim la Cer,
Spre care vom pleca în zbor!

Tot strângem lucruri de valoare,
Nu ne gândim măcar un pic,
Că viața este trecătoare,
Și când plecăm, nu luăm nimic!
--------------------------------------------------------
Dorel Mărgan

Copile, cât am plâns, vei ști,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Copile, cât am plâns, vei ști,
Și cât am suferit de dor,
Când vei avea și tu copii
Și vor pleca pe drumul lor!

O să te uiți în jos și-n sus,
Pe scaun, cu mâinile în poală,
Plângând cu-amar că, toți s-au dus
Și ai rămas în casa goală!

Să simți în sufletul sărman,
Cum pietre grele stau să cadă,
Când vor veni o dată-n an,
Și-atunci, în treacăt, să te vadă!

Acum, ai altceva în gând
Și multe nu le bagi de seamă,
Să poți vedea cum, ani la rând,
Se chinuie o biată mamă!

Astăzi, ce-ți spun, să iei aminte,
Căci o să vezi cât e de rău,
Când o să fii și tu părinte
Și ai copii la rândul tău!

Să știi că, de când ai plecat,
Mă uit la poza ta mereu
Și mă tot rog neîncetat,
Să te păzească Dumnezeu!

Și-n vise, glasul meu te cheamă,
Strigându-ți numele cu dor,
Să vii, cât încă ai o mamă
Și te așteaptă...în pridvor!
--------------------------------------------------
Dorel Mărgan

Îmi e murdară mâna de la sapă...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Îmi e murdară mâna de la sapă
Și bătături am de la coarnele de plug,
Iar de pe buze ,,cea" și ,,hăis" îmi scapă,
Obișnuit de când aram cu boii în jug!

O viață am arat pământ în astă țară,
Încins peste mijloc de două ori c-un brâu...
Am știut doar, primăvara, cum se ară
Și toamna cum să leg snopii de grâu!

Îmi este palma, de pământ murdară
Și glasul răgușit cum am strigat la boi...
Din palma asta a crescut o țară,
Din palma asta ați crescut și voi!

Pe unde-ați fost acum cincizeci de ani,
Voi toți ce spuneți că bătrânii sunt,
Doar niște bieți neputincioși sărmani,
Ce azi încurcă lumea pe pământ?

Pe unde v-ați lăsat astăzi credința,
Cu care ați jurat pe Sfânta Carte?
Cu-aceeași mână ne semnați sentința,
Cu care ați jurat să împărțiți dreptate!

Îmi e murdară mâna de la sapă,
Dar niciodată nu mi-a fost rușine...
Cu mâna asta am săpat fântâni cu apă,
Din mâna asta ați mâncat voi pâine!

Ca să puteți să stăpâniți o țară,
Mergeți cu toții semănați ogoare...
Să învățați, întâi, pământul cum se ară
Și-apoi ne arătați cât de ușor se moare!
-----------------------------------------------------------------
Dorel Mărgan

O, cât de multe rugăciuni,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

O, cât de multe rugăciuni,
Am înălțat, Doamne, la Tine,
Și-am așteptat să faci minuni,
Crezând că tot mi se cuvine!

Am tot cerut, și-am așteptat,
Să primesc totul din Cer,
Dar...înapoi nimic n-am dat,
Nu am știut decât să cer!

Și, Doamne, azi, Te rog, mă iartă,
Că uneori poate-am dorit,
Să le primesc toate deodată...
Dar văd acum că m-am grăbit!

Că, Tu, în marea-Ți îndurare,
Mi-ai arătat cum să primesc,
M-ai învățat să am răbdare,
S-aștept...și să nu mă grăbesc!

Mi-ai încercat întâi credința,
Ca pentru tot ce m-am rugat,
Să vezi de cred cu toată ființa
C-o să primesc cu-adevărat!

Acum știu, Doamne, cum e bine,
Și dacă-ar fi să stau în foc,
Mă rog...și-aștept...că am în mine,
Credință...să mut munți din loc!

--------------------------------------------------------
Dorel Mărgan 

Nu mi-e de-ajuns înțelepciunea,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Nu mi-e de-ajuns înțelepciunea,
să pot să înțeleg minunea...
Oricât încerc să le dezleg,
sunt multe ce nu le-nțeleg!

De pildă...cum Pământul șade,
prins de nimica...și nu cade!
Fiindcă se-nvârte, zice știința...
Dar ce...sau cine-i dă voința?
Sau cum stau stelele pe cer,
e pentru mine un mister!
Ne-nțelegând mă-ntreb mereu,
când văd culori în curcubeu
cât de frumos sunt desenate,
ce mână le-a creat pe toate?!
Cine-a putut așa măiastru,
să facă Cerul tot albastru
și cu atâta măiestrie,
să pună verdele-n câmpie...
Lumină în atâtea stele!
Sunt multe-n gândurile mele...
Atâta artă și splendoare,
miros în fiecare floare
și tot ce ochiul mi-l încântă,
atâtea păsări care cântă...


La câte-s pe Pământ și-n Cer,
ca să dezleg orice mister,
m-ai înzestrat cu rațiune,
să înțeleg orice minune!
La tot ce este nepătruns,
mi-ai dat, Tu, Tată, un răspuns:

,,La început a fost Cuvântul,
iar apoi Cerul și Pământul
și tot ce ochiul tău azi vede...
Eu am creat câmpia verde
și Cerul l-am făcut albastru
și țin în mână orice astru!
Am pus parfum în orice floare,
lumină-n Lună și în Soare
și-n miliardele de stele!
Eu am pus cânt în păsărele...
Și tot ce vezi, sunt de la Mine,
create numai pentru tine!
Să poți să fii tu fericit...
Și știi de ce?...Că te-am iubit!
Tot ce-am creat nu mi-a fost greu,
dar L-am trimis pe Fiul Meu
să scoată lumea din păcat...
Dar L-au bătut și L-au scuipat!
Pe care tată nu îl doare,
să-și vadă fiul cum îi moare,
în mâini cu cuie pironit
și pe o cruce răstignit!
Și ca să afli adevărul,
nu mi-a fost greu ca să fac Cerul...
Să fac Pământul n-a fost greu,
dar să îl văd pe Fiul Meu,
scuipat pe cruce și bătut,
sunt Dumnezeu...dar M-a durut!

Durerea câtă este...toată,
s-a strâns în sufletul de tată!"
Acuma, Doamne,-am înțeles,
mai sunt atâtea-n Univers...
Mistere-adânci de nepătruns,
ce-așteaptă, încă, un răspuns!
Sunt multe răni care mai dor
și toate vin la timpul lor...
Necazuri multe, supărări...
E plin Pământul de-ntrebări!
-------------------------------------------------
Dorel Mărgan

Argatul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!


N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!


Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!


Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:


-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi,
Ce am...cât am putut s-adun...


..........
De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!


Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...


-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...


..........
Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...


..........
La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...


stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi că...toate-s ale mele!


Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul,
Și cât Îl vezi, e tot al meu!


Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!


E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!


Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!


............
De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea să vă mai zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!


.............
Bogat, nu e acela care,
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat, e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!

--------------------------------------------

Dorel Mărgan

Argatul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                        

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...
..........
De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...
..........
Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...
..........
La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi că...toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!
............
De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!
.............
Bogat, nu e acela care,
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat, e omul, care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!
------------------------------------------------
Dorel Mărgan✍️

Zăpezile de altădată!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mă poartă gândul, călător,
Înspre o vreme minunată,
Și văd cu ochii plini de dor,
Zăpezile de altădată!

În vremi, când încă nu știam,
Cât cântărește un suspin,
Și-n toată inima simțeam,
Că Sărbători de iarnă vin!

☆ ☆ ☆
Întorc privirea îndărăt
Și văd zbughind afar' pe ușă,
Un țânc...oprindu-se-n omăt,
Sugând un deget la mănușă!

Apoi se-apleacă, luând în mână,
Din neaua albă din ogradă,
Între mănușile de lână,
Un bulgăr mare de zăpadă!

☆ ☆ ☆
Așa mă poartă uneori,
Gândul, în zbor, cu bucurie,
Mereu în prag de Sărbători,
Prin iarna din copilărie!

Dar nu mă lasă...căci apoi,
Mă poartă iar pe-același drum,
Și mă aduce înapoi,
În vremurile de acum!

Dorel Mărgan