Mă poartă gândul, călător,
Înspre o vreme minunată,
Și văd cu ochii plini de dor,
Zăpezile de altădată!
În vremi, când încă nu știam,
Cât cântărește un suspin,
Și-n toată inima simțeam,
Că Sărbători de iarnă vin!
☆ ☆ ☆
Întorc privirea îndărăt
Și văd zbughind afar' pe ușă,
Un țânc...oprindu-se-n omăt,
Sugând un deget la mănușă!
Apoi se-apleacă, luând în mână,
Din neaua albă din ogradă,
Între mănușile de lână,
Un bulgăr mare de zăpadă!
☆ ☆ ☆
Așa mă poartă uneori,
Gândul, în zbor, cu bucurie,
Mereu în prag de Sărbători,
Prin iarna din copilărie!
Dar nu mă lasă...căci apoi,
Mă poartă iar pe-același drum,
Și mă aduce înapoi,
În vremurile de acum!
Dorel Mărgan
