RUGĂCIUNEA TĂCERII

de Preot Sorin Croitoru

S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..

Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,

Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:

"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..

În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!

"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..

Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".

"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".

"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.

Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,

Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!

"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:

Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..

Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..

E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,

Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!

"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!

"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!

Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.

E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!

Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;

Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..

Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise

Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..

COVORUL ROȘU

O femeie foarte nevoiașă, trăia într-o mare sărăcie împreună cu nepoata sa foarte bolnavă.
Starea copilei se înrăutățea pe zi ce trecea nemaiavând medicamente dar nici bani să cumpere altele.
Cu multă durere în suflet, bunica, hotărî să o lase singură pe nepoțica ei și să meargă la oraș să caute ajutor. La singurul spital public din regiune i s-a spus că medicii nu se pot deplasa la domiciliu şi că ea trebuie să o aducă pe fată pentru a o examina. Era disperată pentru că ştia că nepoata ei, nici măcar nu se putea ridica din pat. A plecat şi trecând pe lângă o biserică, hotărî să intre.
Câteva doamne stăteau în genunchi spunându-şi rugăciunile. Îngenunche şi ea. A auzit rugăciunile acelor femei şi când a avut ocazia a spus şi ea cu voce tare :
-- Bună, Doamne, sunt eu, Maria! Uite Doamne, nepoata mea este foarte bolnavă. Eu aş vrea să mergi la ea şi să o vindeci. Te rog Doamne, notează adresa!
Doamnele erau foarte surprinse de asemenea rugăciune şi continuau să asculte.
--Este foarte ușor, zise ea, doar trebuie să urmezi un drum de piatră şi după ce treci un râu cu un pod, trebuie să mergi pe o cărare de pământ. Treci de magazinul de cadouri. Casa mea este ultima colibă din aia, mai dărăpănată.
Celelalte doamne erau foarte atente la această rugăciune și se abțineau să nu râdă.
Ea continuă :
-- Uite Doamne, uşa este încuiată, dar cheia se află sub covorul roșu de la intrare. Te rog, Doamne, tratează-mi nepoțica. Mulțumesc.
Şi când toate acele doamne credeau că a terminat, Maria mai adăugă :
-- Ah, Doamne, te rog, nu uita să pui cheia la loc sub covor că dacă nu, nu voi putea intra în casă. Mulțumesc, mulțumesc mult Doamne!
După ce doamna Maria plecă, celelalte doamne începu să murmure spunând :
-- Cât de deplorabil este să vezi persoane care nici măcar nu știu cum să se roage! ! !
Când doamna Maria a ajuns acasă nu mai putea de bucurie văzându-şi nepoțica stând pe podea și jucându-se cu păpușile.
-- Deja te-ai ridicat din pat ! strigă ea.
Şi copila privind-o cu seninătate, i-a spus :
Un medic a fost aici, bunico! Mi-a dat un sărut pe frunte și mi-a zis că o să mă fac bine. El era aşa de frumos bunico. Hainele Lui erau aşa de albe și părea că strălucesc.
-- A, mi-a mai spus să-ți zic că a fost uşor să găsească casa noastră şi că a lăsat cheile sub covor aşa cum tu i-ai cerut.

MORALA : DUMNEZEU NU VREA CUVINTE FRUMOASE, EL VREA CUVINTE SINCERE !!!
Sursa : Mantuirea sufletului

PARFUMUL FERICIRII

de Preot Sorin Croitoru 

Când Duhul Sfânt înmiresmează
Cămările ființei mele,
Culoarea florilor se schimbă,
Căci ies lumini de Rai din ele!

Parfumul fericirii umple
De zâmbet, inima mea tristă
Și parcă toate dintr-o dată,
Ca să mă bucure există..

Iar eu le îndrăgesc pe toate,
Și moarte și însuflețite,
Simțind că-'n clipele acelea
Îmi sunt din Ceruri dăruite!

Nu mă lipsi, Iisuse Doamne,
De minunata găzduire
A Duhului Iubirii, Care
Preface ura în iubire!

Căci după ce-am simțit în suflet
Prezența Lui mângâietoare,
Îl caut cu adânci suspine,
Tânjesc ca floarea după soare..

Nu mă lăsa Iisuse singur,
Pustiu în inimă și-'n minte,
Te-aștept să locuiești în mine
Cu Duhul și cu-al Tău Părinte!
amin

AICI ȘI-ACUM!

de Preot Sorin Croitoru 

Sunt două mii de ani de când
Cuvântu'-Ți blând
Răsună-'n gând,
În suflete de ucenici:
"Eu sunt cu voi ACUM ȘI-AICI"!

În două mii de ani de vis,
Ai împlinit
Tot ce-ai promis,
Ne-ai însoțit pe-al vieții drum,
Fiind cu noi AICI ȘI-ACUM..

Nu Te-ai lăsat prea mult dorit,
Ci ai venit
La cel smerit.
Tu i-ai deschis când a bătut
Și-ai dat mereu cui Ți-a cerut!

Nu-i vina Ta că unii pier,
Tu i-ai chemat
Pe toți la Cer,
Dar tăvălindu-se-'n păcat,
În ceruri nu au mai urcat!

Iisuse, blând Mântuitor,
Păstor atât de plin
De dor,
De câte ori ne-ai ridicat
Din hăuri de adânc păcat..

De câte ori ne-ai descâlcit
Din patimi care
Ne-au robit..
Ne-ai uns cu untdelemn și vin,
Scăpându-ne din veșnic chin!

Cu foc în inimi Te iubim
Și Te slăvim
Așa cum știm,
Căci Dumnezeul nostru ești
Și Om, ce oamenii iubești!
amin

UN MIEL AȘ VREA SĂ-ȚI FIU..

de Preot Sorin Croitoru

Tu ești atât de blând și bun,
Că-'n taină eu în gând îmi spun:
De aș putea să mă mai nasc,
Un miel aș vrea să-Ți fiu, să pasc
În urma Bunului Păstor,
În țara unde nu e dor..

Te rog Iisuse, după moarte
Trimite-Ți îngerii să-mi poarte
Scânteia duhului de viață
Pe pajiști pline de verdeață,
Să pasc cuminte într-o turmă,
Nu cel dintâi, ba cel din urmă..

Să-mi văd Păstorul blând și bun
Și focul cel din gând să-I spun!
amin

IA-ȚI SUFLAREA ÎNAPOI!

de Preot Sorin Croitoru

Nu e pace fără Tine..
Și cum poate ca să fie?
Cine pregătește cerul
Pentru cânt de ciocârlie?..

Cine fugărește norii,
Punând capăt la furtună?
Cine amuțește norul
Când e supărat și tună?..

Domnul păcii, Domnul milei,
Lucrător neobosit,
Dacă nu-Ți răspund iubirii,
Eu degeaba am trăit..

Să mă iei din viața asta
De nu vreau să Te iubesc,
Căci nu-Ți merită suflarea
Cei ce nu Te prețuiesc!

Nu mă ține-'n viața asta,
Ia-Ți suflarea înapoi,
Dacă Îți resping iubirea
Ce-o îndrepți.. mereu.. spre noi..
amin -

ULTIMA DORINȚĂ

                                                     

         De preot

 Sorin Croitoru

Când o să dorm în cimitir,
Sătul de viața zbuciumată,
Aș vrea un rug de trandafir
De specie înmiresmată.

Să nu opriți această floare,
De va dori ca să se suie
În semn de ultimă onoare,
Pe crucea care-o să se puie!

Deși din trupul sub țărână
Doar oase albe-or să rămâie,
Aș vrea o dată-'n săptămână
Să simt mireasmă de tămâie.

Doar Providența Cea Divină
Ne știe dinainte soarta:
Aș vrea ca-'n groapa mea să vină
Când va muri și ea, consoarta..

Pe cei ce au știut să-'mpartă
În viață bucurii, durere,..
N-ar trebui să îi despartă
Nici moartea, pân' la Înviere!

Eu sper cu-a Domnului putere,
Virtutea-'ntreagă să rămână..
Atunci și noi la Înviere,
Ne-om ține iar cuminți de mână..
amin

CAD PĂSTORII..

de Preot Sorin Croitoru 

Cum îi plânge Domnul nostru
Pe Păstorii care cad,
Căci îi vede-'n veșnicie
Cum se chinuiesc în iad..

Oare tatăl n-o să plângă
Când se-'mbolnăvesc feciorii?
Oare Domnul n-o să plângă
Când se duc în iad, Păstorii?..

Suntem oameni, Doamne Sfinte,
Suntem Iude câteodată,
Suntem Petru ce trădează
Calea cea adevărată..

Să ne ierți pentru cădere 
Și pentru neridicare,
Că nu mai găsim muștarul
Care mută munții-'n mare!

Doamne Sfinte, să ai milă
De Păstorii care cad,
Dă-le duh de pocăință,
Ca să nu ajungă-'n

SĂ PRIVIM ÎN SUS!

(istorioară pentru copii mici și mari)
de Preot Sorin Croitoru

Un țăran și-a luat băiatul
Să-l ajute ca să fure
Cucuruzi de pe ogorul
Ce era lângă pădure..

Își făcuse bine planul
Badea-al nostru cel ursuz:
"Plodul o să-mi stea de pază
Cât fur eu la cucuruz".

Deci în seara cu pricina
Mai devreme s-au culcat,
Iar în miez adânc de noapte,
De la somn s-au ridicat.

Când ajunseră pe câmpul
Plin de galbenii știuleți,
Încruntat, îi zice tatăl
La copilul cel isteț:

"Ni' la mine măi băiete,
Dacă vezi pe cineva
Că se uită spre căruță,
Fluieri ca o cucuvea"!

A plecat țăranu-'n holdă
Și pe adunat s-a pus,
Iar copilul cam cu teamă
Se uita mereu în sus..

Deci țăranul nostru lacom
Nici prea bine nu-'ncepu,
Că își auzi băiatul:
"Cucuvau!" și "Buhuhu"!

Într-o clipă se-'nspăimântă
Și o rupe la picior.
Ajungând lângă căruță,
Îl întreabă pe fecior:

"Zi copile cin' ne vede,
Că nu văd pe nime' eu"!
Dar băiatul zise-'n șoaptă:
"Ba ne vede.. Dumnezeu"!

Auzind răspunsul ăsta,
Tatăl foarte năucit
Murmură ca pentru sine:
"Doamne, mult am mai greșit"..

Deci urcându-se-'n căruță,
Fără cucuruz s-au dus,
Iar istoria ne-'nvață
SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!

PRIMUL GÂND

de Preot Sorin Croitoru

Mai vii din când în când la mine,
Deși-'s un mare păcătos
Și primul gând care îmi vine,
Stăpânul meu Iisus Hristos,

E să Te-'mpărtășesc la alții
Ce nu-'s atât de norocoși,
Trăindu-și clipa fără Tine
Și anii vieții cei frumoși..

Săracii.. nu știu ce e mierea,
Căci n-au gustat dulceața Ta,
Și li se pare dulce fierea,
Deși-i amară și e rea!

Cum să Te țin doar pentru mine,
Stăpâne bun, Păstor preablând,
Dar Tu.. gânditu-Te-ai la Tine,
Atâta slavă-'n cer având?..

Ai coborât din înălțime
Pe toți iertând, pe toți iubind,
Fiindu-Ți milă de mulțime,
Căci o vedeai în iad pierind..

Acum și eu cu dărnicie
Te-aș da la toți, căci Tu ești bun,
Tu ești Izvor de apă vie,
O, de m-ar crede când le-o spun..

Deci Îți promit, Iisuse Sfinte:
Te voi vesti la frații mei,
Și-atunci mă voi opri cuminte,
Când Te-or iubi ca mine ei!
amin