Puterea credinţei

Un ascet numit Pahomie era fără şcoală. Ştia să spună doar „Hristos a înviat!”. Muncea într-o chilie împlinindu-şi datoria ascultării lui şi, din când în când, cineva îi aducea de mâncare. Mulţi şerpi veneau la locul lui de muncă şi-i făceau viaţa foarte grea. Trebuia să-i ia în mână şi să-i arunce.

Odată, un şarpe mare i-a făcut o aşa problemă, că la apucat şi l-a legat în jurul mijlocului, ca şi o curea, el însă şi-a continuat lucrul de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

În scurt timp, intrând în chilia lui călugărul care îi aducea mâncare şi văzându-l cu şarpele legat în jurul mijlocului, s-a speriat foarte tare şi i-a spus să-l arunce afară ca să nu fie rănit de el. 

Atunci bătrânul a repetat cuvintele Mântuitorului Hristos: "Vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi toată puterea vrăjmaşului nu vă va face nimic ca să vă rănească"(Luca 10, 19), şi "Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor lua, nu-i va vătăma" (Marcu 16, 18).

                                                                         Sursa: Patericul atonit, Arhim. Ioanikios

Funcţionarul şi rugăciunea cea înaltă

Am cunoscut un funcţionar - spunea Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul - care ajunsese la înalte măsuri de virtute. Rostea neîncetat Rugăciunea lui Iisus la serviciu, pe drum, şi oriunde mergea. Rugăciunea îi devenise de-sine-lucrătoare şi din ochii lui curgeau lacrimi de doxologie şi de veselie. La biroul unde lucra, uda hârtiile cu lacrimi. Din această pricină se gândea să-şi lase serviciul şi să iasă la pensie. Cuviosul însă i-a spus să nu plece, iar când îl vor întreba colegii din ce cauză plânge, el să spună că şi-a adus aminte de tatăl său.

Odată, în timp ce conducea, ieşindu-i un copil în faţa maşinii, deşi la aruncat cât colo ca pe un titirez, totuşi copilul nu a păţit nimic. L-a păzit Dumnezeu, pentru că în acel ceas omul acesta se ruga.

                                          Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul