Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

joi, 15 noiembrie 2018

Pildă!


Era un pustnic aproape de un sat, aşa, pustnic sfânt. Acuma, o femeie, aproape de Crăciun, ce s-a gândit: “Măi, săracul pustnicul acela, să-i duc o oală de lapte, să aibă şi el pentru Crăciun, să bea oleacă de lapte dulce.” Dar încă era post. Acum bate ea acolo la poartă, la pustnic, şi când a venit acela i-o dat oala cu lapte. Dar i-a spus: “Fă bunătate, toarnă laptele în ceva şi dă-mi oala înapoi”. Pustnicul a intrat în casă, a căutat un ceaun, dar n-a găsit nimic. S-a întors, a băut laptele în faţa femeii şi apoi i-a dat oala înapoi.
Femeia, când a văzut ce face pustnicul, s-a smintit. S-a dus acasă, a spus în dreapta şi-n stânga, ce lacom și fără trăire e pustnicul. S-au scandalizat toţi:
“Auzi tu, în post să bei lapte şi spui că eşti pustnic, călugăr. Noi am crezut că omul ăsta-i sfânt, dar ăsta-i cu desăvârşire zăpăcit. Să-l scoatem afară!”
Acum, când au ajuns la episcop, că toţi s-au dus la el, le-a zis acesta: “Să-i spuneţi să vină la judecată după ce vor trece sărbătorile!” S-au dus şi i-au spus. Acuma, dacă s-au dus şi i-au spus, pustnicul, când a plecat de la peşteră, a prins un leu, s-a suit călare şi a luat şi un şarpe cu el, ca cum ar fi un bici, să-l bată pe leu ca să meargă. A ajuns în oraş si a întrebat: “Unde-i Mitropolia?” Uite aici! S-a dus acolo, l-a legat pe leu de o poartă şi pe şarpe l-a pus de gât, aşa, ca si cum ar fi bici. Oamenii, când l-au văzut toţi au fugit în dreapta si n stânga…
Eh, l-au dus acolo, mitropolitul şi acei care l-o pârât îl aşteptau ca să-l judece, ,,cum a îndrăznit el să spurce sfântul post, să bea lapte?” Acum, l a intrebat cutare, ,,de ce, cum ai îndrăznit?”, au început acolo discursurile lor, el însă a zis, ,,iertaţi-mă, părinţilor, am greșit, sunt un pacatos”… Dar stând acolo, era o femeie cu un prunc în braţe, copil mic, şi pustnicul îl întreabă pe băiat: ,,Măi copilule, cine eşti? Cine-i tatal tău?” El arătând cu degetul spune: Acela este tatal meu!". Când au auzit asta, toată lumea a rămas inmarmurita.
Nu putea să vorbească pruncul, era mic.
Era mic, în faşă, cum se cheamă. ,,Sa ne ierți, am greșit ca te am judecat pe nedrept", strigau toti, căzând în genunchi.
Mergând spre usa, pustnicul a zis: FAPTELE, nu laptele!


Vezi, mulţi dintre sfinţi erau la înălţime, dar făceau câte o neghiobie ca să nu-i socotească lumea sfinţi, că dacă te socoteşte lumea sfânt, de-acuma se instalează în sufletul tău înălţarea minţii şi ai căzut!

,,Smeritu-m-am şi m-am mântuit!"
Post ușor tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.

Sfintii Zilei

Arhivă blog