O doamnă a întrebat:
-Cu cât vinzi usturoiul, mătușă?
Bunica a răspuns:
-Un leu legătura, doamnă!
-Dacă îmi dați 6 legaturi pentru 4 lei, il iau, dacă nu, mă duc la altcineva...
Bunica a răspuns:
-Vă dau usturoiul la orice preț doriți, doamnă. Este un început bun pentru mine, pentru că nu am vândut nimic toată ziua și am nevoie de bani pentru a supraviețui...
Doamna a luat usturoiul la prețul cerut și a plecat zâmbind, simțind fericirea victoriei.
S-a urcat în mașina ei scumpă și s-a dus la restaurant să ia prânzul cu prietena.
După un prânz copios, în farfurii a mai rămas multă mâncare pe care cele doua nu au putut-o mânca.
Proprietarul restaurantului a venit la masă să verifice dacă totul este în regulă.
Doamna l-a întrebat cât costă totul, iar el a răspuns imediat, 170 lei.
Ea i-a dat 200 lei și i-a spus să păstreze restul.
Povestea asta arată destul de normală pentru proprietarul unui restaurant de lux, dar nu și pentru o bunică care vinde usturoi!!..
Întrebarea este: De ce trebuie să ne dovedim mereu puterea când cumpărăm de la săraci? De ce suntem generoși cu cei care nu ne cer să facem asta?
(preluat de pe net)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.