Intr-o parohie ortodoxă dintr-un oraș din America, într-o duminică enoriașii îl așteptau pe preotul lor să vină la biserică, însă părintele nu mai apărea... Peste puțin timp, oamenii au văzut că vine un alt părinte, cu părul alb, care le-a spus:
‒ Bună dimineața, copiii mei, ce faceți? Părintele vostru paroh s-a îmbolnăvit, de aceea am venit eu să vă slujesc Sfânta Liturghie.
După terminarea slujbei, un credincios s-a oferit să-l găzduiască pe părintele nou în casa sa. Acela însă i-a spus:
‒ Îți mulțumesc, dar trebuie să plec, pentru că am treabă.
‒ Dar de unde sunteți, părinte?
‒ Sunt din Grecia.
‒ Și acolo unde locuiți?
‒ Locuiesc în Eghina și mă numesc Părintele Nectarie. Dacă vreunul dintre voi va veni în Grecia, să treacă prin Eghina și acolo mă va găsi.
Astfel s-au despărțit.
S-a descoperit mai apoi că părintele acela fusese nimeni altul decât Sfântul Nectarie, care s-a grăbit să înlocuiască preotul bolnav, pentru a nu rămâne credincioșii fără Sfânta Liturghie.
(Această minune este relatată de către Gheronda Emanuil
Grigoriatul)
Minuni din timpul vieții !
Când Sfântul Nectarie a pășit pentru prima dată pe Insula Eghina, un copil de cincisprezece ani demonizat i-a ieșit în cale și striga: Vine Presfințitul, mergeți să-l întâmpinați! Dumnezeu și-a făcut milă de acest loc! Vine sfântul care va salva insula! Văzându-l pe copil și făcându-i-se milă de starea lui, Sfântul Nectarie și-a ridicat ochii către cer, și a rostit o scurtă rugăciune, apoi a atins gura băiatului cu capătul toiagului său arhieresc zicând: Duh pitonicesc, viclean și necurat, îți poruncesc în numele lui Hristos cel Răstignit și Înviat să ieși din acest copil! Și spre uimirea și frica celor prezenți, s-a vindecat copilul în acel moment. De atunci, toți îi ieșeau în cale și cereau binecuvântare. O femeie bolnavă de muli ani, după ce s-a atins de hainele Sfântului și le-a sărutat cu evlavie, s-a tămăduit de boala de care suferea. Altă dată, au venit mulți reprezentați ai bisericii la el pentru a-l ruga să facă rugăciuni la Dumnezeu pentru ploaie, deoarece era acolo o secetă cumplită de trei ani și jumătate. Duminică, Sfântul Nectarie a slujit Sfânta Liturghie în oraș și a citit înainte a sute de credincioși rugăciunile speciale pentru vreme de secetă. Câteva ore mai târziu sfântul s-a îmbarcat pe vaporul cu care se întorcea la Atena. Nori negri de ploaie s-au adunat atunci la orizont, și a început să plouă, trei zile în continuu, astfel încât locuitorii s-au temut de inundații și au trimis o grupă de credincioși să-i spună părintelui să facă rugăciuni pentru oprirea ploii. El însă le-a zis că Dumnezeu a dat atâta ploaie cât să se umple bazinele golite de secetă ale pământului, și să nu se teamă. Într-una din zile, pe când urca muntele, pe cărarea i-a ieșit înainte un șarpe înfricoșător. Fără să se piardă cu firea, Sfântul Nectarie i-a zis: Stai nemișcat acolo unde te găsești. Iisus Hristos biruiește. Șarpele s-a mai mișcat un pic, apoi a încremenit, astfel încât și atunci când au coborât muntele seara, șarpele era în aceeași poziție, nemișcat.
Cei care erau sporiți duhovnicește puteau vedea lucrurile minunate care se petreceau în sfântul altar, când Sfântul Nectarie slujea Sfânta Liturghie. O dată, o maică a văzut un tânăr strălucitor, îmbrăcat în haine de militar. Acesta era Sfântul Mina, care avea o bisericuță în apropriere cu hramul lui. Altă dată, Însăși Maica Domnului era în altar, cu pruncul în brațe, pe care i l-a întins Sfântului Nectarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.