Mi-am promis...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mi-am promis ca niciodată, când durerile mă frâng,
N-am să cer nimic la oameni! Chiar de sufăr, n-am să plâng.
În cămara mea de taină, locul cel mai drag al meu,
L-am chemat să mă mângâie, doar pe Bunul Dumnezeu!


Am primit destule lecții, de la cei de lângă mine,
Fiindcă n-am știut să tac, nici la greu și nici la bine.
Am primit atâtea șuturi de la oameni, de la viață,
Am trecut peste durere, doar cu zâmbetul pe față.

Dumnezeu mi-a dat putere, n-am rămas mult timp căzută,
El mi-a întărit voința când m-a aruncat în luptă,
Am crezut prea mult în oameni, în prieteni, în iubire,
M-au lovit, mi-au râs în față, însă mi-am venit în fire.

Iar atunci când sunt mai slabă, sufletul putere n-are,
Dar eu strig la Dumnezeu, El m-ascultă cu răbdare.
Din necaz și suferință m-a scăpat de-atâtea ori,
Și m-am ridicat mai tare din furtuni și din vâltori.

Versuri : Eliana Popa...

ADEVĂRU-N LANȚURI, DAR NU ÎN GENUNCHI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

 
Din tăcerea noastră ați făcut o crimă
Vreți ucis în noi tot ce-i românesc
Suntem condamnați pentr-o mare vină
Că păstrăm în vene duhul strămoșesc

 
Ne-ați furat cuvinte și le-ați scos din carte
Lacrima din rugă, lacrima de dor
Interzis ni-i plânsul pentru cei din moarte
Căci ați pus obrocul peste lupta lor

 
Și v-ați pus cerberii paznici peste cronici
Unde a fost jertfă, voi ați pus rușine
Patentând minciuna și zâmbind ironici
Ne-ați făcut vasalii gintelor străine!

Ați lăsat străinii să ne facă legea
Când aveam o Lege, Legea celui Viu
Fastuoasă-n jilț șade făr'delegea
Și dreptatea noastră zace în sicriu.

Unde-a fost credință, voi ați pus zăbrele
Interzis îmi este să știu cine sunt
Cine-au fost odată neamurile mele
Unde zac aceia fără de mormânt!

Arestat mi-e versul cel lăsat ca zestre
Cenzurat cuvântul care ne zidea
Fără nici o vină, Neamul nostru este
Are poate vina de a exista?

Să ne cerem scuze plângând în surdină?
Pentru marea vină de a fi români?
Căci purtăm stigmatul celor fără vină
Ce n-au stat vasali marilor jupâni?

Voi ne vreți tăcuți, însă vom rescrie
Chiar cu propriu sânge, Adevărul tot
Nu vom sta plecați, veșnic în robie
Nici trecutul nostru n-o rămane mort.

Căci genunchiul nostru n-o să se mai plece
Adevărul... știți! Nu va fi învins
Căci destinul nostru stă pe Sfânta Legea
Nu pe vrerea voastră...căci în cer s-a scris!