MAI ESTE VREME SĂ IUBIM

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

         

     

Deși scurtă -i viața noastră
O petrecem în păcate
Nu ne temem că tot răul
Ne apropie de moarte.

Ne lăudăm că avem credință
Dar iubirea ne lipsește
Goana după agonisire
Ne întunecă și ne învrăjbește.

Frații de acelaș sânge
Se urăsc ca și dușmanii
Pentru o palmă de pământ
Nu își mai vorbesc cu anii.

Bătrâneii mor cu zile
Prin satele abandonate
Iar fiii lor se sting de dor
Prin țările îndepărtate.

A murit în noi credința
De Dumnezeu nu vrem să știm
Decât în agonia morții
Și când plecăm spre țintirim.

Unde nu e Dumnezeu
Acolo bezna stăpânește
Omul nevăzând lumina
Pe căi rele rătăcește!

Deși viața noastră-i plină
De necazuri și dureri
O trăim în desfrânare
Și în pământești plăceri.

Clepsidra timpului se scurge
Cu iuțeala gândului
În loc să ne pocăim
Spurcăm fața pământului.

Iată , cetele de îngeri
În ceruri de pregătesc
Ca să vestească Venirea
Dumnezeului Ceresc.

Când trâmbițele vor suna
Va fi jale pe pământ
Atunci unde o să ne ascundem
De mânia Celui Sfânt?

Mai este vreme să iertăm
Mai este vreme să iubim
Fiindcă acesta-i rostul vieții
Și așa ne mântuim.
AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

DOAMNE-AJUTĂ TUTUROR!