Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

marți, 15 aprilie 2025

RAUL DIN SUFLETUL OMULUI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


"Sufletul omului nu este permanent cufundat in rau, ci numai in clipele cand primeste in el duhul rautatii. Cand isi plange pacatele si se pocaieste, el devine curat si lipsit de prezenta raului. Omul este una, cu tot ceea ce se lipeste de inima si de mintea lui. Sufletul cu experienta, stie ca are momente de cadere si momente de har, si nu se mai sperie, nu deznadajduieste. Dumnezeu ingaduie ispitele si caderile, ca sa-l mentina in smerenie si sa-l curateasca mereu. Duhul Sfant nu se intineaza cu nimic, nici chiar atunci cand sufletul este in prada ispitei, pentru ca "LUMINA LUMINEAZA IN INTUNERIC SI INTUNERICUL N-A CUPRINS-O!" 

Nimeni nu scapa definitiv pe acest pamant de patimi si de ispite, dar nu trebuie sa se sperie si sa cada in deznadejde, fiindca astfel, ii da mai mult curaj satanei" (Sfantul Macarie Egipteanul).

Dragii mei, sa alungam orice rautate cat de mica din sufletele noastre, sa ne bucuram si sa-i iubim chiar si pe vrajmasii nostri.

 Daca cineva este nevrednic in ochii nostri, este pentru ca NOI NU STRALUCIM DESTUL, pentru a-l vedea in iubire. Sa ne iertam pentru Inviere, ca sa fim prieteni ai lui Hristos. Sa ne bucuram ca niste prieteni, ca doar intre prieteni bucuria este deplina. Pastele, este sarbatoarea iubirii, aratata prin iertare. Iertati si primiti iertare! 

Luminati si primiti lumina! 

HRISTOS A INVIAT!
                                                                                                                                   Preot Ioan .


luni, 14 aprilie 2025

Saptamana Patimilor

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Iti multumesc, Parinte, ca sunt viu,
 Si pot vorbi acum si-aici cu Tine,
 E Saptamana Patimilor, stiu,
 Si cei ce Te hulesc o stiu prea bine!

Iar Fiul Tău, Cel părăsit de toti,
 Inspre Golgota frigului se-ndreapta, 
Si-acolo Sus, intre talhari si hoti, 
Aceeasi răstignire Il asteaptă.

Cand sevele din muguri dau năvală,
 De veacuri bruma urii stă la pandă, 
Pilat, nevinovat, pe maini se spală,
 Mi-e inima ca floarea de plapandă.

Si simt si văd cum râd in floare merii,
 Si-aud cum plânge vi?a cea de vie,
 In toate e un semn al Invierii,
 Al unei impăcări ce va să fie.

Adam din mine murmură sub Pom,
 De-aceeasi goliciune i-e rusine, 
Iti multumesc, Părinte, că sunt Om, 
Si pot grăi aici si-acum cu Tine!

Nicolae Nicoara- Horia

Sfintii Zilei

Arhivă blog