Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

luni, 25 mai 2026

Poate nu ar fi rau sa imprumutam din intelepciunea cersetorului.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


               

Ce daca o sa fim catalogati ca si naivi. Dumnezeu ne iubeste pentru simplitatea noastra, pentru bunatate, si chiar pentru naivitate. 

Cersetorul.

Un cersetor in fiecare zi mergea in piata din centrul orasului sa cerseasca. Piata era plina de oameni, care mai de care, mai frumos imbracat, numai cersetorul era zdrenturos si murdar si afisa un chip de om prost.

Primul om caruia ii ceruse pomana, a scos din buzunar doua monede, una de valoare mica, iar alta de zece ori mai valoroasa decat prima si l-a pus sa aleaga. Cersetorul a ales moneda de valoare mica.
Apoi, cersetorul a plecat la un alt om, care si el la randul lui, la fel a procedat ca si primul om… tot doua monede a scos din buzunar, una de valoare mai mica iar cealalta de zece ori mai valoroasa decat prima.

Vestea s-a dus in toata piata despre alegerea gresita pe care cersetorul o facea si toti cei carora le cerea pomana, au inceput sa procedeze la fel, sa ii ofere doua monede diferite ca valoare iar el sa aleaga, ce moneda doreste. Dar cersetorul intotdeauna alegea moneda cea mai mica ca valoare.
Dupa alegerea facuta, oamenii din piata, femei si barbati au inceput sa rada de el si sa-l batjocoreasca. Dar el nu se supara. Si in continuare cersea

Zile l-a rand s-a intamplat acelasi lucru intre oameni si cersetor, intotdeauna oamenii ii ofereau doua monede de valori diferite dintre care el trebuia sa-si aleaga una.

Dar intr-o zi, un om mai generos si milos, l-a chemat deoparte pe cersetor si i-a spus: Oamenii intotdeauna iti ofera doua monede de valori diferite, iar tu intotdeauna faci greseala si alegi moneda cu valoarea cea mai mica. Daca tu ai alege moneda cu valoare mai mare, ai castiga mult mai multi bani, iar oamenii nu te-ar mai considera un prost si nu ar mai rade de tine.

Imediat cersetorul ii raspunse: Tu imi dai un sfat bun, dar nu-l pot urma. Daca eu as alege moneda de valoare mai mare, oamenii s-ar opri sa-mi mai ofere bani… lor le place sa stie ca eu sunt prost. Insa eu folosindu-ma de acest truc, habar nu ai tu, cat de multi bani castig eu.
Nu e nimic in neregula sa o facem pe prostii, cand de fapt suntem cu adevarat inteligent.
Celebrul Shakespeare spunea:

,, Una dintre cele mai mari tactici pentru a castiga, este de a actiona putin timp ca un nebun."

Ce extragem in aceasta povestioara? putem invata ca adesea tindem sa etichetam oamenii dupa felul cum se imbraca, dupa felul cum ne vorbesc, nu vedem omul dincolo de masca pe care o poarta si ne amuzam de rolul de om prost pe care il joaca foarte bine, dar de multe ori acestia sunt mult mai intelepti decat noi.

ÎNȚELEPCIUNE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                      

de Preot Sorin Croitoru
 
M-am săturat să-mi spun părerea,
Vorbind ORICÂND despre ORICE.
Îmi văd de treburile mele,
Și dacă-ați ști ce bine e..

Căci când eram la începuturi
Vroiam mereu să spun ceva,
Chiar dacă treaba-n chestiune..
Adeseori nu mă privea!

Cădeam de multe ori în plasa
Unor agenți provocatori,
Că-s pline vremurile noastre
De farisei ispititori..

Da, îmi cereau să-mi spun părerea
Și să dezbat orice subiect,
Iar eu, luat adesea-n pripă,
Nu răspundeam chiar la obiect..

Doar nu suntem în viața noastră
Mereu ÎN TOATE specialiști..
Mai bine să nu-ți dai părerea,
Decât, vorbind greșit, să riști!

Și-atunci când zici ceva la oameni
Să spui că e PĂREREA TA,
Căci, bineînțeles, se poate
Să fie și greșeli prin ea..

Dar nu, în vremurile alea
Credeam, naiv, că-n tot ce spun
E doar înțelepciune pură..
Credeam că tot ce zic e bun!

Iar când, șezând pe un fotoliu,
Din când în când mai reciteam,
Descoperindu-mi vreo eroare,
În suflet tare mă mâhneam..

Pe frunte-mi apărea sudoarea
Și mâna mi-o treceam prin păr,
Văzând cu groază cum eroarea
Eu o numisem.. ADEVĂR!

E-o spovedanie aceasta?..
Putem să o chemăm și-așa,
Dar din greșelile-mi trecute
Aș vrea să învățați ceva,

Anume că Hristos nu-ți cere
Să spui CEVA despre ORICE,
Ci să vorbești cu multă grijă,
Iar dacă taci, mai bine e!

Iar când vorbești despre credință..
Să fii atent, că este foc!
De n-ai citit Filocalia,
Mai bine nu vorbi deloc!

Căci numai sfinții din vechime
Prin viața lor, primit-au har
Și ori interpretezi Scriptura
CA EI, ori totu-i în zadar!

Deci, fraților, vă rog din suflet:
Să nu vă credeți teologi;
Decât să semeni cunoștința,
Mai bine-ți este să te rogi.

Iar eu vorbesc de-acum încolo
Doar ce îmi este de folos,
Slăvindu-L cât mă ține gura
Pe Domnul meu Iisus Hristos!

sâmbătă, 23 mai 2026

ÎNVIAZĂ-MĂ, HRISTOASE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru
 
Înviază-mă, Hristoase,
Căci sunt mort, deși sunt viu,
Am murit pe dinăuntru
Și în suflet sunt pustiu.

Lenevirea mea prea multă
La ispita celui rău
M-au îndepărtat, Iisuse,
Prea mult timp de harul Tău.

M-am uscat precum smochinul
Cel de Tine blestemat,
Sunt lipsit de fapte bune
Și rodesc numai păcat.

Am pierdut Lumina, Doamne,
Nu mai pot să fac nimic,
Mi-a rămas numai suspinul
Și din lacrimă un pic.

Tot ce reușeam odată
Azi îmi e nespus de greu;
Am nevoie de putere
De la Însuși Dumnezeu.

Înviază-mă, Iisuse,
Domnul meu Cel bun și blând,
Prinde-mă de mână, Doamne,
Ca pe Petru oarecând,

Scoate-mă din patimi, Doamne,
Fiindcă rău m-am încâlcit,
Sunt ca oaia cea pierdută
Și ca mielul rătăcit.

Întru totul mă asemăn
Fiului risipitor;
Zac în tina vieții mele
Și de Har îmi este dor.

Câți argați mănâncă bine
La Stăpânul lor în cer,
Iar eu, fiu, de-atâta foame
Mă usuc încet și pier..

Sunt ca „omul oarecare”,
Cel „lăsat aproape mort”:
Deși trupul meu e teafăr,
Mii de răni în suflet port..

Te aștept oftând, Hristoase,
Ca să îmi aduci alean,
Taie, curăță și coase,
Fii al meu Samarinean,

Toarnă-mi untdelemn pe suflet,
Spală-mi rănile cu vin,
Iar pe umeri pune-mi, Doamne
Haină albă de creștin,

Înviază-mă din moartea
Unei vieți trăite rău,
Ia-mă-n turma Ta, Hristoase,
Ca pe mielușelul Tău.

Amin
(22 mai 2026)

joi, 21 mai 2026

Mare folos aduce omului simplitatea.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                         

Un gând bun, o vorbă bună!


Se spune despre un cioban simplu ca isi dorea foarte tare sa-l vada pe Hristos. Auzise ca pentru aceasta trebuie sa urmezi „calea cea dreapta”. Increzator in cuvintele Scripturii, a luat textul in inteles literar si a pornit la drum, fara sa se abata in stanga sau in dreapta, ci a mers drept inainte.
Dupa cateva ore de mers ajunse la o manastire. Egumenul il primi inauntru, si, vazand ca este om simplu si nevinovat, il trecu in rand cu ceilalti frati si-i dadu spre ascultare sa faca ordine in sfantul locas. In timp ce noul frate facea curatenie prin altar vazu un Om rastignit pe cruce, un Om pe care nu-L vazuse niciodata si-l intreba pe egumen: „Parinte, cine e omul acesta?” Stiindu-l om simplu si voind sa-i vada reactia, egumenul ii ascunse adevarul si-i zise: „Acesta este un frate mai vechi pe care l-am pedepsit eu ca nu-si facea treaba cum trebuie in biserica.”
Crezand ceea ce-i spusese egumenul, fratele nou sosit se puse pe ganduri si se gandi sa-i aline suferinta Omului de pe cruce. Cand iesea de la trapeza, lua cu el mancare si o punea langa cruce, spunand: „Vino si mananca, poate iti este foame!” Intr-o zi se intampla minunea si Omul cobori la masa. Staretul afla si merge cu ciobanul devenit calugar sa vada minunea si intr-adevar Hristos cobora de pe cruce si manca din bucatele ce le aducea fratele de la masa.
Atunci il cunoscu ciobanul pentru prima data pe Hristos si primi fagaduinta ca va avea un loc pregatit in Impartia lui Dumnezeu. Nu trecu mult timp si fratele cel simplu se muta la Domnul, bucurandu-se vesnic de roadele sfintei sale simplitati.
Ne spun Parintii ca la inaltimea cerului se ajunge numai daca vei cobori in adancurile smereniei cele de multe feluri. O latura a acestei virtuti este simplitatea. Ea se castiga fara studiul cartilor si este un rod al rugaciunii si un dar de la Dumnezeu care ne mentine in starea de prunci, adica asemenea lor in nevinovatie si nu in putinatatea mintii.
A fi om simplu nu inseamna a fi om cu minte putina, ci a cauta drumul spre Dumnezeu urmand calea cea mai scurta, fara a te complica in explicatii, iscodiri, facand orice lucru cu gandul ca Dumnezeu coboara si-ti implineste neputinta.
Asupra omului simplu vine harul lui Dumnezeu si-i lumineaza viata, ii aduce fericire pe chip si bucurie in inima. Omul simplu are cele mai mari sanse de a-L vedea pe Dumnezeu pentru ca nerautatea din inima ii deschide calea descoperirii lui Dumnezeu. Asa cum in cel mandru nu-si poate face loc harul, asa in cel simplu nu-si poate face loc pacatul, iar acolo unde nu poate intra pacatul, harul vine si desavarseste lucrarea noastra, aducand sfintenie, dar si binecuvantare.
Sa le urmam si noi exemplul sfintilor si sa mergem la intalnirea cu Dumnezeu lasand la o parte mandria, imbracati in vesmantul simplitatii. Simplitatea este semnul distinctiv dupa care ingerii ne cunosc si ne atrag mai repede la Dumnezeu, umpland sufletul de dar si de bucurie.

Copilul si Dumnezeu.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Doi copii, de diferite varste, au luat pranzul cu Dumnezeu. In naivitatea lor binecuvantata au gustat din aceasta bucurie . Pe noi oamenii maturi, ne-au coplesit orgoliile, mandria... toate acestea ne impiedica sa-l vedem pe Dumnezeu din om.
Tristi trebuie sa mai fim!
Intr-o dupa-amiaza, in parc era un copil care voia sa-l cunoasca pe Dumnezeu. El stia ca era o calatorie lunga pana acolo unde traieste Dumnezeu. Atunci si-a pus in valiza micuta niste painici si un pachet cu 6 sucuri si a pornit intr-acolo. Dupa ce a trecut de trei alei, a vazut o batranica. Era asezata pe o banca in parc si privea niste porumbei.
Copilul s-a asezat langa ea si si-a deschis valijoara. Era pe punctul de a-si bea sucul, cand a observat ca batranei ii era foame, atunci i-a dat o painica. Ea, fericita, a acceptat si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, incat copilul voia s-o vada din nou zambind si atunci i-a oferit si un suc. Din nou, ea a zambit. Copilul era incantat. Au stat amandoi asa toata dupa-amiaza mancand si zambind, dar nu au schimbat nici un cuvant. Curand a inceput sa se intunece, copilul era obosit si s-a ridicat sa plece. S-a intors, a fugit inapoi pentru a-si lua ramas bun de la batranica. A imbratisat-o cu caldura. Ea i-a daruit din nou un zambet si mai frumos decat cele de pana atunci.
Cand copilul a deschis usa casei, mama a ramas surprinsa de fericirea care stralucea pe fata lui. Ea l-a intrebat: "Ce-ai facut toata ziua de esti asa de fericit?" El i-a zis: "Am mancat cu Dumnezeu. Si stii ceva? Are cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata!"
In timpul acesta, batranica, la fel de fericita, s-a intors incantata acasa. Baiatul ei era nedumerit de pacea pe care i-o citea pe fata si a intrebat-o: "Mama, ce-ai facut azi de esti asa de fericita"? Ea i-a raspuns: "Am mancat painici in parc cu Dumnezeu. Si stii ceva? Este mai tanar decat ma asteptam!
Sa pastram in noi măcar puțin de, si din Dumnezeu

Batranul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Intr-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară, la poartă . L-a întrebat: Nu simți că este frig afară și tu nu porți niciun palton! Bătrânul a răspuns: Nu am, dar m-am obișnuit cu asta. Miliardarul i-a răspuns: Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul. Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.

Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă o notiţă: Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.

MORALA: Nu promite nimic, nici măcar dragoste, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!

sâmbătă, 16 mai 2026

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


CIOROIUL ȘI COȚOFANA (fabulă de Diana Sava Daranuța)

Un cioroi cu pana neagră tot privea cu mare jale,
Cum se plimbă porumbeii din scuarul Catedralei,
Cum i-alintă trecătorii cu firimituri de pâine
Și ei, țanțoși, merg agale, fără griji în zi de mâine.

„Păsările astea simple... se gândi el, n-au valoare,
Oare pentru ce virtute le iubește lumea oare?”
Și-atunci, hotărî cioroiul să se facă porumbel,
Ca să nu-i mai zică nimeni că-i vrăjmaș și că-i mișel.

Și zbură pe lună nouă la o babă vrăjitoare,
Ca să îi ghicească-n ouă și să-i schimbe-nfățișare...
Baba-l căută prin pene, îl drămălui nițel
Și îi zise: – Știu o cale, de-a te face porumbel...

Pentru asta, ia aminte, ce va trebui să faci,
Ca descântecul să meargă, tu va trebui să taci!
Iar la sfat cu porumbeii ș-alte păsări să nu stai,
Asta-i unica ta cale, dacă vrei noroc să ai!

– Asta-i o nimica toată, sunt de-acord și mă împac!
Bucuros sări cioroiul. Nu e greu, promit să tac!
Și îl descântă bătrâna, îl peni pe cârcotaș
Și din pasărea cea neagră îl făcu în hulubaș...

„Făt Frumos”... își zise dânsul. „Ah, ce pene, ce-aripioare,
Voi trăi ca porumbeii, am acum un loc sub soare!”
Bucuros de zile bune se plimba ca un „pigeon”
Îngâmfat... iar porumbeii îl crezură un bufon...

Nimeni nu-l băga în seamă, păsările liniștite
Ciuguleau din mana zilei, vesele și fericite.
Da-l zări o coțofană pe galantul „porumbel”
Și, cătând să intre-n vorbă, se apropie de el.

– Fugi de-aici, strigă acesta, jurământul încălcând,
Ori nu vezi că sunt de clasă, iar tu – pasăre de rând!?
Dar nici nu-și sfârși cuvântul că, în loc de gângurit,
Se-auzi o cârâială și-un puternic croncănit...

Car, car, car... și-atunci îndată, i s-a dus toată vrăjeala
Toți văzură porumbelul care glăsuia ca cioara...
Și apoi, mare minune, când cel hulubaș vioi
Se făcu deodată negru, prefăcându-se-n cioroi...

Morala:

Tot râvnind la viață bună și la ranguri cât mai multe,
Unii cred că pot obține orice merit și virtute.
Ascunzând a lor natură, uită să închidă gura
Și ajung de râsul lumii, când întrec de tot măsura...

Autor: Diana Sava Daranuța
Din volumul „FABULE”, 2021

joi, 14 mai 2026

ÎNTREBAREA DIFICILĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru

“Ce-i moartea, tati?”, într-o seară
M-a întrebat fetița mea.
Cu ochii triști i-am spus fetiței
Că moartea-nseamnă.. a pleca,

Dar e plecarea într-o țară
Departe, unde-i Dumnezeu..
Și când am spus aceste vorbe
Un “of” ieși din pieptul meu,

Căci e adevărat că unii
Se duc la Dumnezeu Cel bun,
Dar alții, vai, se duc la chinuri,
Iar asta nu puteam să-i spun,

Și chiar de oamenii de treabă
Se duc la Dumnezeu în Rai,
În urma lor rămâne jale
Și doruri arzătoare, vai..

Și a văzut atunci fetița
Că tare m-am mai întristat,
Și nu înțelegea micuța
De ce-s atât de tulburat.

Vedeți, prieteni, eu ca preot
Ațâția morți am prohodit..
Atâtea lacrimi și suspine,
Atâta dor neostoit..

Atâta jale izvorâtă
Din dorul celor ce-i iubeau,
Atâtea haine strânse-n brațe
Ce până ieri îi cuprindeau,

Atâtea mame fără lacrimi,
Căci le-au secat de-atâta plâns,
Ei, dragii mei, în anii ăștia
Atâtea-n suflet mi s-au strâns..

Și-am preferat să schimb subiectul,
Și-atât i-am zis la puiul meu:
“Ce-i moartea? E când pleacă omul
Departe,-n cer, la Dumnezeu..”

Iar ea a înțeles deodată
Și-atât a spus, privind în jos:
“Să nu mori, tati, niciodată!”
Iar eu am plâns neputincios..
(14 mai 2026)

„Mulțumesc, Hristoase al meu, că mi-ai dat destui bani!”

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Mă aflam într-un magazin, în sectorul cu jucării. Cu coada ochiului am observat un băiețel de vreo cinci ani, care ținea în brațe o păpușă. Îi mângâia mereu părul și o strângea cu grijă la piept. Mă întrebam pentru cine oare să fie destinată această păpușă. La un moment dat băiețelul s-a întors către doamna care stătea lângă el și a întrebat-o:

– Mătușă, ești sigură că nu-mi ajung banii?

– Ți-am spus că nu ai destui bani ca s-o cumperi, i-a răspuns femeia, pierzându-și puțin răbdarea.

Apoi mătușa sa i-a cerut să stea acolo și s-o aștepte puțin. Femeia a plecat în grabă, iar băiețelul a rămas în acel loc ținând păpușa în mâini. Atunci eu m-am îndreptat spre copil și l-am întrebat cui voia să dea păpușa.

– Această păpușă a vrut-o surioara mea pentru Crăciun mai mult decât orice, mi-a răspuns băiețelul. Era sigură că i-ar fi adus-o Moș Crăciun.

I-am spus că poate i-a și adus-o, dar acela mi-a spus cu durere:

– Nu. Moș Crăciun nu poate merge acolo unde este acum surioara mea… Trebuie să dau păpușa mamei, care i-o va duce.

În timp ce spunea acestea, ochii i se umpluseră de lacrimi.

– A mers să-L întâlnească pe Hristos. Tata spune că și mama va merge peste puțin să-L întâlnească pe Hristos. M-am gândit că ar putea să ia păpușa și să i-o ducă surioarei mele.

Inima parcă mi se oprise. Băiețelul și-a ridicat privirea spre mine și mi-a spus:

– I-am spus tatei să-i spună mamei să nu plece imediat, ci să mă aștepte până ce mă voi întoarce de la magazin.

Apoi mi-a arătat o fotografie, în care era el cu păpușa în brațe, și mi-a spus:

– Vreau ca mama să ia și această fotografie, ca să nu mă uite. O iubesc mult pe mama și nu vreau să mă lase, însă tata spune că trebuie să meargă împreună cu surioara mea.

Apoi și-a plecat capul și a rămas tăcut. Atunci eu am scos din geantă niște bani și l-am întrebat pe copil:

– Hai să mai numărăm odată banii tăi, ca să fim siguri câți sunt.

– Sunt de acord, dar e nevoie de mulți bani și nu am atâția.

Atunci eu am aruncat pe ascuns niște bani printre ai lui și am început să numărăm. Erau mai mulți decât îi trebuiau. Atunci băiețelul a șoptit:

– Mulțumesc, Hristoase al meu, că mi-ai dat destui bani!

Apoi s-a uitat la mine și mi-a spus:

– I-am cerut lui Hristos să facă ceva să am destui bani ca să cumpăr o păpușă, ca mama s-o poată duce surioarei mele. Și El a auzit rugăciunea mea. Voiam să am destui bani ca să cumpăr și un trandafir alb pentru mama, însă nu îndrăzneam să-I cer. Dar El mi-a dat destui bani, ca să pot cumpăra și păpușa și trandafirul alb. Știți, mamei îi plac foarte mult trandafirii albi…

După câteva minute mătușa sa s-a întors, iar eu m-am depărtat împingându-mi căruciorul. Mi-am terminat cumpărăturile cu un sentiment cu totul diferit de cel cu care le începusem. Nu-mi puteam scoate din minte chipul băiețelului. Apoi mi-am adus aminte de un articol din ziar, în care se spunea că cu câteva zile mai înainte un șofer beat a lovit o mașină în care tocmai intra o femeie tânără cu fiica ei. Fetița a murit pe loc, iar mama era grav rănită. Să fie oare familia băiețelului?

După două zile am citit în ziar că acea femeie tânără a murit. Nu am putut să nu merg să cumpăr un buchet de trandafiri albi și să-i duc la bisericuța cimitirului unde se afla trupul ei. Era acolo și ținea în mâini o păpușă, un trandafir alb și fotografia cu băiețelul din magazin.

Am plecat de acolo plângând. Am simțit că viața mea s-a schimbat pentru totdeauna.

Dragostea pe care o avea acel băiețel pentru mama și surioara lui era atât de mare, dar într-o clipeală de ochi un șofer beat i-a dus atât de departe…

sursa marturieathonita.ro

marți, 12 mai 2026

DACĂ N-AI...!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Daca n-ai nimic în pungă pentru bietul om sărman
Lasă o lacrimă să curgă, s-o oferi în loc de ban!
Călător ce-ți bate-n poartă, nu-l lăsa degrab' să plece
Dacă nu vrei să-i fii gazdă, dă-i un strop de apă rece...!

Iar de-ai dat un ban în silă, aruncându-l cu dispreţ,
Fapta ta, fără iubire, n-are-n ceruri nici un preț
Și Hristos urcând Golgota, drumul către răstignire
A purtat păcatul lumii, cu cereasca Sa iubire...!

A privit la toți cu milă și cu dragoste de frate
Nu a vindecat leproșii judecându-i după fapte,
Nici lui Iuda, vânzătorul nu i-a socotit trădarea
Nici nu a cerut la Tatăl pentru fapta-i, răzbunarea...!

Astăzi nu lipsește pâinea, peste tot se-aruncă banul
Dar lipsește omenia de a mângâia sărmanul,
Avem inimi împietrite, ochii noștri cum să plângă
Când avem belșug la masă și mulți gologani în pungă...!

Dar suntem săraci de fapte, candele fără ulei
Mici la suflet, goi de lacrimi și-n biserici farisei
Avem glas spre cleveteală, nu avem spre mângâiere
Osândim și dăm cu piatra, ne-nvoim la cele rele...!

Au trecut atâtea veacuri peste Jertfa de pe Cruce
Nici a noastră neputință nu putem a o mai duce,
Am uitat sau nu ne pasă că avem în cer un Domn,
Şi-a primit să fie Jertfă, pentru toţi, un singur OM...!

miercuri, 8 aprilie 2026

TREBUIA SĂ MORI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru

Dragostea Te-a dus la moarte,
Căci a trebuit să mori
Ca să scapi întreaga lume
De ai iadului fiori..

Dacă Tu, Iisuse Sfinte,
Nu Te-ai fi lăsat ucis,
Raiul zăvorât cu lacăt,
Nimeni nu l-ar fi deschis..

Buni și răi, deopotrivă,
Oameni generoși sau hoți,
Fără diferență iadul
I-ar fi înghițit pe toți!

Într-un mod ce nu-l pricepem,
Când întâiul om, Adam,
A căzut în înșelare,
A căzut întregul neam!

Tu Te-ai coborât, Iisuse,
Ca să dregi ce s-a stricat
Și prin jerta de pe Cruce
Să ne vindeci de păcat.

Sângele de Miel Îți curse
De pe Cruce, pe pământ..
Mântuire ne aduse
Sacrificiul Tău cel sfânt.

Așteptăm cu nerăbdare
Învierea Ta din morți,
Ca în sufletele triste
Bucurie să ne porți.

Oare pe pământul ăsta
Ce-i în viață mai frumos,
Decât strigătele noastre
Că "A ÎNVIAT HRISTOS"?..

amin

sâmbătă, 28 martie 2026

UN OM..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                    

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...

De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...

Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...

La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi...că toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!

De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!

Bogat, nu e acela care
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!

Dorel Mărgan

marți, 24 martie 2026

VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru
 
Ostenit-am, Doamne, de atâta
Fugă pentru cele trecătoare..
Semănăm cu Marta, amărâta,
Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii
Și ne risipim în griji deșarte.
Viața ne-o jertfim deșertăciunii,
Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina
Că trăim cu sufletele-amare:
Am ales păcatul, nu Lumina,
Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face
Câtă vreme-n toată libertatea
Am ascuns Lumina sub obroace
Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,
Oamenii au frunțile-încruntate;
Societatea s-a făcut urâtă,
Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare
Te-ai întors în ceruri printre astre,
Te rugăm din suflet fiecare:
Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,
Descrețește frunți posomorâte,
Încălzește suflete-nghețate,
Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine
Viața noastră, Doamne, e pustie;
Doar atunci când Te avem pe Tine
Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,
Inima-i gătită pentru Cină,
Vino, Doamne, cum veneai odată
Și-mi umpleai ființa de Lumină..

luni, 23 martie 2026

Dreapta măsură

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.

Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.
Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.

C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.
Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.

C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate

Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.

Dreapta măsură - Emil Cioran

Crucea grea.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                

Nu te plânge când ești supărat,
Că ți-e Crucea grea și-i greu de cărat,
Nu încerca să scurtezi din ea,
Luptă pentru ea,nu o abandona.

Dumnezeu ți-a dat-o după a ta putere,
Cere de la El să ai mângâiere.
Toată viața ai de dus o luptă
Să poți trece prin câte o ispită.

Luptă pentru tine,ușurează -ți chinul
Cu o rugăciune,urmează-ti destinul.
Toate sunt pentru al tău folos,
Crucea-i biruință,crucea e HRISTOS.

Nu poți birui decât doar prin rugă
DUMNEZEU ți -a lăsat o poruncă.
Iartă și iubește,pe aproapele tău.
Unde nu poți tu ,vine DUMNEZEU!

Tu doar urmează a ta Cale
Nu te mai gândi la suferințele tale.
De ai tu credință și nădejde multă,
DUMNEZEU ruga îți ascultă.

Roagă-te și crede,
DUMNEZEU te vede.
Știe cât tu poți,
Iubește -i pe toți.

Du-ți Crucea mai departe
Răbda tot cu demnitate.
Orice încercare vei întâmpina
Cheamă -l tu pe Domnul,dar nu o scurta.

Amin
Liliana Olariu

12 decembrie 2022.
Volumul de poezii. ,,Viața sufletului meu "

NU VĂ TEMEȚI DRAGI CREȘTINI...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Nu vă temeți dragi creștini
De războaiele din lume
Înarmați-vă cu post
Cu privegheri și rugăciune.

Că acolo unde e credință
Bărbăție și curaj
Fuge toată răutatea
Venită de la vrăjmași.

Nu ne vrea Dumnezeu Bunul
Temători și plângăcioși
Ci biruitori în luptă
Ca soldații curajoși.

Au mai fost de-a lungul vremii
Perioade mult mai grele
Însă moșii și strămoșii
Nu s-au temut deloc de ele...

Purtând Crucea ca un steag
Pretutindenea cu ei
Au risipit păgânătatea
Și nemiloșii atei.

Tradiția , neamul și graiul
Neatinse le-au păstrat
Și acum noi uităm trecutul
Care ne-a încununat.

Ne lăsăm învinși de vrajbă
De nepăsare și mândrie
Și ucidem bobul de credință
Ce ne duce în veșnicie.

Dacă azi la cârma țării
Ar mai sta Ștefan cel Mare
Toți hoții și corupții
Ar zace în închisoare!

Dacă am fi mai buni la suflet
N-ar mai fi atâta rău
Însă noi cu voia noastră
Ne lipsim de Dumnezeu!

Frica este de la diavol
Dragi creștini să nu uitați
Cu cât vă temeți mai mult
Pe atât putere îi dați.

Vremurile-s tot mai tulburi
Și pline de suferință
La liman nu vom ajunge
Fără plâns de pocăință!

,,NU VĂ TEMEȚI ,SUNT CU VOI"
De atâtea ori Domnul a spus
Să ne luăm în spate crucea
Și să-L urmăm pe Iisus!

AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

duminică, 15 martie 2026

Pupăza si Maica Domnului

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

           

Se spune că, demult, într-o primăvară liniștită, când pământul abia începea să înverzească, Maica Domnului mergea pe un drum de țară, purtând în inimă rugăciune pentru lume. Trecuse prin sate tăcute și prin câmpuri încă ude de rouă, iar pașii ei erau ușori ca o adiere.

Pe marginea drumului, într-un copac bătrân, trăia o pupăză mică și sfioasă. Nu era cea mai frumoasă pasăre și nici cea mai cântătoare. De multe ori se ascundea prin ramuri, pentru că alte păsări râdeau de ea pentru penele ei ciudate.

În dimineața aceea însă, pupăza a văzut-o pe Maica Domnului trecând pe potecă. A simțit în inimă o bucurie pe care nu o mai simțise niciodată. Și, fără să se gândească, a început să cânte.

Nu era un cântec perfect. Era simplu, stângaci, dar plin de bucurie.

Maica Domnului s-a oprit și a privit spre copacul din care venea glasul. Zâmbind blând, a spus:

— Cântă, mică pasăre, căci orice glas care se ridică spre cer cu bucurie este frumos înaintea lui Dumnezeu.

Se spune că atunci pupăza și-a deschis aripile și creasta ei s-a ridicat ca o mică coroană de lumină. Din acea zi, cântecul ei a rămas vestitor de primăvară.

Bătrânii satelor spun că pupăza nu cântă doar pentru anotimpul care vine, ci pentru a aminti oamenilor că fiecare suflet, oricât de mic sau neînsemnat s-ar crede, poate aduce bucurie înaintea lui Dumnezeu.

Și mai spun că atunci când auzi pupăza cântând dimineața, este ca o chemare la rugăciune. Ca și cum natura însăși ar aminti că cerul este aproape, iar Maica Domnului veghează peste lume.

De aceea, în multe sate se spune că glasul pupăzei este o binecuvântare a primăverii, iar cântecul ei duce peste câmpuri o veste tainică:

că Dumnezeu nu uită niciodată de pământul pe care l-a creat. 

Ridică-te, creștine!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Ridică-te, creștine, de ești îngenuncheat
De jugul fărădelegii și-n lanțuri ești legat!
Ridică-te în picioare și cheamă-L pe Hristos
Să rupă orice lanțuri și jugul păcătos!

Ridică-te, creștine! Și nu te apleca
S-asculți minciuni și bârfe, ce haina-ți vor păta.
Ridică-te deasupra celor ce-asupresc
C-o dragoste divină, atunci când te lovesc!

Ridică-te, creștine! Și nu te întrista
Când alții vin s-arunce cu pietre asupra ta.
Ridică-te și luptă mai dârz, ca un viteaz,
Căci Domnul te va scoate din orișice necaz!

Ridică-te, creștine! Și nu te rușina
Lumii întregi să-i spui despre credința ta!
Ridică-te să aperi ce-i sfânt și valoros,
Chiar dacă un martir vei fi pentru Hristos!

Ridică-te, creștine! Ridică-te să-i spui
Vecinului și mamei că altă cale nu-i,
Decât prin suferință, purtându-și a lor cruce,
Pe drumul către cer la Domnul se vor duce!
 
Ridică-te, creștine! Și nu da înapoi
Căci viața de creștin e-o luptă și-un război!
Ridică-te să spui că vremea-i pe sfârșite
Și-n ceruri vor intra doar suflete smerite!

Ridică-te, creștine! Și nu tăcea acum
Când vezi pe cel căzut că-i istovit pe drum,
Ridică-te și dă-i o mână de-ajutor
Și-apoi tu să-i vorbești de-al tău Mântuitor!

Ridică-te, creștine! Și fă acum ce poți
Să-i chemi la pocăință din casa ta pe toți,
Căci vine o zi în care va fi un prea târziu
Pentru acei ce astăzi au sufletul pustiu.

Ridică-te, creștine! Și nu te îngrijora
De ziua cea de mâine și de mâncarea ta,
Căci poartă Domnul grija să ai ce-i necesar,
Chiar dacă n-ai nici pâine, nici bani în buzunar!

Ridică-te, creștine, slăvind pe Dumnezeu,
Căci El în cartea vieții a scris numele tău!
Ridică-te și spune ce Domnul ți-a făcut,
De câte ori în viață în El te-ai încrezut!

Ridică-te, creștine! Și nu fi copleșit
De-a lumii lașitate, când fi-vei ispitit!
Ridică-te să lupți cu multă înverșunare
Pentru credința sfântă ce-aduce eliberare!

(14 martie 2024)


FAPTA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru

Vorba sună, fapta tună,
Gândul trece, fapta nu.
Fără nici o faptă bună,
Cum te duci la Domnul tu?..

Gata vorba, treci la fapte,
Lasă gânduri și păreri.
Azi durează pân’ la noapte,
Mâine azi deja e ieri.

Nu e vreme de visare,
Visul e și el frumos,
Însă nici o plată n-are
De la Judele Hristos.

Fericiți aceia care
Știu cu fapta a vorbi:
Vor primi răsplată mare
De la Domnul într-o zi!

(vineri 14 martie 2025)

vineri, 13 martie 2026

DRUMUL CRUCII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Eliana Popa

Drumul Crucii, drumul Crucii, fiecare să-l urmăm
Și în haina pocăinței trupul să ni-l îmbrăcăm!
Cum și Domnul, spre Golgota, drumul Crucii a urcat
A purtat Neprihănitul Crucea lumii de pacat.

Fiecare poartă-n spate o povara, crucea sa!
Pentru unii mai ușoară, pentru altii mult mai grea,
Dar privește către Domnul, spatele și-a aplecat
Și pe umerii răniți, toate crucile-a purtat.

Iar in gloata care-și poartă ale sale multe cruci,
Se-aud bocete de mame, se-aud scâncete de prunci,
Fiecaruia îi pare că povara sa-i mai grea,
Unora li-i dragă crucea, alții n-o vor a purta.

Te-ai născut ca să-ți porti crucea ce ți s-a hărăzit ție
Ea e podul peste care o să treci in veșnicie,
Căci in viață fiecare urcă cu povara grea,
Dar de strigă către Domnul, El purta-va crucea sa.

Nu-ți porți singur neputința pe-a Golgotei grea colină
Azi, alăturea cu tine, merge Maica Sa Divină.
Urcă iar îndurerată lângă noi pe drumul Crucii
Și ne plânge suferința, cum își plânge maica pruncii.

Lângă tine stă și plânge, plânge iar ca şi atunci
Când Iisus purta pe umeri ale noastre grele cruci
Nu esti singur! Poartă-ti crucea ce te mântuie de moarte!
Chiar de cazi, El se apleacă din nou crucea ta sa poarte.

din volumul de poezii,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

MAI RABDĂ-NE, DOAMNE !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Eliana Popa

Mai rabdă-ne, Doamne, cum Maica îți cere!
Mai lasă Pământul și bolta cu stele!
Suflarea Ta Sfântă se află în noi,
Pliveşte-Ti doar via..și pune altoi...

Căci via Ta, Doamne, aproape-i uscată!
Si n-are nici sevă, săracă-i de roadă,
Mai pleacă-Te, Doamne, și-o blagoslovește
Căci poate atunci, bogată, rodește.

Ridică-ne, Doamne, ne strigă mai tare!
Ne pune in suflet o Sfântă Chemare
Și vindecă, Doamne, poporul român!
Și picură-n suflete, Crezul străbun!

Căci valuri înalte se-abat peste noi
Și iadul pornește cu omul război,
E ultima luptă și vaiul din urmă
Credința e slabă și lupi sunt în turmă!

În ceruri strămoșii ne plâng neputința
Vazând cum în noi se stinge credința,
Cum pentru Hristos în suflet nu-i loc,
Și Sfânta-i Lumină e azi sub obroc!

Cum jertfa Lui Sfântă acuma-i uitată
Sămânța credinței rămâne-ngropată!
Biserici avem dar parca-s pustii,
Turnati temelia Bisericii Vii!

Mai rabdă-ne, Doamne, mai dă-ne o vreme!
Chiar dacă Vicleanul ne vrea a ne cerne,
Cât încă iubirea mai licăre-n noi,
Opreste Tu, Doamne, al mortii război ...

din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii''

Iubirea....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Ce-o mai fi cu lumea asta..?
Știe ...Bunul Dumnezeu..
În El să avem nădejdea..
Și vom trece orice greu..

Ce-o mai fi cu omenirea..?
Stie...Maica Preacurată ..
Ea se roagă .... pururea..
Cerescului Tată...

Intrebari dar și răspunsuri..
Pentru omul credincios..
Care își pune nădejdea..
În Domnul Hristos..

Datoria noastră-i... una...
Să iubim mereu...
Fiindcă dragii mei...IUBIREA ..
Este...Dumnezeu ...

Maria Pintican...

Incepe ziua cu incredere deplină in Dumnezeu. ..si-atunci toate câte vor veni..(dureri..necazuri..bucurii) le vei primi linistit..știind că toate se întâmplă cu Voia Lui..

Doamne ajută...
https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

joi, 12 martie 2026

DOMNUL TE AȘTEAPTĂ-N RAI!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru

Ce-ai pierdut o viață-ntreagă
Nu poți câștiga-ntr-o zi,
Iar tu tragi de timp, creștine,
Oare-n capul tău ce-o fi?..

Cin' te-a păcălit pe tine
Că ai timp suficient,
Când tu risipești în patimi
Orice clipă din prezent?..

Lași să treacă ce-ai în mână,
Cu speranța-n viitor?..
Ți-a promis o viață lungă
Bunul tău Mântuitor?..

Dar și dacă prin minune
Domnul Însuși ți-ar fi spus
C-o să mori de bătrânețe,
Câte zile nu s-au dus

Fără ca să miști un deget
Pentru mântuirea ta?..
Oare n-o să treacă restul
Vieții tale, tot așa?..

Hai, apucă-te de treabă,
Am intrat în Sfântul Post!
Pune mâna și-ți petrece
Toate zilele cu rost

Că așa o vreme bună
Pentru suflet, când mai ai?..
Pocăiește-te, creștine,
Domnul te așteaptă-n Rai!

O DOAMNE, VĂD!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Costache Ioanid

"O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viaţă rost!
Abia acum când toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atât de mult
pe cât am fost de surd,
de-ngust,
de rău!
O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Și-acum
aș vrea
s-alerg,
să cânt,
să zbor!
O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, cu tot ce-i pământesc,
pot să mă-nfrunt.
Și-acum
aud
și văd
și merg
și https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/?m=1

luni, 9 martie 2026

DOAMNE-N CEASUL JUDECĂTII...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                        

(versuri: Eliana Popa)

Doamne-n ceasul Judecății, cum voi sta in fața Ta
Ce răspuns voi da, Stăpâne pentru toată viata mea?
Ce iti voi aduce Doamne, că-s lipsit de fapte bune
Doar păcate-am strâns de-a lungul vietuirii mele-n lume !

Doamne-n ceasul Judecății, voi fi singur, ne-nsotit
De prieteni si de neamuri ,si de cei ce m-au iubit,
Voi fi eu si cu acela, ce-mpreună călător
M-a urmat pe calea vietii: ingerul meu păzitor !

Doamne-n ceasul Judecății, voi fi slab si zdrențăros
Că nu mi-am croit din fapte, pentru cer veșmânt frumos
Nici n-am oferit eu straie, cersetorului cel gol
Ca să-mi dai un colt de rai, drept răsplată-n locul lor!

Doamne-n ceasul Judecății, lângă Tine-or sta si sfintii,
Și străbunii mei cei vrednici, tot soborul cu Părinții
Și m-or intreba cu totii, dacă am păstrat curată,
Sfântă mea credintă-n Domnul ce mi-a fost de ei lăsată!

Doamne-n ceasul Judecății, vor veni să mă acuze
Toti pârâsii mei din lume, care-atunci or să se-amuze
Că nu am voit a face socoteală de-mpăcare,
Când inca mergeam in viata, deseori pe-aceeasi cale !

Doamne-n ceasul Judecății, imi vei cere si talantul
Îngropat cu nepăsare, ne-nmultindu-l cu un altul,
Îmi vei socoti simbria...dar sunt lenesul din turmă
Că nu am venit la lucru, nici in ceasul cel din urmă !

Doamne-n ceasul Judecății, mă vei intreba de cruce
Ce mi-ai harazit-o mie să o pot cândva a duce
Am purtat-o cu cârtire, fără a-Ti mulțumi Ție
Socotind că nu e-aceea ce mi s-ar potrivi mie !

Doamne-n ceasul Judecății, rău voi plânge-n fața Ta,
Nici răspuns, nici fapte bune, nici nu știu, nici pot a-Ti da,
Șters voi fi din cartea vieții, către iad biet călător,
Chinuit pe veșnicie... fără înger păzitor!

Doamne-n ceasul Judecății, mila Ta să biruiască
Judecata si osânda, pentru fapta mea lumească,
Că nu-s vrednic de-ndurare, dar o iau mijlocitoare
Pe iubita Ta Măicuță, Preacurata Născătoare !

( din volumul de poezii : ,, Cu Hristos pe drumul Crucii")

marți, 3 martie 2026

Învață-mă. ..Doamne..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



De mic copil te-am cautat..
Intr-un târziu doar te-am aflat..
În cei flămânzi și în cei goi..
Doamne..erai lângă noi..

Si te-am văzut în cei săraci. .
În cei bătrâni ...în cei bolnavi..
În cei orfani..în cei din stradă..
Ce duc o viață atât de-amara...

Apoi ...pe cruce te-am zărit..
De oameni multi batjocorit..
Azi ...eu pot spune orișicui..
Iubire-mi esti...cu răni de cui..

Tu...esti Iisusul meu iubit..
Esti cel pe cruce ...răstignit..
Pentru a mele fărădelegi..
O...cum poti Doamne să mă ierți?

Cum poti să ierți și să iubești..
Când zilnic eu te răstignesc...?
Învață-mă să fiu ca TINE...
Să despart răul de bine..

Să pot iubi..să pot ierta..
Să fac in toate Voia Ta..
Să învăț mai mult.... să te iubesc..
Si niciodată ...să te...răstignesc.

Maria Pintecan...

PRIVEȘTE, ROMÂNIE, SPRE HRISTOS!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Eliana Popa

Privește, Românie, spre Hristos,
Asa cum au privit străbunii tăi!
Ei au trăit și au murit frumos
Și-au stat semeți ca niște pui de lei.
 
Privește, Românie, spre Hristos!
Tu ești vlăstar crescut în via Lui,
Nu te usca, căci ești pământ mănos
Și rod bogat la Tronul Sfânt să-i pui.
 
Te-ai gârbovit amarnic, Românie,
Nu mai privești la Cer, doar la pământ!
Te plâng străbunii îngropați în glie
Căci lui Hristos i-ai cumpărat mormânt!

Strămoșii tăi cei purtători de Cruce
Te cheamă sub stindardul lui Hristos,
Să te călești în baia lor de sânge
Să fii lumină-n veacul păcătos!

Așteaptă Domnul un popor viteaz
Călăuzit sub semnul Crucii Sfinte
Să-nvingă al iadului cumplit talaz
În numele Iubirii Răstignite!

Crezi că trăiești în pace, Românie?
Dar nu e pace fără Dumnezeu
Și lege ai, dar unde-i Legea Vie
Pe care ți-a lasat-o neamul tău?

,,Eu sunt cu voi" a spus Mântuitorul,
În loc Lui să te pleci, mai mult te-nalți!
El pentru tine azi e cerșetorul
Și iar Îl scuipi și cuie-n trup Îi bați!

Uitând pe Domnul, ți-ai uitat străbunii
Ce în lumina Slavei ca aștrii s-au aprins
Nu-i mai cinstești pe ei, ci toată știința lumii
Și pe Hristos în chivot L-ai închis!

Privește către Domnul, Românie,
Poporul Lui sa fii, popor frumos!
Iar lege sfantă, Legea Lui să-ți fie
Să naști și azi martiri pentru Hristos!

duminică, 1 martie 2026

BABA DOCHIA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


             

Se spune că demult, pe când munții încă mai șopteau tainele lumii, trăia o bătrână aspră la inimă, pe nume Dochia. Avea o turmă de oi și un suflet încercat de ierni grele. Unii zic că era soacră rea, alții că era doar o femeie aprigă, crescută în vremuri aspre, care nu știa să-și arate blândețea.

Într-un an, iarna părea că nu se mai sfârșește. Zăpezile se topeau pe alocuri, iar soarele își arăta fața timid, doar cât să amăgească. Dochia, nerăbdătoare, a vrut să creadă că primăvara a venit. Și-a pus pe umeri nouă cojoace groase și a pornit cu oile spre munte, hotărâtă să fie ea cea care întâmpină întâia iarba verde.

Pe drum, soarele a încălzit din ce în ce mai tare. Bătrâna, simțind căldura, a lepădat un cojoc. Apoi încă unul. Și încă unul. Cu fiecare zi, își arunca o haină, crezând că iarna a fost învinsă. Dar vremea din martie nu-i statornică. Când a ajuns sus, pe crestele Bucegilor, frigul s-a întors pe neașteptate. Vântul a început să muște, norii s-au strâns, iar gerul a prins putere.

Dochia, rămasă fără cojoace, a înțeles prea târziu că fusese păcălită de soarele înșelător. Se spune că, în mândria și încăpățânarea ei, nu a vrut să coboare. A rămas pe munte, cu oile strânse în jur, iar frigul a împietrit-o. Așa s-au născut stâncile numite astăzi „Babele”, chipuri de piatră care străjuiesc platoul Bucegilor, ca o amintire a grabei omului și a puterii naturii.

În alte locuri se povestește că Dochia era de fapt o mamă care și-a încercat nora, trimițând-o să spele lână neagră până o va face albă. Cu ajutorul Maicii Domnului, fata a reușit, iar Dochia, crezând că primăvara a sosit, a urcat muntele prea devreme.

Așa a rămas în credința populară: Baba Dochia, simbol al zilelor capricioase de început de martie. În fiecare an, între 1 și 9 martie, vremea schimbătoare amintește decojoacele lepădate și de lecția ei: să nu grăbești anotimpurile și să nu te lași amăgit de aparențe.





marți, 24 februarie 2026

POVESTEA LUI LATIF

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


" Să nu uit niciodată cine sunt și de unde am plecat"
Latif era cel mai sărac om dintr-un sat.
 
În fiecare noapte dormea aciuat pe lângă vreo casă din fața pieței centrale, iar zilele si le petrecea asezat la umbra vreunui copac, cu mâna întinsă și privirea pierdută în gândurile sale.

La amiază se hrănea din ce-și putea cumpăra cu puținii bănuți pe care îi strângea sau din mancarea pe care i-o aducea câte un om cu suflet caritabil.

Paradoxal și în pofida aspectului său și a modului în care își petrecea timpul, Latif era considerat de toți omul cel mai înțelept din sat.
 
Într-o dimineață însorită, regele însuși își face apariția în piața din centrul satului.
 
Se plimba printre tarabele cu fructe și lucruri ieftine, fără să cumpere nimic.
 
Distrat, glumind pe seama comercianților și a cumpărătorilor, regele fu cât pe ce să dea peste Latif, care moțăia într-un loc cu umbră.

Cineva, i-a șoptit ca se afla în fața celui mai sărac dintre supușii săi dar totodată celui mai respectat om de cei din sat, pentru înțelepciunea lui.

Amuzat, regele s-a apropiat de cersetor și i-a zis:

- Dacă-mi răspunzi la o întrebare îți dau această monedă de aur.

Latif s-a uitat la rege și la moneda pe care i-o flutura prin față, aproape disprețuitor, apoi i-a răspuns:

- Poți să-ți păstrezi moneda. Pentru ce aș vrea-o eu?
 
Care ți-e întrebarea?
 
Regele, contrariat de răspuns, în loc de o întrebare banală, îl provocă cu o chestiune care îl preocupa de mai multe zile și căreia nu-i găsea soluție, o problemă despre proprietate și resurse, pe care niciunul dintre specialiștii săi nu reușiseră să o rezolve.

Raspunsul lui Latif a fost corect și creativ.
 
Regele, vădit surprins, s-a aplecat și a lăsat moneda la picioarele cerșetorului. Apoi a ieșit din piață, meditând la cele întamplate.

A doua zi, a venit din nou în piață. De data asta nu s-a mai plimbat printre comercianți ci a mers direct spre locul în care se odihnea Latif - un măslin bătrân.

Din nou regele a pus o întrebare și din nou Latif a răspuns rapid si înțelept.

Suveranul, surprins încă o dată de atâta luciditate, și-a scos sandalele și s-a așezat pe pământ în fața lui Latif.
 
- Latif, am nevoie de tine ! - i se adresă pe un ton rugător.
 
Deciziile pe care trebuie să le iau ca rege mă împovărează. Nu vreau să-mi prejudiciez poporul și cu atât mai puțin să fiu un suveran rău

Îți cer să vii la palat și să fii consilierul meu.

Îți promit că nu îți va lipsi nimic, că vei fi respectat și că vei putea ieși din palat când dorești...Te rog!
Latif îl privea la rândul său și un sentiment de compasiune profundă începea să pună stăpânire pe el. În plus, simțea că era o datorie, o misiune, să-și pună înțelepciunea în slujba suveranului său, pentru binele întregului regat.

Dupa ce a stat pe gânduri câteva momente, cântărind bine ce avea de făcut, spre supriza regelui, Latif a acceptat.

Chiar în după-amiaza acelei zile s-a prezentat la palat. De îndată a fost instalat într-o cameră luxoasa, la mică distanță de dormitorul regal.
 
O cadă plină cu apă caldă special pregătită pentru el, esențe de parfumuri fine și haine din cele mai scumpe și fine țesături, îl așteptau.
 
În fiecare zi, monarhul îl chema pe noul său sfătuitor pentru a-l consulta cu privire la problemele regatului, propria sa viață sau îndoielile sale spirituale.
 
Latif răspundea mereu clar si precis.

Noul venit devenise interlocutorul preferat al regelui.

La trei luni de la șederea lui Latif la palat, deja nu mai era măsură, decizie sau problemă, în care regele să nu îl consulte pe apreciatul său consilier.

Aceasta însă a stârnit gelozia tuturor curtenilor, care vedeau în cerșetorul-consultant o amenințare pentru influența și interesele lor materiale.
 
Într-o zi, toți s-au gândit să ceară audiență la rege.
 
Circumspecți, afisand o mimă gravă, unul câte unul, grăiau:

- Prietenul tău Latif, așa cum îl numești tu, complotează să te detroneze.

- Nu se poate! Nu cred așa ceva, le-a replicat regele.

- Poți confirma cu ochii tăi, au strigat toți în cor.
 
În fiecare după-amiază, pe la ora cinci, Latif se strecoară afară din palat, prin aripa de sud și merge și se întâlnește, nu știm cu cine, într-o casuță de la marginea satului.
 
Noi l-am întrebat unde merge dar răspunsul lui a fost întotdeauna evaziv. Această atitudine a ajuns să ne alerteze și de-asta venim în fața ta, sa descoperi complotul si sa îl pedepsești pentru înaltă trădare.
Simțindu-se dezamăgit și rănit, regele hotări să verifice acele versiuni.
 
În după-amiaza acelei zile se ascunse în spatele unei uși care dădea spre scara pe care se presupunea că va ieși Latif.
 
De acolo l-a putut vedea coborând treptele, iar după ce a privit în jur, ca și cum nu voia ca cineva să-l vadă, cu cheia care-i atârna la gât a deschis ușa și a ieșit.

- Ai văzut?, strigau curtenii, frecându-și mâinile satisfăcuți.
 
Apoi, urmat de o gardă personală, monarhul l-a urmărit pe Latif până la căsuța cu pricina.
- Deschide, Latif!, îi strigă regele, bătând puternic în ușă. Sunt eu regele.

Latif a deschis. Nimeni altcineva, în afară de el, nu se afla în sărăcăcioasa colibă. Nicio ușă sau fereastră secretă, nicio piesă de mobilier care ar fi putut să ascundă pe cineva.
 
În acea încăpere se putea vedea doar o farfurie veche din lemn, un baston, iar în centru atârna, prinsă într-un cârlig fixat în tavan, o tunică veche, ale cărei dungi aproape că nu se mai distingeau de timpul care trecuse peste ea.

- Complotezi împotriva mea, Latif? - întreabă regele
 
- Cum poți gândi așa ceva, Majestate? Nici vorbă! De ce aș face-o?
 
- Dar vii aici în secret în fiecare după-amiază. De ce vii dacă nu te vezi cu nimeni?
 
De ce te furișezi în maghernița asta?

Latif zâmbi și se apropie de tunica ponosită. O mângăie și-i zise regelui:

- Acum șase luni când am ajuns la castelul tău, tot ce aveam era această tunică, acest blid și acest toiag.
Acum mă simt atât de confortabil în hainele pe care le port, patul în care dorm e atât de moale, respectul pe care mi-l oferi e atât de flatant și atât de fascinantă puterea ce mi-o oferă locul pe care-l am alături de tine...că în fiecare zi vin aici doar pentru a fi sigur de un lucru:
 
SĂ NU UIT NICIODATĂ CINE SUNT ȘI DE UNDE AM PLECAT...
( Astra Liz )
Traducere : Ioana Suta


marți, 17 februarie 2026

Domnule, sunteți cumva Hristos?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Trenul s-a oprit în stație. Un copil mic și invalid vindea fructe pasagerilor. Un călător în încercarea sa de a coborî repede din tren, a dat peste acel băiat, împrăștiindu-i fructele în jurul lui. Grăbit cum era și văzând că cel păgubit era un simplu copil, s-a îndepărtat… Peste puțin au coborât ceilalți călători. Printre ei era și un bărbat care a văzut toată scena: fructele împrăștiate, copilul invalid, privirea lui plină de descurajare…Deși și el se grăbea, totuși s-a oprit și, fără să spună ceva, a început să adune fructele și să le ferească de picioarele trecătorilor.

După ce a terminat, a scos din buzunar o bacnotă și a pus-o în coșul băiatului. Acela îl privea înlăcrimat…

– Domnule, sunteți cumva Hristos?

– Nu, i-a răspuns el zâmbind. Sunt un simplu ucenic al Său și mă străduiesc să fac ceea ce și El ar fi făcut dacă ar fi fost aici. Bine ar fi dacă oamenii L-ar vedea pe Iisus!… Să recunoască oamenii în purtarea noastră trăsăturile Lui… Oamenii din jurul nostru au nevoie să-L vadă pe Iisus Hristos. Dumnezeu ne-a dat ca povățuitor pe Cuvântul Său, ne-a dat Sfânta Scriptură. Ne dă și pe Duhul Sfânt în inimile noastre. Și astfel în fiecare clipă putem să-L întrebăm și să aflăm cum să ne purtăm, astfel încât să fim adevărați fii ai Lui.

luni, 16 februarie 2026

VORBA MULTĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                 

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Eu inteleg ca-i greu sa rabzi, 
Sa ierti, sa suferi si sa faci, 
Un lucru nu pot sa-nteleg: 
E chiar atat de greu sa taci?

Atat de multe mai vorbesti, 
Ca uiti si ce vroiai sa spui;
 Te obosesti in convorbiri, 
Vorbesti orice, oricand, oricui.

Ca sa sporovaiesti de zor,
 Orice motiv iti pare bun,
 De multe ori si tu intrebi: 
"Ma ierti, dar, ce voiam sa spun?"

Incepi si uiti sa mai termini, 
Sau uiti de unde-ai inceput; 
Iei "vorbele din guri" la multi, 
Fiind atat de priceput...

De multe ori esti detectiv,
 Agent secret si procuror; 
Desi nu te pricepi la legi, 
Esti cel mai bun judecator!

Nu-ti cer sa nu vorbesti deloc,
 Ci cu atentie sa fii, 
Caci orice vorba ce-o "arunci"
, Va cantari candva, sa stii.

Nu eu, ci Insusi Dumnezeu,
 Ti-a poruncit sa fii prudent,
 Caci dupa vorbele ce-ai spus,
 Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT!"

Nu vei putea sa mai repeti,
 Aceasta viata de acum, 
Deci cauta sa fii atent, 
La CE vorbesti si CAT si CUM..


Amin si Aliluia!
Preot Sorin Croitoru


Sfintii Zilei

Arhivă blog