A existat odata un baiat neastamparat. Tatal sau i-a oferit o cutie plina de cuie si i-a spus ca de fiecare data cand isi va pierde cumpatul, sa bata cu ciocanul un cui in gardul casei. Doar in prima zi, baiatul a batut nu mai putin de 37 de cuie in gardul casei.
De-a lungul timpului, numarul cuielor batute devenea din ce in ce mai mic. Cel mic a descoperit ca ii este mult mai usor sa-si controleze comportamentul decat sa bata toate acele cuie in gard.
In cele din urma, a venit si ziua in care baiatul nu si-a mai pierdut deloc cumpatul. Mandru, cel mic i-a povestit tatalui reusita sa, iar tatal sau l-a pus sa scoata un cui din gard pentru fiecare zi in care reuseste sa-si tina cumpatul.
Zilele treceau cu repreziciune, iar baiatul, in cele din urma, a reusit sa scoata toate cuiele din gard. Tatal l-a luat de mana si l-a dus langa gard.
“Ai facut bine, fiul meu, dar priveste toate aceste gauri din gard. Gardul nu va mai fi niciodata la fel. Atunci cand spui toate acele cuvinte cuprins fiind de furie, acele cuvinte lasa o cicatrice la fel ca aceste cuie. Poti rani un om cu cutitul si-l poti scoate apoi, dar nu va mai conta de cate ori ii vei spune “Imi pare rau”, deoarece rana este deja acolo.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.