"Un țăran chinez și-a trăit toată viața muncind, nu a câștigat bine, dar a câștigat înțelepciune. A lucrat pământul cu fiul său de dimineață până seara. Odată fiul i-a spus tatălui său:
- Tată,avem o nenorocire, calul nostru a plecat.
- De ce îi spui nenorocire? - a întrebat tatăl. - Să vedem ce va spune timpul.
Câteva zile mai târziu, calul s-a întors și a adus un cal cu el.
- Tată, ce fericire! Calul nostru s-a întors și a adus un cal cu el.
- De ce îi spui fericire? - a întrebat tatăl, - Să vedem ce va spune timpul.
După ceva timp, tânărul a vrut să înseuneze noul calul. Calul, neobișnuit să poarte un călăreț, s-a ridicat și l-a trantit. Tânărul și-a rupt piciorul.
- Tată, ce nenorocire! Mi-am rupt piciorul.
- De ce îi spui nenorocire? Întrebă tatăl calm. - Să vedem ce va spune timpul.
Tânărul nu împărtășea filozofia tatălui său și, prin urmare, a rămas politicos tăcut și a stat la pat.
Câteva zile mai târziu, mesagerii împăratului au ajuns în sat cu ordinul de a duce la război toți tinerii capabili. Au venit și la casa bătrânului țăran, au văzut că fiul său nu se poate mișca și au părăsit casa.
Abia atunci tânărul a înțeles că nu se poate fi niciodată absolut sigur de ceea ce este fericirea și ce este nefericirea.
Este întotdeauna necesar să așteptați și să vezi ce arata timpul despre ceea ce este bine și ce este rău.
Așa funcționează viața: ceea ce ne pare rău se transformă în bine și invers. Cel mai bine este să nu te grăbești sa tragi concluzii, ci să lasi timpul sa ti arate. Mai bine să aștepți până mâine. Oricum, tot ce ni se întâmplă face parte din experienta vietii noastre."
~ Sofia Man ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.