Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

luni, 14 aprilie 2025

Saptamana Patimilor

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Iti multumesc, Parinte, ca sunt viu,
 Si pot vorbi acum si-aici cu Tine,
 E Saptamana Patimilor, stiu,
 Si cei ce Te hulesc o stiu prea bine!

Iar Fiul Tău, Cel părăsit de toti,
 Inspre Golgota frigului se-ndreapta, 
Si-acolo Sus, intre talhari si hoti, 
Aceeasi răstignire Il asteaptă.

Cand sevele din muguri dau năvală,
 De veacuri bruma urii stă la pandă, 
Pilat, nevinovat, pe maini se spală,
 Mi-e inima ca floarea de plapandă.

Si simt si văd cum râd in floare merii,
 Si-aud cum plânge vi?a cea de vie,
 In toate e un semn al Invierii,
 Al unei impăcări ce va să fie.

Adam din mine murmură sub Pom,
 De-aceeasi goliciune i-e rusine, 
Iti multumesc, Părinte, că sunt Om, 
Si pot grăi aici si-acum cu Tine!

Nicolae Nicoara- Horia

duminică, 13 aprilie 2025

DOAMNE, CE TAINĂ..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru

Doamne, ce taină, Doamne, ce taină,
Cel ce Își face din negură haină,
Cel ce vorbește în tunet de ploaie
Din mâna făpturii primește bătaie..

Doamne, ce slavă, Doamne, ce slavă,
Cel ce zidește ostroave din lavă,
Cel ce pășește pe nori de furtună
Din mâna făpturii cu spini Se-încunună!

Doamne, ce groază, Doamne, ce groază,
Cel ce trimite izvoare în oază,
Cel ce-n pustiuri ploi line aduce
În patru piroane atârnă pe Cruce!

Câtă iubire, câtă iubire,
Ai Tu, Hristoase, de-întreaga zidire,
Voia Ta schimbă culorile zării,
Mâna Ta mângâie crestele mării,

Gura Ta suflă mireasmă pășunii,
Glasul Tău curmă puterea furtunii,
Inima-Ți iartă păcatele grele,
Sângele-Ți spală greșelile mele..

FLORIILE INIMII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru
 
De vei deschide ușa ta
Când Domnul bate-ncet în ea,
El va intra ca la Florii,
Umplându-te de bucurii!

Așterne foi de palmier,
Căci Domnul vine-acum din cer
Pe măgărușul Său cel mic,
Să Îl întâmpini cu finic!

Să-I pui mătăsuri moi pe tron,
Căci Domnul vine din Sion:
Cu sânge El te-a cumpărat,
Și vrea să-ți fie Împărat!

El vine să-ți aducă har
Și pace să îți dea în dar,
Să-ți fie-n inimă izvor
Al Duhului Mângâietor.

Tristeți tu nu o să mai ai,
Căci inima-ți va fi un Rai.
Cânta-vor îngerii în cor,
Slăvind pe Împăratul lor.

Tu vei simți miros de mir
Și de parfum de trandafir:
Parfumul Raiului de sus,
Mireasma Domnului Iisus!

Tu vei vedea lumini de vis,
Și în culori de Paradis
Cu mintea vei pleca spre zări,
Pe ale inimii cărări..

Prietene, eu știu ce spun,
Căci L-am primit pe Domnul bun
Și m-a umplut de bucurii
În ale inimii Florii!

amin

marți, 8 aprilie 2025

SPRE CRUCEA DOMNULUI PRIVESC!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru

La început credeam că pot
Să fac eu singur tot..
Vroiam să vadă Dumnezeu
Puterea mea și zelul meu
Pe calea sfintelor porunci,
Dar eu mă înșelam pe-atunci..

Abia apoi, când am văzut
Că-'n multe rele am căzut,
Deși în inimă-mi doream
Să nu greșesc, dar tot cădeam..,

Abia atunci am priceput
Că eu greșesc pe undeva:
E-al meu să vreau să nu greșesc,
Puterea, însă, nu-i a mea!

Privind spre Crucea lui Iisus,
Văzându-I sângele șiroi,
Am plâns de milă pentru El,
Cel pus pe Cruce pentru noi..

Și-atunci un gând, așa-mi veni..
(Nu știu, dar cred că vocea Lui
În inimă îmi răsuna),
"PUTEREA TOATĂ E A MEA"!

Și-am început să Îl implor
Să mă ajute să nu cad,
Căci nu aș vrea cândva să mor,
Apoi murind, să merg în iad..

Atunci eu am simțit pe loc
O forță înăuntrul meu
Și am rămas înmărmurit,
Văzând cum luptă Dumnezeu!

Mi-a ars păcatul ca pe câlți
Și-'n suflet pace mi-a adus,
Deci iar am mers la Crucea Lui
Și-am plâns în fața lui Iisus..

De-atunci am învățat să vreau,
Dar vrând, putere Lui să-i cer,
Căci simt cum harul eu mi-l iau
Din trupul Său străpuns de fier..

Încet, încet, copiii mei,
Încet, încet mă mântuiesc
Și-'n orice clipă-'n viața mea
Spre Crucea Domnului privesc!
amin

CU MÂINILE ACELEA..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    


de Preot Sorin Croitoru
 
Vai, mâinile acelea
Ce atingeau bolnavii,
Și curățeau de lepră,
Și vindecau gângavii

Și-i izgoneau pe demoni
Și-i înviau pe tineri..
Vai, mâinile acelea
Străpunse-n Marea Vineri..

Vai, mâinile acelea
Ce împărțeau iubirea
Și dăruiau iertarea
Și alungau mâhnirea,

Vai, mâinile acelea
Tăcute și smerite
Acum erau străpunse
De cuie ruginite!

Vai, mâinile acelea
Ce în copilărie
Dintr-un picuț de humă
Făceau o ciocârlie,

Vai, mâinile acelea
Atât de-ndemânoase..
Acum erau întinse
Pe lemne colțuroase!

Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Stăpâne,
Cu mâinile-Ți legate
De mâinile păgâne,

Cu mâinile-Ți lovite
La stâlp cu scorpioane,
Cu mâinile acelea
Bătute cu bastoane,

Cu mâinile acelea
Ce-au ridicat o cruce,
Și au cărat-o până
N-au mai putut a duce,

Cu mâinile-Ți străpunse
Cu-atâta răutate
Și smulse de la umeri
De multa greutate,

Cu mâinile acelea
Pe Cruce pironite,
Cu mâinile acelea
De sânge înroșite,

Cu mâinile acelea
Ce au căzut răpuse..
Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Iisuse!

(8 aprilie 2025)

luni, 7 aprilie 2025

Cel mai bun şi cel mai rău lucru din lume

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un domnitor trimise odată pe unul din servitorii săi la piaţă cu porunca de a-i cumpăra cel mai bun lucru din lume.
După câtva timp, servitorul se întoarse aducând într-o sacoşă ceva de mărime mică.
- Ai cumpărat ceea ce ţi-am poruncit? îl întrebă domnitorul.
- Da, stăpâne.
Ţi-am cumpărat ceea ce ai dorit, îi spuse servitorul. Priveşte!
Curios, stăpânul se uită la ceea ce aduse servitorul în pacheţelul pe care tocmai îl despachetă.
La prima vedere nu era nici aur, nici argint şi nici vreun alt obiect preţios.
Ţăranul fusese la un măcelar unde cumpără o limbă de bou.
Iată, stăpâne!
- Am cumpărat ce ai dorit: cel mai bun lucru din lume, o limbă.
Cu ea, mama îi mângâie mereu pe copiii ei, când plâng.
Cu ea, crainicul anunţă victoria armatelor tale asupra duşmanilor.
Cu ea, învăţaţii lumii transmit înţelepciunea lor elevilor.
Şi limba ta nu este oare instrumentul cu care stăpâneşti peste supuşii tăi, vorbeşti adevărul şi dreptatea şi Îl preamăreşti pe Dumnezeu?
-Bine ai grăit !
Dar acum mergi şi cumpără-mi cel mai rău lucru din lume
Servitorul plecă şi, din nou, nu peste mult timp, se întoarse cu un pachet asemănător.
- Ai cumpărat ceea ce ţi-am poruncit?
îl întrebă domnitorul.
- Da, stăpâne, ţi-am cumpărat, îi răspunse servitorul. Priveşte!
Servitorul scoase pachetul afară, îl despachetă şi, spre surprinderea stăpânului, îi spuse:
- Stăpâne, un lucru mai rău decât această limbă n-am găsit.
Cu ea, oamenii se jignesc şi se supără unii pe alţii.
Cu ea vorbesc urât şi înjură.
Ea serveşte spre a spune minciuni şi de secole aduce suferinţa între oameni.
- Într-adevăr, ai dreptate, îi răspunse stăpânul.
Şi a poruncit să fie răsplătit cu multe daruri.
Limba ta, omule, este un dar de la Dumnezeu.
Folosește-o cu înțelepciune, întru lucrarea vorbelor și faptelor celor bune, pentru că ea are potențialul să aducă în viața ta deosebit de multă lumină; pe de altă parte, însă, folosită spre rău, adică folosită la a jigni, calomnia, blestema, bârfi, ucide cu cuvântul, la a da sfaturi rele ș.a.m.d., limba ta, omule, pe cât de mică este, pe atât de mult întuneric poate aduce în viața ta.
Ai grijă! Folosește-o spre aducerea luminii în viața ta prețioasă, ca în Lumină să rămâi în veșnicie, în Împărăția lui Dumnezeu.
Așa să te ajute Sfânta Treime, omule!
Amin.

duminică, 6 aprilie 2025

VAI DE TINE, SLUGĂ OARBĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                              


Eliana Popa

Urcă Domnul către Templu, unde sunt dușmanii Săi,
Negustori, zarafi, samsari, cămătari și farisei
Care, învoiți cu preoți ce slujeau în acel loc,
Au făcut din Templul jertfei, al Mamonei iarmaroc.
 
Și văzănd cum înflorește banul și negustoria,
Nu-și mai stăpâni Prea Bunul, nici dezgustul, nici mânia!
Și călcând printre tarabe, însoțit de ucenici,
Înnodă bucăți de frânghii și îşi făuri un bici!

Cade biciul peste gloata de avere nesătulă,
Către poartă fug zarafii mânioși și plini de ură,
Dar Hristos nu se oprește, biciuieşte lăcomia
Și pe cei, prin care-n Templu, a-nflorit negustoria.
 
,, - Din a Tatălui Meu casă, voi, cei mici și voi, cei mari,
Ați făcut cu lăcomie, o peşteră de tâlhari!"
Așa le-a grăit Stăpânul, cum și azi încă le spune :
,, - Casa Mea nu-i casa voastră, ci e loc de-nchinăciune!"

De aceea, ia aminte, tu, ce-n Casa Lui esti slugă,
Că și azi mai ține biciul ce i-a pus pe ei pe fugă,
Mâna Domnului așteaptă, încă este ridicată
Iară biciul poate astăzi pe spinarea ta să cadă!
 
Și din clipa alungării, precum ne spune Scriptura
În a lor haine inimi a-ncolțit, vicleană, ura
Pentru Cel care și astăzi poate să-i pună pe fugă
Că-i lovește și-n mândrie și în mâna de pe pungă!

Și au hotărât viclenii negustori și-arhierei
Cum și astăzi hotărât-au, tot la fel, unii din ei,
Să îi cumpere o Cruce și pe cel ce vrea sa-L vândă...
Au bătut cu toții palma..și în bărbi încep să râdă.
 
Vai de tine, slugă oarbă, ce gândești ca cei nebuni,
Că și-atunci ca și acuma, tu slujești la doi stăpâni.
Dar să nu uiți că Stapânul cel din ceruri e doar Unul
Și slujind la alt stăpân, tu ridici spre Domnul pumnul!

Nu uitați toți care, astăzi, ÎI slujiti pe la altare
Și aveți în mână crucea, iar la gât engolpioane,
De nu vreți pe vesnicie, aruncați a fi în foc,
Să nu faceți din biserici al satanei iarmaroc!

CLARIFICARE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru
 
V-aș mângâia cu “Sfântul Nicolae”
Căci sunteți răi, trufași și îngâmfați,
Dar azi în vers o să vă dau bătaie,
Căci prea urât pe Facebook comentați!

Voi ziceți că iubiți Ortodoxia,
De asta pe catolici îi huliți,
Eu însă v-am analizat trufia
Și vă consider niște rătăciți.

Sunteți la fel de mândri ca Satana,
Acel “luceafăr” prăbușit din cer.
Chiar dacă de oiță-i este blana,
Nu-l păcălește lupul pe oier.

Voi din credință ați făcut pretextul
Să vă umflați în pene de cocoși.
Scripturii Sfinte îi cunoașteți textul,
De când creștinii sunt lăudăroși?!

Dăm slavă Domnului pentru credința
În care ne-am născut nemeritat.
Ortodoxia este ADEVĂRUL,
Acesta e un lucru-adevărat.

Nu ne-am luptat, ci am primit de-a gata,
Deci suntem niște cetățeni de rând;
Suntem creștini, dar nu suntem din ceata
Acelora ce au murit luptând.

Degeaba suntem cu Hristos în gură,
De vreme ce pe alții ponegrim.
Nu-mi amintesc să fi-ndemnat la ură
Cel ce cerea vrăjmașii să-i iubim.

Am cunoscut destui creștini “de bine”,
Aici în Occident, unde trăiesc,
Pe lângă care, sincer, mi-e rușine
Cu creștinismul meu cărturăresc.

Aici Hristos nu-i doar o noțiune,
Un bun motiv de ceartă “pe rețea”..
Aici creștinul e de acțiune,
Prin fapte demonstrând credința sa.

Nu toți sunt credincioși, se înțelege,
De-ar fi așa, ar fi chiar prea frumos,
Dar care sunt creștini sunt disponibili
Să Îl urmeze tainic pe Hristos.

Printre catolici n-o să mori de foame:
De ești flămând, cu drag te vor hrăni!
O supă caldă, chiar și-un pat și-o baie,
În orice orășel se vor găsi.

Nu-i creștinismul nostru de acasă
Cu care suntem noi obișnuiți,
Dar credeți că românilor le pasă
Atunci când sunt hrăniți și găzduiți?..

Abstracție făcând noi de doctrină
- Catolicismul are mari erori -
Catolicii, să știți, n-au nici o vină,
Ci sunt de lăudat de multe ori.

Și-mi vine mie-acuma badea Gheorghe,
Sau țața Leana de la Popăuți,
Și-mi judecă un miliard de oameni
Că “sunt niște eretici prefăcuți”?!

Când eu trăiesc de-un veac printre catolici,
Și printre ei credința mi-o trăiesc,
Și mi-o trăiesc cu plângere de suflet
Departe de pământul românesc

Și n-a venit catolicul la mine
Să mă influențeze în vreun fel,
Cum mi se pare când te-aud pe tine
Că îl acuzi în fel și chip pe el?..

Săracii, simt și ei că le lipsește,
Că noi avem atât prinos de Har,
Ne copie timizi bisericește
Punând icoana noastră pe altar,

Acesta-i semnul că se-întoarce fiul
Încet, încet, la Tatăl său Ceresc,
Iar eu în taină tare mă mai bucur,
Că-s frații mei mai mici și îi iubesc.

Și sunt convins că în puțină vreme
Se vor întoarce iarăși la izvor,
La marii sfinți ce în antichitate
Ne-au predicat și nouă, dar și lor.

Atunci vor pune orice virguliță
Acolo unde-a fost inițial,
Mlădițele se vor întoarce-n Viță
Și Sânge Sfânt va curge în pocal

Și-n clipa când vor dispărea vicarii,
Trecând ca o săgeată prin eter,
Umplând de slavă Sfintele Altare,
Iisus Hristos va coborî din cer..

sâmbătă, 29 martie 2025

Moneda de aur

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Un tânăr student a ieșit la plimbare cu profesorul său. În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului, studentul a văzut o pereche veche de pantofi, care pesemne că aparțineau țăranului sărac care lucra în câmp în apropiere și deja își termina lucrul.

Studentul îi spuse profesorului:
 
-Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim, în ascuns, să vedem ce va face.

Atunci profesorul îi răspunse:
 
-Tinere, niciodată să nu glumești pe seama scârbei și durerii altuia. Dar de vreme ce ești bogat, poți să te bucuri de următorul fapt - pune câte o monedă de aur în fiecare pantof apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui. Studentul așa a și făcut și ei s-au ascuns în tufișul cel mai apropiat. Țăranul, în curând și-a terminat lucrul și a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și paltonul.
În timp ce se încălța, a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că e o piatră, dar în curând și-a dat seama că e o monedă de aur. El a rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, un oarecare timp, dar nu văzu pe nimeni. A pus moneda în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof, dar spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur.

Deodată, fiind profund uimit, a căzut in genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească.

În rugăciunea sa el a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă, pe copiii săi care nu au ce mânca, și acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați.

Studentul sta și privea, șocat, cu ochii plini de lacrimi.
Profesorul îl întrebă:
 
-Dacă ai fi glumit în modul în care ai dorit la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum ?
Tânărul a răspuns:
 
-D-le profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată! Acuma am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte:
 
Cel ce dăruiește este mai fericit decât cel ce primește! Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te că nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților.

joi, 27 martie 2025

CÂND DOMNUL SE RETRAGE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





de Preot Sorin Croitoru
 
Când vede Domnul că noi suntem
Atât de plictisiți de El,
Ne dă pe mâna unor bestii,
Ca să ne "scuture" nițel.

Și uite-așa încep în lume
Deodată, parcă din senin,
Necazurile "pandemiei"
Și frica de acel vaccin..

Poporul nu mai înțelege
Nimic din ce-i în jurul său;
S-a dus încrederea în oameni,
Nu știm ce-i bine și ce-i rău..

E ca și cum această lume,
Pierzând protecția de Sus,
A fost luată-n stăpânire
De toți vrăjmașii lui Iisus.

Deodată albul pare negru,
Iar negrul pare luminos.
Deodată moartea-nseamnă viață,
Iar "viața" nu mai e Hristos..

În nici doi ani de pandemie
Dispar valorile pe rând;
Pământul intră-ntr-o sclavie
Ce n-a mai fost pe el nicicând.

În timp ce multă lume moare
Pe paturile de spital,
Guvernele se preocupă
Prin legi de actul sexual.

În timp ce unii se sufocă,
Cerșind un dram de oxigen,
Guvernele din toată lumea
Se preocupă doar de.. "gen"!

De ce în timpul pandemiei
Apar ca din senin mârlani
Ce vor să le vorbească-n școală
De sex la pruncii de trei ani??

Apar ca din senin antene
Ca să emită în cinci ge,
În timp ce lumea se întreabă:
"La ce vor folosi, la ce?.. "

Păi cum, în timp de pandemie
Mai marii lumii n-ar avea
Cumva probleme mai stringente
Decât acelea.. de rețea?..

Nu știu de-o fi sfârșitul lumii,
Dar este un sfârșit oricum,
Căci n-a mai fost nicicând minciuna
La mare cinste, ca acum..

Din cerurile sfinte Domnul
Mâhnit privește înspre noi..
Nu L-am dorit în timp de pace
Și iată, azi ne-a dat război.

N-am vrut să-L căutăm cu râvnă,
N-am vrut să Îl slăvim în rugi
Și iată, astăzi ne comandă
Chiar ale diavolului slugi!

Ne-a mai rămas doar pocăința,
Ca la acei niniviteni.
De ar vedea în noi căința,
Cum ne-ar scăpa de cei vicleni..

Revarsă peste noi, Iisuse,
Curajul primilor creștini,
Iar dacă ne-a lipsit credința,
Măcar de astăzi fă-ne plini.

Trezește-ne din moleșeala
Acestei vieți de până ieri
Și firii noastre slăbănoage
Să-i dai duhovnicești puteri,

Iar de-ai ales sfârșitul lumii
Să se întâmple chiar cu noi,
Prin harul Tău, Iisuse Sfinte,
Din oameni lași ne fă eroi!

Precum l-ai întărit pe Samson
Și-ntreg palatul l-a surpat,
Precum l-ai ridicat pe David
De l-a ucis pe Goliat,

Precum l-ai întărit pe Moise
Și i-a învins pe egipteni,
Iar Iosua prin Tine, Doamne,
I-a cucerit pe filisteni,

Trimite-ne, Te rog, Stăpâne,
Tăria ce le-ai dat-o lor
Ca să mărturisim credința
În Tine-n fața tuturor,

Ajută-ne ca-n viața asta
Să fim lumină pe pământ
Și umple inimile noastre
De pacea Duhului Cel Sfant

luni, 24 martie 2025

FECIOARĂ ÎNLĂCRIMATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Spune-mi vântule pribeag, de-ai văzut pe cale
O măicuță-ndurerată murmurând cu jale
,,Unde mi te duc, copile, Dulcele meu Fiu?
Căci în locul Tău, acolo, eu aș vrea să fiu!"

Am văzut-o pe Fecioară și am mângâiat-o,
Urma lacrimilor sfinte eu am sărutat-o:
,, Fiul Tău, Prea Dulce Maică, a fost judecat
Și-n hlamidă sângerie a fost îmbrăcat.
Pentru fruntea lui cea dalbă, precum albii crini
Împletit-au o cunună dintr-un rug cu spini.
Și i-au așezat pe umeri Crucea pătimirii,
Că-L așteaptă pe Golgota, locul răstignirii
Jalea ta și-a ta durere, îngerii o știu,
Doua inimi bat ca una: Mamǎ lângă Fiu."
Azi și cerul își îmbracă hainele cernite,
Omul nu-nțelege taina patimilor sfinte.
,,Spune-mi dalbă porumbiță, dacă-n al tău zbor
L-ai văzut urcând Golgota, pe al meu Fecior?"
Așa întreba Fecioara păsările dalbe
Care-n fața ei își frâng aripile albe:
,, L-am văzut pe Fiul Tău, Crucea trupu-i frânge
N-are chip, nici frumusețe, fruntea-i numai sânge!
Pe Golgota-L răstignesc pe Stăpânul Lumii
Chiar în locul ce se cheamă Dealul Căpățânii.
Du-te, Maică, du-te-n grabă, noi te-om însoți
Chiar de ura lor, cu sete, și-n noi va lovi!"

Alerga plângând Fecioara, precum ciocârlia,
O-nsoțeau doar Salomeea, Marta și Maria
Sta sub Cruce Magdalena ca un fir de crin,
Și Ioan de-a dreapta ei, ca un serafim.
Iar pe Lemnul Pătimirii, Omul-Dumnezeu,
Răstignit în patru cuie de păcatul meu....
Eliana Popa

ESTE BINE SĂ DĂM DE POMANĂ CĂRȚI RELIGIOASE !?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



    99.-Vreau să vă întreb și vă rog să-mi răspundeți. Vă povestesc pe scurt. Am dăruit cuiva o carte religioasă, și a spus că este păcat și nu este bine să dai de pomană cărți, pentru că, trebuie să-și ia singur, fiecare. Cărțile religioase sunt doar de împrumutat. Dumneavoastră ce părere aveți? (Livia B.)

RĂSPUNS: Observați cum vrăjmașul pervertește, în conștiința unora, o faptă bună, poate cea mai ziditoare faptă ce privește îndreptarea și mântuirea aproapelui! A da cuiva în dar (de pomană) o carte despre Dumnezeu, prin care, să se mântuiască cineva citind-o, nu este păcat, ci o mare faptă bună.
Să-și cumpere cel necredincios o carte religioasă, este mai greu, sau, nu va face niciodată lucrul acesta, pentru că nu este interesat. Dacă o va primi în dar, chiar dacă o v-a pune undeva, fără s-o citească, dar, peste un timp va da de ea, măcar din curiozitate o va citi. Cuvântul pe care l-a citit, va lucra conștiința lui, atunci sau mai târziu, se va trezi, și-l va întoarce la credință pe cel necredincios.
 
Acest sfat, să nu dai de pomană cărți religioase, vine de la diavol, ca să-l împiedice pe cel necredincios de a afla adevărul dumnezeiesc și să rămână în necredința sa, și pe cel ce ar fi putut să-l ajute, să piardă fapta bună, de a ajuta pe aproapele.
 
Prin viclenia sa, diavolul, se preface a lasă să se facă o faptă bună, îl lasă și pe cel ce vrea să-l ajute sincer pe aproapele, împrumutându-i o carte religioasă. Viclenia constă în faptul că, prin a împrumuta cuiva o carte, va avea și el parte și nu va lăsa ca fapta bună să fie dusă până la capăt. Obligativitatea celui ce a primit cartea, de a o întoarce înapoi binefăcătorului, va fi încurcată de acest vrăjmaș, prin : zădărnicie (întârziere), uitare și neținerea de cuvânt, prin deteriorarea unei pagini din carte, sau, deteriorarea întregi cărți, prin pierderea cărții, fapt ce va aduce supărare, nemulțumire și ceartă între cei doi, de unde are de câștigat.
 
Atunci vă întreb, care este mai bună, donația (pomana) sau împrumutul? Donația, veți spune. Adevărat. Care faptă poate să ducă și la păcat? Împrumutul, veți spune. Dar, despre împrumut spune Scriptura că este o faptă bună și ne îndeamnă Mântuitorul s-o facem. Da, este o faptă bună, dacă nu lași loc și vrăjmașului să se amestece. Cum putem să facem acest lucru? Numai ascultând de sfatul Evangheliei : „dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt”(Luca 6, 35). Prin aceasta, desființezi interesul diavolului de a mai avea vreun câștig și... pleacă. Altfel, orice împrumut, de orice fel, pe care îl vrei înapoi, nu va fi o faptă bună pentru tine, ci un câștig pentru diavol.

De aceea, vă îndemn, luați cât mai multe cărți ziditoare de suflet și dați-le de pomană, cu toată dragostea, ca cei ce le primesc să le poată da și ei altora. Este una din cele mai mari și mai primite fapte bune, pe care ați putea s-o faceți pentru aproapele și mântuirea lui. (PR. iOAN)

Postarea publicată de Argatu Ioan


Elena Droniuc, Flory Ababei şi alţi 19


Întâmplare minunată

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Era în ajunul sărbătorii Bunei Vestiri, 24 martie 1942 în Drama, Grecia. Ocupația străină era bulgară. Lipsurile, bolile şi foamea luaseră proporţii înspăimântătoare şi moartea secera în fiecare zi mici şi mari, dar, în special copii. Printre locuitorii Dramei se afla şi o văduvă cu cinci copii. Pe soţul ei îl uciseseră ocupanţii cu şase luni înainte, în măcelul din 29 septembrie 1941.

De mâncare nu aveau, decât puţin ulei şi un ciurel de malai. În acea dimineaţă femeia s-a gândit că a doua zi, de Bunăvestire, avea mâncare mult mai puţină pentru copii: 100 de grame de malai şi un deget de ulei. Deodată, privirea ei s-a îndreptat spre candela stinsă, care era agaţătă înaintea icoanei şi atunci a încolţit în sufletul ei intrebarea: să pastreze uleiul pentru copiii ei flămânzi sau pentru candela de la icoana?

Hotărâtă, însa, şi-a făcut cruce şi a zis către Maica Domnului: ”Prea Curată Fecioara, eu îţi voi aprinde candela căci mare este sărbătoarea de mâine pentru credinţa noastră, tu, însă, te rog ai grijă de hrana copiilor mei!” A luat puţin ulei şi a aprins candela. Lumina slabă a luminat casa sărăcacioasă, iar inima ei s-a umplut de pace. Aceasta a însoţit-o la rugăciunea de seară şi în somnul ei din acea noapte memorabilă.

A doua zi după Sfânta Liturghie, văduva a deschis dulapul ca să ia puţinul malai şi a rămas fără glas! Vasul în care se afla uleiul era plin ochi, iar alături erau doi săcuţi plini cu macaroane şi malai. S-a închinat femeia de mai multe ori, preamărind şi mulţumind lui Dumnezeu sşi Maicii Domnului pentru această minune pe care n-a spus-o nimăniu. Timp de doi ani de zile nici uleiul n-a scăzut, nici malaiul nu s-a sfârşit, cu toate că erau şase guri la masă, le schimbau cu alte alimente şi făceau milostenie pe ascuns. Dar şi candela a rămas de atunci aprinsă zi şi noapte dând mărturie cu lumina ei nestinsă despre credinţa acestei femei binecuvântate.

Această istorisire adevărată este o puternică palmă dată creştinilor ortodocşi de astăzi care nu numai că n-au candela aprinsă, dar n-au nici macar icoane în casa lor.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.60-61

joi, 20 martie 2025

„Tipic, tipic, şi la inimă nimic”.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




     Un om evlavios trăia odată în Ierusalim. El avea obiceiul să se roage în fiecare dimineaţă, la o oră anume. Astfel, se trezea şi se ruga zilnic la ceasul obişnuit. Într-o dimineaţă însă, se îndulci cu somnul şi era cât pe-aici să nu-şi mai respecte programul de rugăciune.

Noroc cu un străin care intră în camera de dormit a omului nostru şi care-l trezi, grăindu-i: „Creştine, scoală-te, că întârzii la ceasul rugăciunii tale!”

„Dar cine eşti tu, cel ce ai venit să mă trezeşti?”, întrebă omul speriat. „Sunt cineva care vrea să facă o faptă bună, doar atât", îi zise străinul.

„Nu-mi vine a crede...Tu ai gânduri ascunse...Şi înfăţişarea ta te arată că eşti rău. Nu cumva tu eşti diavolul?”, se gândi creştinul.

„Ba da, eu sunt diavolul şi, iată, am venit să te trezesc la rugăciune. Vreau să arăt că şi diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi, diavolii, aşa de negri şi de răi cum ne cred oamenii. Am fost odinioară şi noi îngeri buni şi nu se putea să nu rămână şi în noi ceva bun”, spuse în pledoaria sa demonul.

„Nu-mi vine a crede spuselor tale. Tu eşti ispititor, ispitirea este meseria ta. Trebuie să fi venit aici cu gând să mă înşeli. Pe numele viului Dumnezeu, te jur să-mi spui cu ce gânduri şi planuri ai venit să mă trezeşti!”

„Fiindcă m-ai jurat, iată, sunt silit să-ţi spun. E adevărat, am venit să te înşel. De douăzeci de ani, tu te rogi întotdeauna, în fiecare dimineaţă, la o oră anume. Dar noi, diavolii, nu prea ne temem de această rugăciune a ta. Pentru că ea ţi s-a făcut un obicei gol. Din rugăciunea ta lipsesc duhul, căinţa, căldura şi lacrimile. Rugăciunii tale îi lipseşte puterea.

Astăzi dormind mai mult, te-ai fi lenevit şi ai fi întârziat la rugăciunea ta. Or, noi, diavolii, aşa ne-am gândit: «Omul acesta va întârzia la ceasul rugăciunii, iar când se va trezi, îi va părea rău. De douăzeci de ani nu i s-a mai întâmplat aşa ceva. E posibil ca în inima lui să se aprindă căinţa. Şi să se roage cu căldură, cu duh, cu lacrimi, iar noi, diavolii, de o asemenea rugăciune ne temem». Astfel judecând, încheie diavolul, iadul m-a trimis pe mine, în fuga mare, să te trezesc la rugăciunea-ţi obişnuită, ca nu cumva să te apuci a te ruga cu putere".

Acestea zicând, diavolul se făcu nevăzut, iar creştinul înţelese că trebuie să-şi schimbe felul de a se ruga.


Teodor Ciurariu


marți, 18 martie 2025

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

     

de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Bunule Mântuitor:
Eu sunt "oaia cea pierdută",
Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"
Tâlhărit de cel viclean..
Vino să îmi vindeci rana,
Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Doamne,
Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care
A fost prinsă-n adulter..
Nu mă osândi, Hristoase,
De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vameșul din Templu
Cel cu sufletul zdrobit:
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Pentru câte și-am greșit!

Eu sunt desfrânata care
Te ștergea cu părul ei.
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,
Fiindcă Te reneg mereu,
Căutând să plac la oameni,
Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,
Judecând și osândind,
Cu cei fără de credință
Prea necruțător fiind.

Îmi duc viața-n întuneric
Ca și orbul Bartimeu,
Dar precum cândva acela,
"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda
"N-avea om" și-a spus sfios;
Eu Te am pe Tine, Doamne,
Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Iisuse-al meu iubit,
Semănând cu personaje
Despre care am citit;

Ca și lor atunci, și mie
Dă-mi un strop din mila Ta.
Ca și ei atunci, Hristoase,
Te voi binecuvânta!

vineri, 14 martie 2025

NU AM REUȘIT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru
 
Nu am reușit, Hristoase,
Să-mi respect cuvântul dat
Că de astăzi înainte
Voi trăi fără păcat,

Ci m-am spovedit cu jale
Și-am avut ce povesti:
Fără de păcat, Iisuse,
N-am trăit măcar o zi!

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat oftând,
Căci l-am ostenit zicându-i
Tot păcatul meu pe rând,

Eram roșu de rușine,
Dar am spus, nu am tăcut,
N-am ascuns ce-am spus aiurea,
Ce-am gândit și ce-am făcut.

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat smerit;
Eu la Crucea Ta, Iisuse,
Cugetam atunci mâhnit,

Căci păcatele acelea
Care mi s-au dezlegat
Tu le-ai pironit pe Cruce
Și cu sânge le-ai spălat..

M-am întors tăcut acasă,
Izbăvit fiind de iad,
Și de data asta, Doamne,
Nu-Ți promit să nu mai cad,

Ci-Ți promit că Sfânta Cruce
Eu o voi privi mereu,
Căci murind pe ea, Iisuse,
Ai spălat păcatul meu..

(14 martie 2025)

Povestea fetei oarbe și a vulturului.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Vântul șopti printre pinii de munte, aducând cu el ecourile unei lumi îndepărtate.
Sofia, o fetiță de opt ani, oarbă dar aceasta nu era singura povară pe care o purta: fusese abandonată de cei care ar fi trebuit să o protejeze.

Învelită într-o pătură uzată, trupul ei mic tremura la fiecare rafală de vânt înghețat. Muntele, aparent indiferent, nu era însă pustiu.

Deasupra vârfurilor acoperite de zăpadă, un vultur pleșuv scruta priveliștea.
Maiestuos și puternic, văzuse asprimea vieții, dar acea siluetă minusculă, așezată pe marginea unei stânci, i-a atras atenția.

Numit de localnici Hawk pentru mărimea și claritatea sa, vulturul a coborât încet. Cu o ușoară bătaie din aripi, a aterizat la câțiva metri de Sofia.
Simțind vântul mișcându-și din aripi, fetița a întors capul și a întrebat fără teamă.

— "Cine e acolo?", a murmurat cu o voce abia auzită.

Falco, desigur, nu a putut să răspundă, dar ceva l-a împins să se apropie.

O întâlnire neașteptată

Vulturul făcu câțiva pași spre Sofia, privind-o fix de parcă ar putea înțelege fragilitatea ei.
Fetița își întinse cu grijă mâna în aer și, în mod surprinzător, Falco nu tresări.
Cu un gest care a sfidat natura însăși, Sofía a reușit să-și atingă penele moi.

— "Ești un înger?", întrebă el cu un strop de speranță în glas.Pentru ea, căldura emanată de vultur a fost un răspuns.

S-a lăsat noaptea, iar frigul a devenit mai amar. Într-un gest aproape instinctiv, Hawk a întins o aripă și a înfășurat-o ușor.

Nimeni nu ar fi crezut vreodată posibilă acea scenă: un vultur care protejează o fetiță oarbă. Sofia, pentru prima dată după zile, a adormit simțindu-se în siguranță, în timp ce Falco o veghea de parcă ar fi fost puiul lui.

În zori, cântecul păsărilor a trezit-o pe Sofia. Deși nu putea vedea, simțea că lumea din jurul ei este vie.
Falco, neliniștit, se îndreptă spre o potecă. Fetița, simțindu-i intențiile, s-a ridicat și l-a urmat, cercetând cu grijă pământul.

Calea era grea, plina de pietre si crengi.Sofía se împiedica deseori, dar de fiecare dată Falco se opri răbdător, scoțând un sunet blând, de parcă ar fi vrut să o încurajeze să continue.

Când ajunseră într-o poiană, Falco scoase un strigăt ascuțit. De sus, au răspuns alți vulturi. Părea de parcă ar fi cerut ajutor. La scurt timp după aceea, o turmă a început să zboare deasupra zonei, conducând Sofia spre fundul văii.

Călătoria a durat ore întregi, dar după-amiaza Sofía a auzit ceva care a făcut-o să-și accelereze pasul: murmurul unui râu și voci omenești în depărtare.

Când Sofia a ajuns în sat, locuitorii au rămas fără cuvinte: o fetiță oarbă, condusă de un vultur și urmată de un stol de păsări.Era o imagine aproape supranaturală.

Un bărbat, Andrés, în vârstă de 42 de ani, a fugit spre ea.

-„Ești bine?” a întrebat-o, îngenunchind.

Sofia a zâmbit pentru prima dată în câteva zile.

-„Sunt bine, mulțumesc lui Falco”, a răspuns ea arătând spre vultur, cocoțat acum pe o stâncă din apropiere.

Andrés se uită la vultur, vizibil impresionat. Parcă animalul înțelegea tot ce se întâmplă. Sătenii, mișcați de povestea Sofiei, au decis să aibă grijă de ea.

A fost primită de Clara, o femeie de 50 de ani care își pierduse fiica, cu ani în urmă.Clara a dus-o acasă, iar din acel moment Sofía a găsit nu doar un acoperiș deasupra capului, ci și o familie care o iubea.

Pe măsură ce lunile au trecut, povestea Sofiei și a lui Falco a devenit legendă. Vulturul a continuat s-o viziteze, cocoțându-se pe copacul din fața ferestrei ei, parcă pentru a se asigura că este bine.
Sofia a învățat să se adapteze orbirii sale. Andrés, care era muzician, a învățat-o să cânte la chitară.Clara i-a citit cărți și i-a spus despre lume prin cuvinte.

Într-o zi, în timp ce cânta o melodie în fața satului, Hawk a reapărut și a scos un strigăt care a răsunat printre munți.Pentru Sofía, acel sunet nu a fost doar o chemare, ci o promisiune: nu va fi niciodată singură.

Copilul abandonat găsise căldura unui protector improbabil în munții reci și, într-un sat mic, o iubire care îi vindecase toate rănile.

miercuri, 12 martie 2025

VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     


de Preot Sorin Croitoru

Ostenit-am, Doamne, de atâta
Fugă pentru cele trecătoare..
Semănăm cu Marta, amărâta,
Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii
Și ne risipim în griji deșarte.
Viața ne-o jertfim deșertăciunii,
Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina
Că trăim cu sufletele-amare:
Am ales păcatul, nu Lumina,
Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face
Câtă vreme-n toată libertatea
Am ascuns Lumina sub obroace
Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,
Oamenii au frunțile-încruntate;
Societatea s-a făcut urâtă,
Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare
Te-ai întors în ceruri printre astre,
Te rugăm din suflet fiecare:
Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,
Descrețește frunți posomorâte,
Încălzește suflete-nghețate,
Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine
Viața noastră, Doamne, e pustie;
Doar atunci când Te avem pe Tine
Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,
Inima-i gătită pentru Cină,
Vino, Doamne, cum veneai odată
Și-mi umpleai ființa de Lumină..

marți, 11 martie 2025

Flămând şi gol, făr-adăpost,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!

Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi

Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!
...O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.

Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!

Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

...De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!

Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -

O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!
...Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,

Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,

Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

...N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!

Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,

Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!
...Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi

Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;

Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

...N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

George Coşbuc

ASTA VREA HRISTOS!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!






de Preot Sorin Croitoru

Să gândești frumos,
Să vorbești frumos,
Să trăiești frumos,
Asta vrea Hristos!

Să Îl porți în gând,
Să Îl chemi oricând,
Să te rogi lucrând,
Fără El nicicând!

Să trăiești cu stil
Simplu și umil,
Să rămâi docil
Ca un mic copil!

Pe oriunde treci,
Fruntea s-o apleci:
Frică pe poteci,
N-o să ai în veci!

La sărac să-i dai
Chiar de unde n-ai
Și de Sfântul Rai,
Parte o să ai!

Harul să-l sporești
Și să mulțumești
După ce primești
Când te umilești!

Să suspini de dor,
Cu acei ce vor
Să-L slăvească-'n cor
Pe Hristosul lor,

Iar de vei trăi
Și Îl vei iubi,
Într-o bună zi,
Sus cu El vei fi!
amin

sâmbătă, 8 martie 2025

Oaia si leul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 




Cu mult timp în urmă, în regnul animal, o oaie a văzut un leu plângând închis într-o cușcă…Leul, văzând oaia a implorat-o să-l ajute să iasă din cușcă, făgăduindu-i că nu o va mânca, dar oaia, temătoare, l-a refuzat. După multe rugăminți și cu multă convingere, oaia s-a decis să deschidă cușca în care leul era privat de libertate.
Cum a ieșit din cușcă, fiindu-i foarte foame, căci era închis de zile bune fără mâncare, leul nostru, a apucat repede oaia ca să o mănânce, dar oaia i-a amintit de promisiunea făcută.
Cum se certau ei cu zarvă multă, au stârnit curiozitatea altor animale care, încercau să afle ce s-a întâmplat…
Leul și oaia și-au spus fiecare partea din poveste, dar de frica leului și pentru a-i câștiga “prietenia”, toate animalele au trecut de partea leului, cu excepția unei țestoase care pretindea că nu a înțeles întregul scenariu…
Țestoasa, șmecherită, i-a cerut leului să-i arate cu exacticitate unde era înainte ca oaia să-l salveze.
L-a întrebat din nou:
,, Ia spune leule, erai înăuntru sau afară când a venit oaia?". Leul a răspuns sec că era înăuntru. Țestoasa i-a zis din nou: “ia poftim tu leule dragă înapoi în cușcă să facem reconstituirea”…
Leul, fără să stea pe gânduri, a intrat din nou în cușcă, iar țestoasa imediat, haț!, l-a închis din nou în cușcă…
Uimite, celelalte animale au întrebat-o pe țestoasă „de ce ai făcut asta?!?”, iar aceasta a răspuns: „dacă îi dădeam voie să mănânce azi oaia, mâine, când îi va fi din nou foame, nu avem de unde ști care e următoarea victimă dintre noi!”…
Morala … nu susține răul astăzi, doar pe motivul că nu te afectează direct, deoarece mâine ar putea fi rândul tău…

Teodor Ciurariu.

joi, 6 martie 2025

„FIULE, NU ȚI-AI MĂRTURISIT TOATE PĂCATELE, DE ACEEA UȘA NU SE DESCHIDE.”

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                  

O călugăriță a ajuns în Kifissia și a luat un taxi pentru a ajunge la mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Panteleimon din Pendeli. Taximetristul auzise multe despre starețul Simon [ieromonahul Simon Arvanitis] și a întrebat-o pe călugăriță de ce se duce într-o asemenea pustie.
Ea a răspuns că dorește să se spovedească bătrânului.
Auzind aceasta, taximetristul a fost destul de surprins :
- Ce păcate ai matale, doar ești călugăriță ?
Ea a răspuns că fiecare persoană are păcate.
Nu departe de mănăstire s-a terminat drumul asfaltat și au mers pe un drum de pământ stricat.
Călugărița a spus că va continua pe jos, dar taximetristul a obiectat :
- Nu, mătușâ, te voi duce chiar la poarta mănăstirii.
Ajunși la mănăstire, au coborât din mașină. Călugărița l-a invitat pe taximetrist în bucătărie și i-a făcut o cafea.
După mărturisire, ea s-a întors în bucătărie și i-a spus șoferului :
- Dorești să mergi să-l vezi pe stareț, odată ce ești aici ? Te vei mărturisi și vei primi binecuvântarea starețului ?
Taximetristul a fost de acord. S-a dus la chilia bătrânului, a cerut binecuvântare și i-a dezvăluit unele dintre păcatele sale.
Bătrânul a tăcut.
Taximetristul s-a ridicat, s-a îndreptat spre uşă, a apăsat mânerul, dar uşa nu se deschidea.
- Părinte Simon, ce să fac ? „Nu pot deschide ușa”, se întoarse șoferul de taxi către bătrân.
El a răspuns cu un zâmbet amabil :
- Fiule, nu ți-ai mărturisit toate păcatele, de aceea ușa nu se deschide.
Taximetristul a roșit profund și a fost jenat. Lacrimile îi curgeau din ochi.
S-a întors la stareț și i-a descoperit cu sinceritate toate păcatele sale. Văzând că de data aceasta spovedania a avut loc complet, fără ascundere, bătrânul a rostit o rugăciune de dezlegare asupra lui.
Când taximetristul s-a apropiat de ușa, înainte de a avea timp să apuce mânerul, aceasta s-a deschis singură în fața lui.
Când s-a întors în bucătărie, călugărița l-a întrebat :
- Cum a fost întâlnirea cu starețul ?
- Ce să-ți spun, măicuță ? Ai avut dreptate, e un sfânt”, și i-a povestit tot ce s-a întâmplat în chilia starețului.
Și a adăugat:
- Mulțumesc foarte mult că m-ai sfătuit să mă spovedesc, pentru că acum sufletul meu este liniştit, iar eu mă simt ca un alt om. Când am sosit aici, parcă aveam o sarcină grea pe spate, dar acum simt că am aripi : sunt gata să zbor de bucurie.
 
Extras din cartea călugărului Zosima „Ieromonahul Simon Arvanitis (1901-1988)


miercuri, 5 martie 2025

ÎNCOVOIAT A FOST ROMÂNUL!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





Eliana Popa

Popor român îngenuncheat
Ce ți-ai uitat și Crezul Sfânt,
Strămoșii noștri ne-au lăsat
Încă un mare Legămant

Ei ne-au lăsat cândva o țară,
Frumoasă precum alta nu-i,
Cu sfântă cruce în căscioară
Și cu icoana prinsă-n cui.
 
Bătrâni frumoși cu ruga-n suflet,
Cu chipul blând si înțelepți
Măreți la sfat, uniți în cuget
Iar în credință sfinți și drepți.
 
Flăcăi viteji cu brațul tare
Ținut-au straja la hotar,
Nu au privit cu îndurare
Nici către turc, nici la tătar.
 
Nu și-au vândut credința sfântă
În care-au fost sădiți ca neam,
Cu moartea s-au luat la trântă
Și-au biruit pe cel viclean.
 
Trecut-au prin amare patimi
Întemnițați pentru Adevăr,
Nu mai aveau nici somn, nici lacrimi
Doar răni adânci și trupul gol.
 
Dar ochii lor priveau departe,
Prin timp... Calvarul Dureros
Și se-ntăreau călcând pe moarte
Biruitori precum Hristos.
 
Martiri au fost...întinși pe cruci
Cu spinii Lui, încununați,
Cu sângele ce-a curs atunci
Vom fi ca neam răscumpărați.
 
Încovoiat a fost românul
Încovoiat, dar nu învins!
În țara sa, el e stăpânul
Și-n ceruri raiu-i e deschis.

marți, 4 martie 2025

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         


de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Bunule Mântuitor:
Eu sunt "oaia cea pierdută",
Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"
Tâlhărit de cel viclean..
Vino să îmi vindeci rana,
Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Doamne,
Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care
A fost prinsă-n adulter..
Nu mă osândi, Hristoase,
De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vame?ul din Templu
Cel cu sufletul zdrobit:
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Pentru câte si-am gresit!

Eu sunt desfrânata care
Te stergea cu părul ei.
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,
Fiindcă Te reneg mereu,
Căutând să plac la oameni,
Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,
Judecând si osândind,
Cu cei fără de credintă
Prea necrutător fiind.

Îmi duc viata-n întuneric
Ca si orbul Bartimeu,
Dar precum cândva acela,
"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda
"N-avea om" ti-a spus sfios;
Eu Te am pe Tine, Doamne,
Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Iisuse-al meu iubit,
Semănând cu personaje
Despre care am citit;

Ca si lor atunci, si mie
Dă-mi un strop din mila Ta.
Ca si ei atunci, Hristoase,
Te voi binecuvânta!

luni, 3 martie 2025

NU MĂ TEM DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru
 
E atâta bucurie când un fiu se-întoarce-acasă,
Mai ales când fiul ăsta e un fiu rispitor
Care a căzut, sărmanul, în a diavolului plasă,
Cum frumos e scris în pilda Bunului Mântuitor..

Câte zile-al său părinte se-întreba în gând cu jale:
“Puiul tatei, fiul tatei, la tăticul când te-întorci?..”
Iar sărmanul fiu ce, iată, apucase-o strâmbă cale,
Ajunsese să tânjească după roșcove de porci..

Mare lucru-i pocăința, că-i ieșire din robie,
E întoarcere smerită la Părintele Ceresc
Care ne îmbrățișează cu nespusă bucurie
Și ne pune iar pe deget un inel împărătesc.

Nu mă tem de pocăință, de-aș putea s-o am de-a pururi,
De-aș putea o viață-întreagă întru lacrimi să petrec,
Fiindcă numai pocăința spală omul de cusururi,
E atâta tină-n inimi, moartea vine, anii trec..

Dă-mi, Iisuse-al meu, căință pentru faptele nesfinte,
Pentru gândul plin de ură, pentru vorba cu venin,
Dă-mi, Iisuse-al meu, putere ca de astăzi înainte
Să trăiesc o viață sfântă de adevărat creștin..

Dă-mi aducere aminte de păcatele din urmă,
Spală-mă cu lacrimi, Doamne, să devin din nou curat..
Dacă lacrima căinței mă întoarce-n sfânta-Ți turmă,
Nu mă tem de pocăință, dă-mi-o, Doamne, ne’ncetat!

joi, 27 februarie 2025

ÎNCEPE POST DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





de Preot Sorin Croitoru
 
Cu cât mai mult în mreaja lumii
În viața asta te încurci,
Cu-atât mai greu va fi, creștine,
La moartea ta spre cer să urci!

Tu crezi că-i glumă, dar în clipa
Când sufletul îți va ieși,
Din toate părțile spre tine
Vrăjmașii diavoli vor veni

Și fiecare va începe:
"Acesta e al meu, al meu,
Că-n viață m-a slujit pe mine,
Nu L-a slujit pe Dumnezeu!"

Și cu o spaimă necuprinsă,
Atunci tu îți vei aminti
De mreaja lumii cea întinsă
Din care n-ai putut ieși..

Dar îți vei aminti și șoapta
Ce-n viață te-nsoțea mereu
Când prea urâtă ți-a fost fapta:
"Întoarce-te la Dumnezeu!"

Atunci îți vei aduce-aminte
De orice vorbă, orice gând
Ce ți-a trecut cândva prin minte,
Pe care l-ai respins, râzând:

"De ce n-am ascultat povața
Pe care mi-o dădea de zor,
Dorind să îmi salveze viața,
Preablândul înger păzitor?

De ce zâmbeam făcând păcate,
Văzându-mi liniștit de drum,
Când el striga la mine: "Frate,
Te rog, oprește-te acum!"?..

Da, înfiorătoare vreme
Cândva te-așteaptă, dragul meu,
Și-ar fi mai bine a te teme
De drumul către Dumnezeu,

Căci s-ar putea să te oprească
Cei răi 'nainte ca să-L vezi
Și s-ar putea să te răpească
În iadu-n care azi nu crezi..

Să fugi cât poți de-a lumii mreajă
Căci nu vei mai putea ieși,
Atras de-a demonilor vrajă,
Atunci când poate vei dori..

Ascultă glasul ce te ceartă,
Că-i sfântul înger păzitor,
Iar el e milostiv și iartă,
E bun și-i tare răbdător,

Dar fii atent la ce te-ndeamnă,
Căci el nu ceartă în zadar,
Iar dacă-i supărat, înseamnă
Că te-ai îndepărtat de Har.

Începe Post de pocăință,
O altă șansă-n viață ai
Ca, întărindu-te-n credință,
Să faci un pas micuț spre Rai!

Sfintii Zilei

Arhivă blog