Ai răsărit, Hristoase, în fiecare dimineață

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                     


Ai răsărit, Hristoase, în fiecare dimineață,
Cu blândul Tău surâs și cu cereasca-Ți față.
Ne-ai luminat cărarea, ne-ai așezat sub har,
Dar noi, cu fruntea-n grijă, căutăm în zadar.

Ne trezești cu roua, cu liniște-n fereastră,
Cu soarele ce bate-n inima noastră.
Dar gândul fuge-n lume, în planuri, în nevoi,
Și nu-Ți mai simțim raza, venită pentru noi.

Pe când Tu ne aștepți, tăcut, cu milă vie,
Să ne-ntoarcem pașii spre cer și veșnicie,
Noi alergăm prin ceață, în zgomot și-n uitare,
Uitând că Tu ești pacea, lumina răsărită-n zare.

Te simte doar o floare, o pasăre, un nor,
Dar omul Te tot pierde în goana lui de zori.
Și totuși vii, Iisuse, și azi, și mâine iar,
Și ne aștepți cu lacrimi, pe drumul Tău de har.

Ai răsărit, Hristoase, cu dragoste curată,
Dar noi purtăm poveri și inimă-nghețată.
Ne iartă, Doamne sfinte, și bate iar ușor,
La inima ce-așteaptă, dar nu-Ți mai știe dor.

Aprinde-n noi lumina cu care vii mereu,
Să Te privim în zori, ca pe un Dumnezeu.
Să Te primim în casă, în suflet, în tăcere,
Și să trăim cu Tine o sfântă Înviere.

sursa

Constantin Dumitru