O bunică şi-o copilă!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-un colţ uitat de lume… lângă podul dinspre moară
O bătrână şi-o copila îşi duc viata-ntr-o căscioară.
Erau tare nevoiaşe… greu se descurca bunica
Îşi creştea cu multă trudă şi iubire, nepoţica!

Dar necazul iute vine peste omul necăjit
Şi fetiţa ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit!
Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac
Dar degeaba... că nimic nu se leagă la sărac!


A pornit plângând bătrână la un doctor la oraş
N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caş!
Însă doctorul ii spune:,, - N-am cum să te-ajut bunica,
Până nu-ti aduci la mine, mai în grabă nepoţica!"


Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte
Pe fetiţa ei bolnava la un vraci aşa departe...
Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în faţa sa
O biserică frumoasa... pe o strada... undeva!


A intrat privind sfioasă către sfintii din icoane
Şi a-ngenuncheat bătrâna lângă câteva cucoane
Ascultându-le bătrâna rugăciunea lor cea lungă
A-nceput cu voce tare să rostească a sa rugă:


,, - Dragă, Doamne, sunt Maria! Nepoţica mea-i bolnavă
Zace-n pat de multă vreme... e slăbită şi firavă
Dacă poţi Tu să o vindeci, mergi acuma... iute... iute
Casa noastră-i lângă moara ce se află lâng-o punte!


Ai să vezi căsuţa noastră cu pereţii care crapă
Are găuri în şindrilă... e micuţă şi săracă....
Caută sub preşul roşu şi i-a cheia de la uşă
Mergi, Te rog, să-mi vindeci fata! Fata mea ca o păpuşă!


Să nu uiţi! Când ieşi din casă să pui cheia tot la loc
Ca sa pot deschide uşa când o fi să mă întorc!
Gata, Ţi-ai notat adresa?... iaca… plec şi eu la drum,
Mulţumesc, Mărite Doamne... mulţumesc încă de-acum!"


O priveau râzând măreţe,, cuvioasele" femei
Zice una mai ţâfnoasă:,, - Vai şi-amar de ruga ei!"
Dar bătrâna-si ia desaga şi porneşte către casă
Cu nădejde mare-n Domnul... nu le-aude sau nu-i pasă!


Şi minune! Când ajunge si deschide grabnic uşa,
Nepoţica ei cea dragă cânta legănând păpusa
,, - Cum? Te-ai ridicat, micuţo? Vino iute la bunica! "
Şi degrab' îi sare-n braţe ca zvârluga, nepoţica!


,, - A venit aici un doctor şi m-a sărutat pe frunte
Avea haine de lumină şi în plete stele multe,
Si sub pletele-nstelate... precum crinul fruntea Lui!
Dar pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui!


Şi mi-a spus cu voce blândă, mângâindu-mi talpa goală
Să mă joc iar cu păpuşa că nu mai sunt bolnăvioară!
M-a rugat să-ţi spun şi ţie c-a găsit căsuţa noastră
Si ai cheia aşezată chiar sub preş, lângă uşa noastră "

Eliana Popa

ĪN GENUNCHI URCĂM GOLGOTA !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

(Versuri : Eliana Popa)

Hai, trezeste-te crestine din Biserica cea Una,
Căci vrajmasii lui Hristos au incoronat minciuna,
Au intrat ca niste furi sa nu-i prindă răsăritul
Iadul le-a trimis poruncă: ,, Terminati cu Răstignitul!"

Sunt vicleni precum acela ce-i stăpân in intuneric,
Încercând să prindă-n mreje si crestinul cel mai vrednic
N-au nici teamă, nici iubire fac război cu sfinti-n cer
Precum a făcut odată, răzvrătitul Lucifer!

 
Suflă iarăsi peste tine vânturi rele, drag român,
Cum n-au fost in alte timpuri până-n veacul de acum,
Dar Hristos încă asteaptă, incă esti al Său copil
Nu-L lăsa străin in poartă, nu-L trimite in exil !

Datoria noastra-i sfântă in POPORUL ORTODOX
Sa ne apărăm CREDINȚA ca străjeri ai lui HRISTOS
Asa cum au apărat-o si MARTIRII NOȘTRII SFINTI,
Aruncati au fost la fiare si la moarte osanditi !

Vom da aspră socoteală când va fi la Judecată
Si celor ce ne-au lasat, LEGEA SFÂNTĂ neschimbată
Căci acolo sus in ceruri nu-s doar simpli rugători
Toti martirii si parintii ne vor fi acuzatori.

Si daca nu avem teamă, măcar să avem rusine
Pentru fapte rusinoase, pentru suflete meschine,
Pentru mame ucigase, pentru scoli fără credintă
Pentru lipsa de iubire catre cel in suferință,

Pentru cei ce stau la cârmă si ne fură avutia,
Pentru că-i lăsam să vândă tara sfântă,Romania
Pentru nepăsarea noastră de-a ne-nvinge neputinta
Pentru fiecare patimi ce ne-au ingropat Credinta !

Dar mai rău decât acestea, avem un păcat mai greu,
Că ne inchinăm la idoli si-L hulim pe Dumnezeu
Si păsim pe-aceeasi cale, ingamfati da'n suflet goi,
Cu acei ce-L vor pe Cruce si i-au declarat război.

E si vina ta, femeie, ce-ai născut prunci pentru iad
Că-n Biserica i-ai dus, numai când i-ai botezat,
N-ai stiut să le vorbesti despre Domnul Bun si Sfânt
Că in marea-ti nepăsare nici tu nu L-ai cunoscut !

Sunt putini acei ce astăzi, se inchină lui Hristos
Învătându-i cei credinta,vreun bunic evlavios
Care-au invătat a-si face crucea sfântă-n rugăciune
Si-au aprins in al lor suflet o lumina ce n-apune!

A-nviat Hristos din moarte...vom reinvia si noi,
Daca vom urca Golgota până-n vremea de Apoi
Dacă noi toti, cei de astăzi,vom lua cu bucurie
Crucea neamului din urmă..cruce de mucenicie

În genunchi urcăm Golgota,si cu lacrima in geană
Să spălam prin jertfa noastra a poporului grea rană,
Iară sângele ce-o curge peste lemnul răstignirii
Să ni-l strângă in potire toti strămosii si martirii!

Si să-L ducă plată-n ceruri pentru grelele păcate
Ale veacului acesta, ale sufletelor toate
Să ne ierte Domnul Slavei si strămosii si Părintii
Să aseze neamul nostru in soboarele cu sfintii