ADEVĂRU-N LANȚURI, DAR NU ÎN GENUNCHI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

 
Din tăcerea noastră ați făcut o crimă
Vreți ucis în noi tot ce-i românesc
Suntem condamnați pentr-o mare vină
Că păstrăm în vene duhul strămoșesc

 
Ne-ați furat cuvinte și le-ați scos din carte
Lacrima din rugă, lacrima de dor
Interzis ni-i plânsul pentru cei din moarte
Căci ați pus obrocul peste lupta lor

 
Și v-ați pus cerberii paznici peste cronici
Unde a fost jertfă, voi ați pus rușine
Patentând minciuna și zâmbind ironici
Ne-ați făcut vasalii gintelor străine!

Ați lăsat străinii să ne facă legea
Când aveam o Lege, Legea celui Viu
Fastuoasă-n jilț șade făr'delegea
Și dreptatea noastră zace în sicriu.

Unde-a fost credință, voi ați pus zăbrele
Interzis îmi este să știu cine sunt
Cine-au fost odată neamurile mele
Unde zac aceia fără de mormânt!

Arestat mi-e versul cel lăsat ca zestre
Cenzurat cuvântul care ne zidea
Fără nici o vină, Neamul nostru este
Are poate vina de a exista?

Să ne cerem scuze plângând în surdină?
Pentru marea vină de a fi români?
Căci purtăm stigmatul celor fără vină
Ce n-au stat vasali marilor jupâni?

Voi ne vreți tăcuți, însă vom rescrie
Chiar cu propriu sânge, Adevărul tot
Nu vom sta plecați, veșnic în robie
Nici trecutul nostru n-o rămane mort.

Căci genunchiul nostru n-o să se mai plece
Adevărul... știți! Nu va fi învins
Căci destinul nostru stă pe Sfânta Legea
Nu pe vrerea voastră...căci în cer s-a scris!

VIAȚA DE FĂRĂ DUMNEZEU

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Viața fără Dumnezeu
E plină de tulburare
Grijile și deznădejdea
Calcă sufletul în picioare .

Fie săraci sau bogați
Toți suntem nemulțumiți
Dacă avem bani și putere
Atunci suntem fericiți.

Ochii noștri orbiți de patimi
Nu-Lmai văd Dumnezeu
Îl chemăm în rugăciune
Numai când ne este greu.

Fericirea pământească
Pe care mulți o dorim
Duce în acelaș loc
Către o groapă în țintirim.

Cine suferă în lume
Este desconsiderat
Celui ce îi merge bine
De lume e lăudat.

Creștinii de azi fug de Cruce
Ca de lucru cel mai rău
Dar ei nu știu că ea e podul
Ce duce spre Dumnezeu.

Suntem vrednici de jelire
Atunci când păcătuim
Fiindcă noi cu voia noastră
Spre osândă ne grăbim.

Mult se bucură satana
Când omul e nepăsător
Căci de nu se va trezi
El va fi pe veci al lor.

Îngerii sunt rușinați
Plini de tristețe și mâhniți
Când văd în fiecare zi
Oameni în iad osândiți.

Ce să mai spună Dumnezeu
Când vede atâta răzvrătire
Și pământul sub noi plânge
De boli și nefericire.

Dacă nu Îl auzim
Acum când El ne mai cheamă
Când noi Îl vom căuta
Nu o să ne mai bage în seamă.

Când lumea va fi în gheara
Cumplitului antihrist
Alături de Sfinți și îngeri
Va primi din ceruri trist.

Nu vreau să vă întristez
Cu cuvinte care dor
Dar mai e dureros să pierdem
Dulcele Mântuitor.

Vremurile trec și vin
Și nu se întorc înapoi
Numai Bunul Dumnezeu
Rămâne pururi cu noi!

AUTOR : DANIELA IBRIȘIN