Urmele paşilor

    La o închisoare era un criminal condamnat pe viaţă. Mâinile şi picioarele îi erau în lanţuri, căci era considerat foarte periculos. Maşina poliţiei a adus noi condamnaţi. Între ei era şi fiul criminalului, condamnat şi el pe viaţă pentru crimă. Şi el avea mâinile şi picioarele în lanţuri. Aşa s-au întâlnit tatăl şi fiul. Tristă întâlnire! Fiul şi-a ridicat mâinile înlănţuite spre tatăl şi l-a întrebat: Pentru asta m-ai adus pe lume? Bătrânul s-a roşit la faţă şi a lăsat să-i cadă capul pe piept. Nu a răspuns niciun cuvânt. În multe cazuri, copiii fac ce văd rău la părinţi. De aceea să ne gândim toţi care suntem părinţi: PE CE CALE MERG PAŞII NOŞTRI? Aceasta este o întrebare esenţială pentru fiecare familie. De răspunsul coresc depind multe lucruri pe care copiii le imită. Sfântul Apostol Pavel a călcat pe urmele Mântuitorului şi a putut spune: De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele. Deci vă rog să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos (1 Corinteni 4:16; 11:1). Cine merge pe urmele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este unul care urmează binele şi poate lăsa în urmă un exemplu pentru ceilalţi.

Osteneala mamei

 În osteneala mamei stă prezentul şi viitorul naţiei.... Cineva a întrebat un preot: Ce ne lipseşte să dăm unui om o educaţie corectă? Iar preotul a răspuns: MAMA! Că dincolo de ce dă societatea unui om, sămânţa primă este pusă în suflet de mamă. Mărul acru face mere acre Când tăiem un pom i se usucă ramurile. Când însă îl udăm la rădăcină, ramurile sunt verzi. La fel şi părinţii. Când tatăl şi mama, care sunt rădăcina copiilor, ţin post, se roagă, fac milostenie, merg la Biserică şi fac fapte bune, Dumnezeu îi păzeşte pe copiii lor. Încă când părinţii păcătuiesc, Dumnezeu îngăduie să le moară copiii şi-i aruncă împreună în iad. Un măr face mere acre. Cine este de vină mărul sau merele? De aceea, noi părinţii, care suntem mărul trebuie să ducem o viaţa virtuoasă, ca să se ne bucurăm că merele sunt dulci (Sfântul Cosma al Etoliei).