Botosaneanul Ortodox: SCRISOARE CATRE UN PRIETEN SPECIAL

Un baieţel împreună cu părinţii săi au plecat într-un alt oraş, unde sperau să ducă o viaţă mai uşoară. Dar tatăl nu găsi de muncă mult timp, iar mama se imbolnăvi. Au ajuns într-o mare sărăcie.Băieţelul vedea acest lucru şi suferea foarte mult, însă îşi aminti ceva: auzise de la un coleg de şcoală că Domnul Iisus poate ajuta pe oricine, aşa că luă un stilou şi scrise următoarele: ''-Scumpul meu Iisus, m-am mutat cu părinţii mei în acest oraş ,dar mama e bolnavă. Nu vrei să-i trimiţi Tu ceva care s-o vindece ? Trimite,te rog frumos şi ceva tatălui meu de lucru, ca să îmi ia haine şi ceva de mâncare.Şi dacă vrei, fă aceste lucruri repede, căci mi-e frig şi foame! Noi locuim pe strada 135. Micul Tău amic.'' Citi apoi scrisoarea şi scrise pe plic :'' PENTRU IISUS DIN CER ''.


Funcţionara, care sorta plicurile, rămase mirată când o găsi...era ciudată.O deschise şi o citi. Ochii i se umplu de lacrimi şi-şi zise zise:'' Credinţa acestui copilas nu va fi dezamăgită !'' Aşa că puse într-un pachet haine pentru toţi, alimente şi o ofertă de muncă pentru tatăl copilului împreună cu o scrisoare în care îi trasmitea băieţelului că plicul lui a ajuns în mâinile slujitorilor lui Iisus şi că aceştia îi ţrimteau din partea Stăpânului lor acele daruri.

Păcatul impărtit la trei

      La sfatul unui apropiat o femeie care avea un pacat greu, cumpara pentru o bisericuta care era inca in constructie, covoare de pus pe jos care valorau o avere. Bucuroasa de aceasta fapta pe care ea o considera suficienta pentru a i se sterge pacatul se duse la o manastire cu gand sa se impartaseasca. Un preot din manastire care a spovedit-o inainte de a primi Sfanta Impartasanie, nu numai ca a oprit-o de la a gusta din Sfintele Daruri, dar o si certa, fiindca a indraznit sa creada ca poate cumpara harul lui Dumnezeu cu cateva covoare.

Femeia s-a dus dupa aceea la poarta manastirii si acolo incepu sa planga, caci nu voia sa plece la casa ei fara sa se impartaseasca. Pe la poarta trecu un alt preot si o intreba de ce plange. Femeia ii povesti, preotului, care era chiar staretul acelei manastiri, ce se petrecuse mai devreme. Acesta o chema in biserica si acolo ii dadu Sfanta Impartasanie.

Apoi femeia mirata ca acest preot nu a certat-o si a primit-o cu atata caldura si blandete parinteasca intreba:

- Dar cum se face ca sfintia voastra mi-ati dat voie sa ma impartasesc, iar celalalt preot nu?

- Dupa faptele si lucrarile spuse preotului aceluia, nu erai tocmai vrednica de impartasit, dar lacrima te-a izbavit, caci pocainta cu lacrimi se face! Si mai e un lucru! Preotul acela este inca tanar, iar arta de a conduce omul, adica preotia, nu se invata peste noapte. Cand un pacat este prea mare, sa lasam taina vindecarii lui o treime in seama lui Dumnezeu, o treime pe seama duhovnicului si o treime pe seama celui care si-a spus pacatul. Nu-l ingreuna pe om peste masura, dar nici nu-l usura prea mult; asa trebuie sa se poarte preotul cu fiii sai duhovnicesti.

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010