O mare greşealã fac unii oameni, care au pretenția sä vadã pe Dumnezeu.Ei nu ştiu cât sunt de mici şi neputincioşi fațã de mãreția şi puterea dumnezeiascã; ei nu simt pe Dumnezeu din minunile Lui, fiindcä nu le citesc, nici din cartea cerului şi a pãmântului, nici din cãrțile Bisericii, nici din cartea cãrților-Biblia- unde se vorbeşte despre EL. Ei citesc numai ziare, reviste şi poveşti imorale;de aceea , au orbit şi nu mai vãd soarele dogoritor de pe cer,nici luna şi stelele, lucrul mâinelor lui Dumnezeu şi nu simt nici prezența Lui , în tot locul stãpânirii LUI.
Mulți nu vor simți niciodatã, ci numai pe patul morții, când se vor vedea înconjurați de duhurile necurate ale iadului, care vor veni sã apuce sufletul cel nepäsätor şi sã-l ducã cu ei ïn tartar , în chinurile veşnice. Cum poţi tu cel orbit de päcate, cum poți tu, care te târãşti pe pãmânt, sä vezi pe Acela care a creat aştri cereşti? Poți tu sã priveşti mai mult în soare?Cãci dacä ar lãsa El soarele puţin mai jos, ar arde tot pämântul. Omul , în mândria lui, crede cã dacã a ajuns sã zboare prin vãzduh cu maşinãriile lui, el este totul , el este Dumnezeu, nu-i mai trebuie altul. Dar dacã ar avea smerenie s-ar vedea atât de mic cât o furnicã, findcã sunt unele furnici care au aripi şi zboarä. Dar din cauza mândriei, nu poate vedea şi nu poate citi nici stelele dupã cer, nici minunile Lui de pe pãmânt.
Iatã ce ne povesteşte Sfântul Augustin. El spune cã a vrut sã scrie o datã o carte despre Dumnezeu şi zice: " N am putut sã scriu decât atât:《Despre Dumnezeu》, şi m am muncit sä încep mai departe şi n am putut.
Atunci am plecat pe malul mãrii întristat şi îngândurat.Acolo am gäsit un copilaş, care fãcuse o gropițã în nisip şi, cära apã din mare şi o turna ïn gropițã.
L-am îtrebat:
"- Ce faci aici mäi, copilule"?
"-Iatã car apã din mare şi vreau s-o torn toatä în aceastã gropițã!"
M-am mirat de naivitatea acestui copilaş şi am zis în mintea mea:" Iatã ,Augustine, aşa vrei sã faci şi tu! Sã scrii în cartea ta toatä märeţia, minunile şi puterea lui Dumnezeu.
Aceasta este cu neputinţã; aşa cum este cu imposibil ca sã mute copilul toatä apa mãrii în acea gropițã micä, aşa nici tu nu vei putea sä scrii toatä märeţia, frumuseţea şi puterea dumnezeiascã în cartea ta"
Şi cu atât mai mult, nu va putea cineva sã-L vadã pe Dumnezeu în toatä puterea Slavei Sale,cäci se va arde, va orbi şi se va nimici,pentru cã mintea omului este limitatã şi puterile lui sunt mãrginite, întocmai ca ale unui vierme neputincios.
În zadar se trudeşte omul singur, numai cu înţelepciunea lui în noaptea päcatelor ca sã facã ceva.Trudä degeaba! Fãrã ascultare de glasul lui Dumnezeu şi de poruncile Lui omul nu pote face nimic.
