"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Ioan Istrati

 

Azi am făcut Dumnezeiasca și Scumpa Liturghie, de dimineață. M-am rugat: Doamne, învață-mă să simt durerea lumii.
După slujbă, era un vânt uriaș și o ploaie rece ca gheața. Când mă dau jos din mașină, aud un mieunat, un scâncet de copil mic, în disperare, în șanț. Mă duc. Doi pui de cățel, fără ochi, abia fătați, într-un sac legat. Unul e rece. Celălalt, înghețat, urlă din toți rărunchii. Îi iau pe amândoi. Îi duc în casă, îi șterg cu prosoape, îi încălzesc cu feonul. Celui aproape mort îi fac masaj cardiac o oră. Deschide gura un pic, apoi iar cade în întuneric. Și iar și iar. Într-un târziu, inima începe să bată. Sunt adorabili. Iau o pungă, îi fac o gaură și le picur iaurt, ca dintr-un biberon. Papă pofticioși. Ăla mic plânge razgăiat dacă plec. Ăla mare are în el o putere uriașă, de a urlat ca un nebun cel puțin trei ore. Acum îmi amintesc că dimineață la 7 am auzit în șanț același scâncet.
Stau și mă gândesc. Așa trebuie să plângem noi, ca rugăciunea noastră să străbată norii groși ai păcatului și să ajungă la cer. Puiul a zbierat într-o disperare, cu siguranța că îl va auzi cineva.
Al doilea lucru. Suntem atât de răi, că s-a inventat iadul pentru noi. Ce creaturi imbecile și nemernice au putut să arunce doi pui fără ochi, în ploaie înghețată, într-un sac legat la gură.
Puiuții sunt de o scumpete și frumusețe unice. Ăla care a văzut moartea ca un frig necuprins plânge atât de tare când plec de lângă el. Nu se liniștește decât când îl iau în mână. Ca un bebeluș.
Dumnezeu să ne ierte, ca tare proști și răi mai suntem.

Medicul Priceput...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



,,A fost odată un medic foarte priceput și dedicat. Datorită lui, mii de oameni care erau la un pas de moarte au fost vindecați.
Iată că într-o zi Moartea a apărut în fața lui și i-a spus:
– Uite ce se întâmplă, ești într-adevăr un doctor foarte bun, dar salvând atât de mulți oameni de la moarte, deranjezi echilibrul din lume. Îți propun ceva. De astăzi, când te duci la un bolnav să îl tratezi, vei vedea o lampă lângă capul lui.
Prin flacăra din lampă vei ști dacă persoana respectivă trebuie să moară sau dacă mai are zile pe acest pământ. Dacă focul este slab și pare că se stinge, acesta va fi un semn că trebuie să-l lași pe om în seama mea. Dacă focul arde puternic, înseamnă îl poți vindeca. Drept garanție a acordului nostru, îți voi lăsa propria lampă. Ține-o lângă tine ca să vezi cât va dura propria ta viață.
Acestea fiind spuse, Moartea a dispărut.
Într-o zi, la scurt timp după acea întâmplare, l-au chemat pe medic pentru a salva un nou-născut grav bolnav. Când a intrat, a văzut o lampă lângă capul copilului, în care pâlpâia un foc slab, abia vizibil. Doctorul s-a gândit la acord, dar i-a părut atât de rău pentru mamă și pentru viața copilului încât a luat niște ulei din propria lampă și l-a turnat în lampa copilului, astfel mărind flacăra. A salvat copilul, l-a îngrijit și a plecat.
A doua zi a mers la o colibă unde locuia o familie săracă, dar numeroasă. Mama era pe patul de moarte iar cei șapte copii ai ei stăteau triști în jurul ei. Flacăra din lampa femeii era atât de slabă încât s-ar fi putut stinge în orice moment. De asemenea, ca în cazul copilului, a turnat ulei din lampa lui în lampa ei.
Zi de zi, doctorul făcea la fel, nici măcar o dată nu a respectat acordul și de fiecare dată și-a mai luat puțin ulei din lampă pentru a-i salva pe alții. A trecut un an și medicul s-a îmbolnăvit grav, iar când s-a uitat la flacăra vieții sale, a văzut că abia clipea.
Deodată, Moartea a apărut lângă el și i-a spus:
- M-ai înșelat, ai încălcat acordul nostru de fiecare dată, dar a venit și rândul tău. Astăzi am venit după tine.
Doctorul s-a trezit în lumea de dincolo, într-o sală imensă, unde erau așezate multe lămpi, aproape stinse ca a lui.
– Mai ai o singură șansă, spuse Moartea. Pentru că tu ți-ai cruțat viața de dragul altora, se consideră că ai dreptul să torni la tine ulei din fiecare lampă pe care o vezi aici și să-ți continui viața încă mulți ani.
– Nu, nu vreau să profit de alții, scutură medicul din cap.
-În acest caz, nu mai am putere asupra ta, ai dovedit că ești special. Ești liber să trăiești, pentru că atunci când o persoană își dedică viața altora, este nemuritoare.