BALADA CELUI FĂRĂ DE MORMÂNT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Eliana Popa

Te văd, dragă mamă, în lacrimi și-n dor,
Cum stai rezemată, torcând în pridvor
Te văd lângă nuc cum stai așteptând
Cu ochii în lacrimi și nodul în gât.

Te doare-așteptarea, te arde aleanul
Că-ți vine adesea să-ți blastămi dușmanul
Dușmanul acela ce fiul ți-a dus
În ocna Jilavei și-n lanțuri l-a pus.

Nu plânge, măicuță, că gust suferința
Amar îmi e chinul dar tare credința.
Și chiar de va fi în ocnă să mor,
Muri-voi curat și nu trădător.

În groapa comună de-o fi să m-arunce,
Cu trupul zdrobit și gol ... fără cruce,
Ruga-voi, măicuță, un înger să vină
Să-ți spună că eu mă mut în Lumină!

Atunci să îmi duci prescură-n Altar
Frumos rumenită și pusă-n ștergar.
Să duci și-o făclie din ceară curată,
Pe masa de jertfă, ca mine, să ardă.

Din lanțuri făcut-am cădelnițe grele
Și-am ars și durere și rugă în ele,
Celula mi-a fost și iad și chilie,
Altarul de jertfă și mucenicie.

Din trupu-mi slăbit, un preot proscris,
Făcea-n sărbători un sfânt antimis.
Atunci cobora pân la noi Veșnicia
Vedeam pe Hristos slujind Liturghia.

La cină am stat, la Cina de Taină,
Hristos ne spăla și sânge și rană
La masă ne-a pus, El Pâine S-a frânt,
Că nu L-am trădat și nu L-am vândut.

SUB ACELAȘI CER ALBASTRU

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Sub același cer albastru ne rugăm lui Dumnezeu,
Îndreptăm privirea noastră spre aceleași zări mereu,
Alergăm după răcoarea brizei mării de smarald
Toropiți de focul verii, sub același soare cald!

Pe aceeași iarbă verde ne simțim din nou copii,
Măcinăm aceleași boabe de la spicele-aurii,
Ne hrănim cu-aceeași pâine scoasă caldă din cuptor,
Auzim același tunet, ne umbrește-același nor..

Toate darurile Sale le dă bunul Dumnezeu
Pentru-întreaga omenire pretutindeni și mereu.
Cum zicea Mântuitorul, Fiul Său, Iisus Hristos,
Pentru Tatăl orice suflet e la fel de prețios..

Înțelepți sau fără minte, mai tăcuți ori vorbăreți,
Mai cu simț ori fără scrupul, mai prostuți sau mai isteți,
Oameni buni ori, dimpotrivă, nemulțumitori și răi,
Toți suntem făcuți de Dânsul, toți suntem copiii Săi!

De aceea după moarte El ne strânge-n jurul Lui
Cu o dragoste deplină, ca a cloștei pentru pui.
Nu ne cere nouă daruri Tatăl nostru Dumnezeu,
Doar un lucru ne pretinde și ni l-a cerut mereu:

Să trăim în armonie și în dragoste-între noi,
Cei ce au, să îi îmbrace pe cei jerpeliți și goi,
Cei bogați să îi hrănească pe săracii cei flămânzi,
Cei puternici să-i ajute pe acei ce-s mai plăpânzi,

Iar pe El, pe Tatăl nostru, veșnic să Îl preaslăvim,
Pe Mântuitorul lumii și pe Duhul să-I iubim,
Pragul sfintelor lăcașe deseori să îl călcăm
Ca să ne rugăm în ele și Treimii să-I cântăm!

Cere reciprocitate Dumnezeul Cel Preasfânt:
El ne dă mereu din ceruri, noi să-I dăm de pe pământ..
Dacă astfel ne vom duce pe pământ al nostru trai,
În lumina neapusă ne vom veseli în Rai!