de Eliana Popa
Te văd, dragă mamă, în lacrimi și-n dor,
Cum stai rezemată, torcând în pridvor
Te văd lângă nuc cum stai așteptând
Cu ochii în lacrimi și nodul în gât.
Te doare-așteptarea, te arde aleanul
Că-ți vine adesea să-ți blastămi dușmanul
Dușmanul acela ce fiul ți-a dus
În ocna Jilavei și-n lanțuri l-a pus.
Nu plânge, măicuță, că gust suferința
Amar îmi e chinul dar tare credința.
Și chiar de va fi în ocnă să mor,
Muri-voi curat și nu trădător.
În groapa comună de-o fi să m-arunce,
Cu trupul zdrobit și gol ... fără cruce,
Ruga-voi, măicuță, un înger să vină
Să-ți spună că eu mă mut în Lumină!
Atunci să îmi duci prescură-n Altar
Frumos rumenită și pusă-n ștergar.
Să duci și-o făclie din ceară curată,
Pe masa de jertfă, ca mine, să ardă.
Din lanțuri făcut-am cădelnițe grele
Și-am ars și durere și rugă în ele,
Celula mi-a fost și iad și chilie,
Altarul de jertfă și mucenicie.
Din trupu-mi slăbit, un preot proscris,
Făcea-n sărbători un sfânt antimis.
Atunci cobora pân la noi Veșnicia
Vedeam pe Hristos slujind Liturghia.
La cină am stat, la Cina de Taină,
Hristos ne spăla și sânge și rană
La masă ne-a pus, El Pâine S-a frânt,
Că nu L-am trădat și nu L-am vândut.
Te văd, dragă mamă, în lacrimi și-n dor,
Cum stai rezemată, torcând în pridvor
Te văd lângă nuc cum stai așteptând
Cu ochii în lacrimi și nodul în gât.
Te doare-așteptarea, te arde aleanul
Că-ți vine adesea să-ți blastămi dușmanul
Dușmanul acela ce fiul ți-a dus
În ocna Jilavei și-n lanțuri l-a pus.
Nu plânge, măicuță, că gust suferința
Amar îmi e chinul dar tare credința.
Și chiar de va fi în ocnă să mor,
Muri-voi curat și nu trădător.
În groapa comună de-o fi să m-arunce,
Cu trupul zdrobit și gol ... fără cruce,
Ruga-voi, măicuță, un înger să vină
Să-ți spună că eu mă mut în Lumină!
Atunci să îmi duci prescură-n Altar
Frumos rumenită și pusă-n ștergar.
Să duci și-o făclie din ceară curată,
Pe masa de jertfă, ca mine, să ardă.
Din lanțuri făcut-am cădelnițe grele
Și-am ars și durere și rugă în ele,
Celula mi-a fost și iad și chilie,
Altarul de jertfă și mucenicie.
Din trupu-mi slăbit, un preot proscris,
Făcea-n sărbători un sfânt antimis.
Atunci cobora pân la noi Veșnicia
Vedeam pe Hristos slujind Liturghia.
La cină am stat, la Cina de Taină,
Hristos ne spăla și sânge și rană
La masă ne-a pus, El Pâine S-a frânt,
Că nu L-am trădat și nu L-am vândut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.