Cică, într-un bar dintr-un sat, zilnic, un grup de oameni se distrau pe seama unui sărman pe care îl porecliseră "idiotul satului".
Era un biet nefericit,
care trăia din ce primea când făcea mici servicii și din ce i se oferea de pomană.
În fiecare zi, grupul sătenilor din bar întindeau pe o masă diferite bancnote: de 20, de 50, de 100, de 500 si de 1000 de pesos si și îl chemau să își aleagă una.
Întotdeauna el o alegea pe cea albastră, de 20 de pesos - era culoarea lui favorită, zicea.
Și acela era motiv de batjocură și râs în hohote, pentru toți cei prezenți.
Într-o zi, un domn care urmărea cum se distrau oamenii aceia pe seama bietului inocent, îl cheamă deoparte și îl întreabă cum de încă nu și-a dat seama că bancnota pe care o alege de fiecare dată are cea mai mică valoare.
Iar acesta îi raspunde:
“- Știu, sigur că știu, nu sunt atât de idiot.
Știu că bancnota pe care o aleg valorează doar 20 de pesos, dar în ziua în care aleg altă bancnotă jocul se termină și nu voi mai putea câștiga 20 de pesos zilnic, de la aceștia.”
Povestioara aceasta se poate încheia aici, ca o simplă glumă, dar ar fi cazul să tragem niște învățăminte:
Primul: Cine pare idiot, nu este întotdeauna.
Al doilea: Cine erau adevărații idioți din poveste?
Al treilea: O ambiție disproporționată, poate ajunge să îți taie sursa de venit.
Al patrulea - și cel mai interesant:
Putem să fim bine, chiar și atunci când alții nu au o părere bună despre noi.
De aceea, nu ceea ce gândesc alții despre noi contează, ci doar ce gândim noi despre noi.
MORALA:
În fața idioților care se cred inteligenți, orice persoană inteligentă poate părea idioată.
