Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

marți, 10 decembrie 2024

EU TE AM PE TINE, DOAMNE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

de Preot Sorin Croitoru
 
Nu am mamă, nu am tată,
N-am bunici, căci toți s-au dus,
Dar Te am pe Tine, Doamne,
Milostivul meu Iisus,

Și o am pe Sfânta-Ți Maică
Ocrotindu-mă mereu,
Iar ca Tată bun în ceruri
Mi L-ai dat pe Dumnezeu.

N-am în lume mulți prieteni,
Fiindcă oamenii sunt răi,
Dar ca ajutor în viață
Mi i-ai dat pe sfinții Tăi

Și îi simt mereu aproape
Ori de câte ori mă rog,
Mângâiat fiind de dânșii
Într-un tainic dialog.

Mi-ai mai dat, Iisuse Sfinte,
Un prieten veghetor
Care pururea mă-învață,
Sfântul înger păzitor,

Mă îndeamnă să fac bine,
Mă oprește să fac rău
Căci e plin de-înțelepciune,
Fiind plin de harul Tău.

Când aș vrea să schimb o vorbă,
Însă toți mă părăsesc,
Iau Scriptura Ta în mână
Și cuvântul Ți-l citesc

Și atunci îmi trece dorul,
Căci cuvântul Tău e viu,
Și-auzindu-Te pe Tine,
Întristat nu pot să fiu.

Deseori în viața asta
M-am simțit al nimănui..
Multe suflete sunt calde,
Dar ca Tine nimeni nu-i..

Când Te am pe Tine, Doamne,
Eu sunt cel mai fericit,
Când Te pierd prin nepăsare,
Sunt un suflet chinuit.

De mă pierd de Tine, Doamne,
Ieși în căutarea mea,
Du-mă iar pe calea bună
De apuc pe calea rea,

Lasă-mă sărac în viață,
Dezbrăcat, străin, flămând,
Dar orfan de Tine, Doamne,
Nu, nu mă lăsa nicicând!


luni, 9 decembrie 2024

Zăpezile de altădată!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Mă poartă gândul, călător,
Înspre o vreme minunată,
Și văd cu ochii plini de dor,
Zăpezile de altădată!

În vremi, când încă nu știam,
Cât cântărește un suspin,
Și-n toată inima simțeam,
Că Sărbători de iarnă vin!

☆ ☆ ☆
Întorc privirea îndărăt
Și văd zbughind afar' pe ușă,
Un țânc...oprindu-se-n omăt,
Sugând un deget la mănușă!

Apoi se-apleacă, luând în mână,
Din neaua albă din ogradă,
Între mănușile de lână,
Un bulgăr mare de zăpadă!

☆ ☆ ☆
Așa mă poartă uneori,
Gândul, în zbor, cu bucurie,
Mereu în prag de Sărbători,
Prin iarna din copilărie!

Dar nu mă lasă...căci apoi,
Mă poartă iar pe-același drum,
Și mă aduce înapoi,
În vremurile de acum!

Dorel Mărgan

Sfintii Zilei

Arhivă blog