Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

joi, 27 martie 2025

CÂND DOMNUL SE RETRAGE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





de Preot Sorin Croitoru
 
Când vede Domnul că noi suntem
Atât de plictisiți de El,
Ne dă pe mâna unor bestii,
Ca să ne "scuture" nițel.

Și uite-așa încep în lume
Deodată, parcă din senin,
Necazurile "pandemiei"
Și frica de acel vaccin..

Poporul nu mai înțelege
Nimic din ce-i în jurul său;
S-a dus încrederea în oameni,
Nu știm ce-i bine și ce-i rău..

E ca și cum această lume,
Pierzând protecția de Sus,
A fost luată-n stăpânire
De toți vrăjmașii lui Iisus.

Deodată albul pare negru,
Iar negrul pare luminos.
Deodată moartea-nseamnă viață,
Iar "viața" nu mai e Hristos..

În nici doi ani de pandemie
Dispar valorile pe rând;
Pământul intră-ntr-o sclavie
Ce n-a mai fost pe el nicicând.

În timp ce multă lume moare
Pe paturile de spital,
Guvernele se preocupă
Prin legi de actul sexual.

În timp ce unii se sufocă,
Cerșind un dram de oxigen,
Guvernele din toată lumea
Se preocupă doar de.. "gen"!

De ce în timpul pandemiei
Apar ca din senin mârlani
Ce vor să le vorbească-n școală
De sex la pruncii de trei ani??

Apar ca din senin antene
Ca să emită în cinci ge,
În timp ce lumea se întreabă:
"La ce vor folosi, la ce?.. "

Păi cum, în timp de pandemie
Mai marii lumii n-ar avea
Cumva probleme mai stringente
Decât acelea.. de rețea?..

Nu știu de-o fi sfârșitul lumii,
Dar este un sfârșit oricum,
Căci n-a mai fost nicicând minciuna
La mare cinste, ca acum..

Din cerurile sfinte Domnul
Mâhnit privește înspre noi..
Nu L-am dorit în timp de pace
Și iată, azi ne-a dat război.

N-am vrut să-L căutăm cu râvnă,
N-am vrut să Îl slăvim în rugi
Și iată, astăzi ne comandă
Chiar ale diavolului slugi!

Ne-a mai rămas doar pocăința,
Ca la acei niniviteni.
De ar vedea în noi căința,
Cum ne-ar scăpa de cei vicleni..

Revarsă peste noi, Iisuse,
Curajul primilor creștini,
Iar dacă ne-a lipsit credința,
Măcar de astăzi fă-ne plini.

Trezește-ne din moleșeala
Acestei vieți de până ieri
Și firii noastre slăbănoage
Să-i dai duhovnicești puteri,

Iar de-ai ales sfârșitul lumii
Să se întâmple chiar cu noi,
Prin harul Tău, Iisuse Sfinte,
Din oameni lași ne fă eroi!

Precum l-ai întărit pe Samson
Și-ntreg palatul l-a surpat,
Precum l-ai ridicat pe David
De l-a ucis pe Goliat,

Precum l-ai întărit pe Moise
Și i-a învins pe egipteni,
Iar Iosua prin Tine, Doamne,
I-a cucerit pe filisteni,

Trimite-ne, Te rog, Stăpâne,
Tăria ce le-ai dat-o lor
Ca să mărturisim credința
În Tine-n fața tuturor,

Ajută-ne ca-n viața asta
Să fim lumină pe pământ
Și umple inimile noastre
De pacea Duhului Cel Sfant

luni, 24 martie 2025

FECIOARĂ ÎNLĂCRIMATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Spune-mi vântule pribeag, de-ai văzut pe cale
O măicuță-ndurerată murmurând cu jale
,,Unde mi te duc, copile, Dulcele meu Fiu?
Căci în locul Tău, acolo, eu aș vrea să fiu!"

Am văzut-o pe Fecioară și am mângâiat-o,
Urma lacrimilor sfinte eu am sărutat-o:
,, Fiul Tău, Prea Dulce Maică, a fost judecat
Și-n hlamidă sângerie a fost îmbrăcat.
Pentru fruntea lui cea dalbă, precum albii crini
Împletit-au o cunună dintr-un rug cu spini.
Și i-au așezat pe umeri Crucea pătimirii,
Că-L așteaptă pe Golgota, locul răstignirii
Jalea ta și-a ta durere, îngerii o știu,
Doua inimi bat ca una: Mamǎ lângă Fiu."
Azi și cerul își îmbracă hainele cernite,
Omul nu-nțelege taina patimilor sfinte.
,,Spune-mi dalbă porumbiță, dacă-n al tău zbor
L-ai văzut urcând Golgota, pe al meu Fecior?"
Așa întreba Fecioara păsările dalbe
Care-n fața ei își frâng aripile albe:
,, L-am văzut pe Fiul Tău, Crucea trupu-i frânge
N-are chip, nici frumusețe, fruntea-i numai sânge!
Pe Golgota-L răstignesc pe Stăpânul Lumii
Chiar în locul ce se cheamă Dealul Căpățânii.
Du-te, Maică, du-te-n grabă, noi te-om însoți
Chiar de ura lor, cu sete, și-n noi va lovi!"

Alerga plângând Fecioara, precum ciocârlia,
O-nsoțeau doar Salomeea, Marta și Maria
Sta sub Cruce Magdalena ca un fir de crin,
Și Ioan de-a dreapta ei, ca un serafim.
Iar pe Lemnul Pătimirii, Omul-Dumnezeu,
Răstignit în patru cuie de păcatul meu....
Eliana Popa

Sfintii Zilei

Arhivă blog