de Preot Sorin Croitoru
V-aș mângâia cu “Sfântul Nicolae”
Căci sunteți răi, trufași și îngâmfați,
Dar azi în vers o să vă dau bătaie,
Căci prea urât pe Facebook comentați!
Voi ziceți că iubiți Ortodoxia,
De asta pe catolici îi huliți,
Eu însă v-am analizat trufia
Și vă consider niște rătăciți.
Sunteți la fel de mândri ca Satana,
Acel “luceafăr” prăbușit din cer.
Chiar dacă de oiță-i este blana,
Nu-l păcălește lupul pe oier.
Voi din credință ați făcut pretextul
Să vă umflați în pene de cocoși.
Scripturii Sfinte îi cunoașteți textul,
De când creștinii sunt lăudăroși?!
Dăm slavă Domnului pentru credința
În care ne-am născut nemeritat.
Ortodoxia este ADEVĂRUL,
Acesta e un lucru-adevărat.
Nu ne-am luptat, ci am primit de-a gata,
Deci suntem niște cetățeni de rând;
Suntem creștini, dar nu suntem din ceata
Acelora ce au murit luptând.
Degeaba suntem cu Hristos în gură,
De vreme ce pe alții ponegrim.
Nu-mi amintesc să fi-ndemnat la ură
Cel ce cerea vrăjmașii să-i iubim.
Am cunoscut destui creștini “de bine”,
Aici în Occident, unde trăiesc,
Pe lângă care, sincer, mi-e rușine
Cu creștinismul meu cărturăresc.
Aici Hristos nu-i doar o noțiune,
Un bun motiv de ceartă “pe rețea”..
Aici creștinul e de acțiune,
Prin fapte demonstrând credința sa.
Nu toți sunt credincioși, se înțelege,
De-ar fi așa, ar fi chiar prea frumos,
Dar care sunt creștini sunt disponibili
Să Îl urmeze tainic pe Hristos.
Printre catolici n-o să mori de foame:
De ești flămând, cu drag te vor hrăni!
O supă caldă, chiar și-un pat și-o baie,
În orice orășel se vor găsi.
Nu-i creștinismul nostru de acasă
Cu care suntem noi obișnuiți,
Dar credeți că românilor le pasă
Atunci când sunt hrăniți și găzduiți?..
Abstracție făcând noi de doctrină
- Catolicismul are mari erori -
Catolicii, să știți, n-au nici o vină,
Ci sunt de lăudat de multe ori.
Și-mi vine mie-acuma badea Gheorghe,
Sau țața Leana de la Popăuți,
Și-mi judecă un miliard de oameni
Că “sunt niște eretici prefăcuți”?!
Când eu trăiesc de-un veac printre catolici,
Și printre ei credința mi-o trăiesc,
Și mi-o trăiesc cu plângere de suflet
Departe de pământul românesc
Și n-a venit catolicul la mine
Să mă influențeze în vreun fel,
Cum mi se pare când te-aud pe tine
Că îl acuzi în fel și chip pe el?..
Săracii, simt și ei că le lipsește,
Că noi avem atât prinos de Har,
Ne copie timizi bisericește
Punând icoana noastră pe altar,
Acesta-i semnul că se-întoarce fiul
Încet, încet, la Tatăl său Ceresc,
Iar eu în taină tare mă mai bucur,
Că-s frații mei mai mici și îi iubesc.
Și sunt convins că în puțină vreme
Se vor întoarce iarăși la izvor,
La marii sfinți ce în antichitate
Ne-au predicat și nouă, dar și lor.
Atunci vor pune orice virguliță
Acolo unde-a fost inițial,
Mlădițele se vor întoarce-n Viță
Și Sânge Sfânt va curge în pocal
Și-n clipa când vor dispărea vicarii,
Trecând ca o săgeată prin eter,
Umplând de slavă Sfintele Altare,
Iisus Hristos va coborî din cer..
