Soția lui Dumnezeu ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-o zi, un copil fără încălțări, se oprește în fața vitrinei unui magazin de încălțăminte. Stătea acolo nemișcat de ore bune, tremurând de frig.

O doamnă îl vede, se apropie de el și îl întreabă pe un ton blând :

-Micuțule prieten, ce privești cu atâta interes în vitrină?

Băiețelul fără să întoarcă capul îi răspunde :

-Îl rog pe Dumnezeu să-mi dăruiască o pereche de pantofi.

Emoționată până la lacrimi, femeia îl prinde de mână și îl roagă să intre cu ea în magazin.

Acolo îi cere vânzătorului o duzină de perechi de şosete și o pereche de pantofi care să se potrivească micuțului. Apoi îl întreabă dacă poate să meargă la baie să-l spele pe picioare.

-Sigur că da, primi imediat răspunsul!

Vă aduc și un lighean și fireşte un prosop.

Cu multă grijă femeia îi spală picioruşele firave și pline de răni, apoi le usucă în prosop și îi pune şosetele și pantofii .

-Gata micuțule, acum îți va fi bine. Cu lacrimi şiroindu-i pe obraz, îi mângâie fața și părul, cu o iubire pe care acesta niciodată nu a mai simțit-o înainte.

Privind-o fix, cu acea privire cu care privise înainte vitrina, copilul timid îşi apropie degetele de fața ei, îi şterge lacrimile și cu cel mai fericit glas o întreabă :

-Doamnă, dumneavoastră sunteți soția lui Dumnezeu?

Femeia copleşită, îi răspunse;

-Nu, micuțule, nu sunt soția lui Dumnezeu !

Sunt doar trimisă de El să trăiesc experiența fericirii de-a dărui, aşa cum tu eşti experiența fericirii de-a primii.

Atât eu cât și tu suntem EL!

Toate reacţiile:

15Ioana Popescu, Maria Carstea şi alţi 13

1 comentariu

6 distribuiri

Distribuie

Priveste in sus...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Se spune că un om cam necredicios a căzut bolnav pe pat. Se văita și nu mai știa ce să facă. În cele din urmă a acceptat să vorbească cu preotul parohiei.
- Bine ați veni părinte.
- Bine te-am găsit fiul meu.
- Să știți părinte că nu mai pot.
- De la boală?
- Da părinte, de la boală.
- Domnul să te întărească fiul meu.
- Domnul să mă întârească, cum să mă întârească părinte?
- Tot ce are loc în lumea noastră are loc cu știrea lui Dumnezeu.
- Vreți să spune-ți că Dumnezeu știe de boala mea?
- Cum să nu fiul meu.
- Păi părinte eu sunt un om bun, nu am omorât pe nimeni, de ce să mă lase tocmai pe mine Dumnezeu să sufăr?
De ce să mă lase Dumnezeu tocmai pe mine să cad la pat?
- Există o explicație pentru acesta fiul meu.
- Care este părinte că chiar m-ați făcut curios.
- Vezi tu fiul meu de multe ori Dumnezeu ne lasă să cădem pe spate care să ne uităm în Sus.
- Adică cum părinte?
- Când omul este căzut pe spate (bolnav) el se uită în sus (la cer) la Dumnezeu nu?
- Așa este părinte.
- Ei vezi Dumnezeu te-a lăsat să cazi pe spate ca să te uiți mai mult în Sus la El.
- Văi părinte vă mulțumesc că mi-ați deschis mintea și inima.
Acum știu de ce am căzut la pat: L-am uitat pe Dumnezeu.