.RAIUL PE PĂMÂNT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         


de Preot Sorin Croitoru

Te simt, Stăpâne, ești în aer,
Te simt în jur și Te respir,
Tu îmi pătrunzi prin nări în suflet
Ca un parfum de trandafir.

Te simt, Stăpâne, ești în mine
În cel mai tainic colț al meu.
Prin raza blândă a iubirii
Eu Te-am primit ca Dumnezeu.

Te văd, Stăpâne, nu cu ochii,
Ci mintea Tu mi-ai luminat
În clipa când, cu pocăință,
De dorul Tău am suspinat.

Mă-nchin uimit icoanei Tale,
Din care Însuți mă privești
Și lăcrimez de bucurie
Văzând că încă mă iubești.

Nu cerți, nu judeci și nu mustri,
Chiar dacă sunt un păcătos,
Și totuși lacrimile calde
Îmi curg de pe obraji pe jos..

Mă șfichiuie mai mult ca biciul
Iubirea Ta de Dumnezeu;
Mă ustură mai mult ca rana
Mustrarea cugetului meu.

Dar ești aici, Stăpâne Sfinte,
În mine și în fața mea!
Mă rog adânc fără cuvinte,
Ador plângând iubirea Ta.

Un rai mi-ai prefăcut deodată
Adâncul inimii din piept.
Știai mâhnirea mea, Hristoase,
Știai de câte zile-aștept.

Și am pățit precum tâlharul,
Dar nu m-ai așteptat în rai,
Ci raiul l-ai adus în mine,
Venind din ceruri cu alai.

Nu știu cât va dura minunea,
Căci timpul parcă s-a oprit:
O veșnicie-mi pare clipa
De care m-ai învrednicit.

Din nou prin harul Tău, Iisuse,
Mi-ai dat să pot să Te respir.
Mă bucur și Îți sorb mireasma,
Mireasma Ta de trandafir..

(30 ianuarie 2025)

Ciobanul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Era odata, in pustie, un ascet foarte aspru si exigent. Dupa lungi asceze ajunsese sa tina postul de 40 de zile numai cu apa si putina paine uscata. Dar i se parea ca tot nu e suficient pentru mantuire. Si atunci se ruga Domnului sa-i descopere pe cineva cu un post mai bineplacut Lui, ca sa poata invata mai mult si astfel sa inainteze pe calea mantuirii. Si Domnul ii vorbi in vis sa mearga la muntele cutare, la o stana de oi de la poalele lui si acolo va gasi un cioban.

 Ciobanul acela e cel care tine un post mai bineplacut decat al lui. Imediat ascetul pleca in cautarea ciobanului si, intr-adevar, il gasi exact asa cum ii aratase Domnul. 

Ciobanul tocmai se pregatea sa manance si il invita cu bucurie pe strain la masa. Imparti mancarea cu el, spusera o rugaciune si se apucara sa manance. Atunci ascetul ii spuse pentru ce venise si il ruga sa-i spuna cum tine el postul. Ciobanul ii spuse ca el nu prea tine post asa cum scrie la carte si nu crede ca postul sau are ceva deosebit care sa merite a-l impartasi si celuilalt, mai ales ca ascetul ii povestise mai inainte cum a reusit el sa tina post numai cu apa si un dram de paine timp de 40 de zile. Totusi ascetul insista si ca sa aibe un reper ii spuse ca postul are trei elelmente: postul pantecelui, al gurii si al inimii. Ii spuse cu deamanuntul cum face el postul pantecelui, apoi la postul gurii ii spuse ca a reusit sa pastreze tacerea pe toata acea perioada de 40 de zile, iar la postul inimii la fel, a stat doar in chilie neprimind pe nimeni si deci nu a urat pe nimeni in cele 40 de zile. 

Atunci ciobanul zise: 

- Pai, la postul pantecelui fac asa. Mancarea pe care o pregatesc o impart intotdeauna cu musafirul care se nimereste sa fie la mine sau, daca nu vine niciun musafir, atunci chem un strain ce se nimereste sa treaca pe-aici. Niciodata nu am mancat singur. Postul gurii ar fi ca atunci cand imi vin sa spun ocari, mi le adresez numa' mie, iar vorbele bune, cate le am, le spun celorlalti. Iar cu postul inimii e cam la fel: cand imi vine sa urasc atunci imi urasc pacatele mele, ca stiu ca sunt mari si multe, iar dragostea inimii o rezerv pentru strainul ce-mi calca pragul.

 Mult se mai minuna ascetul de vorbele si cumpatarea ciobanului. La plecare ciobanul ii dete pe magarusul sau ca era destul de obosit de drum. Ia mai spus sa-i dea drumul cand crede de cuviinta, ca magarusul a mai dus si alti oaspeti si stie drumul inapoi. Aici se incheie povestea.
Har, smerenie si jertfa de sine va doresc tuturor !sursa...
Ion Lostun