Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

luni, 24 martie 2025

FECIOARĂ ÎNLĂCRIMATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Spune-mi vântule pribeag, de-ai văzut pe cale
O măicuță-ndurerată murmurând cu jale
,,Unde mi te duc, copile, Dulcele meu Fiu?
Căci în locul Tău, acolo, eu aș vrea să fiu!"

Am văzut-o pe Fecioară și am mângâiat-o,
Urma lacrimilor sfinte eu am sărutat-o:
,, Fiul Tău, Prea Dulce Maică, a fost judecat
Și-n hlamidă sângerie a fost îmbrăcat.
Pentru fruntea lui cea dalbă, precum albii crini
Împletit-au o cunună dintr-un rug cu spini.
Și i-au așezat pe umeri Crucea pătimirii,
Că-L așteaptă pe Golgota, locul răstignirii
Jalea ta și-a ta durere, îngerii o știu,
Doua inimi bat ca una: Mamǎ lângă Fiu."
Azi și cerul își îmbracă hainele cernite,
Omul nu-nțelege taina patimilor sfinte.
,,Spune-mi dalbă porumbiță, dacă-n al tău zbor
L-ai văzut urcând Golgota, pe al meu Fecior?"
Așa întreba Fecioara păsările dalbe
Care-n fața ei își frâng aripile albe:
,, L-am văzut pe Fiul Tău, Crucea trupu-i frânge
N-are chip, nici frumusețe, fruntea-i numai sânge!
Pe Golgota-L răstignesc pe Stăpânul Lumii
Chiar în locul ce se cheamă Dealul Căpățânii.
Du-te, Maică, du-te-n grabă, noi te-om însoți
Chiar de ura lor, cu sete, și-n noi va lovi!"

Alerga plângând Fecioara, precum ciocârlia,
O-nsoțeau doar Salomeea, Marta și Maria
Sta sub Cruce Magdalena ca un fir de crin,
Și Ioan de-a dreapta ei, ca un serafim.
Iar pe Lemnul Pătimirii, Omul-Dumnezeu,
Răstignit în patru cuie de păcatul meu....
Eliana Popa

ESTE BINE SĂ DĂM DE POMANĂ CĂRȚI RELIGIOASE !?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



    99.-Vreau să vă întreb și vă rog să-mi răspundeți. Vă povestesc pe scurt. Am dăruit cuiva o carte religioasă, și a spus că este păcat și nu este bine să dai de pomană cărți, pentru că, trebuie să-și ia singur, fiecare. Cărțile religioase sunt doar de împrumutat. Dumneavoastră ce părere aveți? (Livia B.)

RĂSPUNS: Observați cum vrăjmașul pervertește, în conștiința unora, o faptă bună, poate cea mai ziditoare faptă ce privește îndreptarea și mântuirea aproapelui! A da cuiva în dar (de pomană) o carte despre Dumnezeu, prin care, să se mântuiască cineva citind-o, nu este păcat, ci o mare faptă bună.
Să-și cumpere cel necredincios o carte religioasă, este mai greu, sau, nu va face niciodată lucrul acesta, pentru că nu este interesat. Dacă o va primi în dar, chiar dacă o v-a pune undeva, fără s-o citească, dar, peste un timp va da de ea, măcar din curiozitate o va citi. Cuvântul pe care l-a citit, va lucra conștiința lui, atunci sau mai târziu, se va trezi, și-l va întoarce la credință pe cel necredincios.
 
Acest sfat, să nu dai de pomană cărți religioase, vine de la diavol, ca să-l împiedice pe cel necredincios de a afla adevărul dumnezeiesc și să rămână în necredința sa, și pe cel ce ar fi putut să-l ajute, să piardă fapta bună, de a ajuta pe aproapele.
 
Prin viclenia sa, diavolul, se preface a lasă să se facă o faptă bună, îl lasă și pe cel ce vrea să-l ajute sincer pe aproapele, împrumutându-i o carte religioasă. Viclenia constă în faptul că, prin a împrumuta cuiva o carte, va avea și el parte și nu va lăsa ca fapta bună să fie dusă până la capăt. Obligativitatea celui ce a primit cartea, de a o întoarce înapoi binefăcătorului, va fi încurcată de acest vrăjmaș, prin : zădărnicie (întârziere), uitare și neținerea de cuvânt, prin deteriorarea unei pagini din carte, sau, deteriorarea întregi cărți, prin pierderea cărții, fapt ce va aduce supărare, nemulțumire și ceartă între cei doi, de unde are de câștigat.
 
Atunci vă întreb, care este mai bună, donația (pomana) sau împrumutul? Donația, veți spune. Adevărat. Care faptă poate să ducă și la păcat? Împrumutul, veți spune. Dar, despre împrumut spune Scriptura că este o faptă bună și ne îndeamnă Mântuitorul s-o facem. Da, este o faptă bună, dacă nu lași loc și vrăjmașului să se amestece. Cum putem să facem acest lucru? Numai ascultând de sfatul Evangheliei : „dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt”(Luca 6, 35). Prin aceasta, desființezi interesul diavolului de a mai avea vreun câștig și... pleacă. Altfel, orice împrumut, de orice fel, pe care îl vrei înapoi, nu va fi o faptă bună pentru tine, ci un câștig pentru diavol.

De aceea, vă îndemn, luați cât mai multe cărți ziditoare de suflet și dați-le de pomană, cu toată dragostea, ca cei ce le primesc să le poată da și ei altora. Este una din cele mai mari și mai primite fapte bune, pe care ați putea s-o faceți pentru aproapele și mântuirea lui. (PR. iOAN)

Postarea publicată de Argatu Ioan


Elena Droniuc, Flory Ababei şi alţi 19


Sfintii Zilei

Arhivă blog