O călugăriță a ajuns în Kifissia și a luat un taxi pentru a ajunge la mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Panteleimon din Pendeli. Taximetristul auzise multe despre starețul Simon [ieromonahul Simon Arvanitis] și a întrebat-o pe călugăriță de ce se duce într-o asemenea pustie.
Ea a răspuns că dorește să se spovedească bătrânului.
Auzind aceasta, taximetristul a fost destul de surprins :
- Ce păcate ai matale, doar ești călugăriță ?
Ea a răspuns că fiecare persoană are păcate.
Nu departe de mănăstire s-a terminat drumul asfaltat și au mers pe un drum de pământ stricat.
Călugărița a spus că va continua pe jos, dar taximetristul a obiectat :
- Nu, mătușâ, te voi duce chiar la poarta mănăstirii.
Ajunși la mănăstire, au coborât din mașină. Călugărița l-a invitat pe taximetrist în bucătărie și i-a făcut o cafea.
După mărturisire, ea s-a întors în bucătărie și i-a spus șoferului :
- Dorești să mergi să-l vezi pe stareț, odată ce ești aici ? Te vei mărturisi și vei primi binecuvântarea starețului ?
Taximetristul a fost de acord. S-a dus la chilia bătrânului, a cerut binecuvântare și i-a dezvăluit unele dintre păcatele sale.
Bătrânul a tăcut.
Taximetristul s-a ridicat, s-a îndreptat spre uşă, a apăsat mânerul, dar uşa nu se deschidea.
- Părinte Simon, ce să fac ? „Nu pot deschide ușa”, se întoarse șoferul de taxi către bătrân.
El a răspuns cu un zâmbet amabil :
- Fiule, nu ți-ai mărturisit toate păcatele, de aceea ușa nu se deschide.
Taximetristul a roșit profund și a fost jenat. Lacrimile îi curgeau din ochi.
S-a întors la stareț și i-a descoperit cu sinceritate toate păcatele sale. Văzând că de data aceasta spovedania a avut loc complet, fără ascundere, bătrânul a rostit o rugăciune de dezlegare asupra lui.
Când taximetristul s-a apropiat de ușa, înainte de a avea timp să apuce mânerul, aceasta s-a deschis singură în fața lui.
Când s-a întors în bucătărie, călugărița l-a întrebat :
- Cum a fost întâlnirea cu starețul ?
- Ce să-ți spun, măicuță ? Ai avut dreptate, e un sfânt”, și i-a povestit tot ce s-a întâmplat în chilia starețului.
Și a adăugat:
- Mulțumesc foarte mult că m-ai sfătuit să mă spovedesc, pentru că acum sufletul meu este liniştit, iar eu mă simt ca un alt om. Când am sosit aici, parcă aveam o sarcină grea pe spate, dar acum simt că am aripi : sunt gata să zbor de bucurie.
Extras din cartea călugărului Zosima „Ieromonahul Simon Arvanitis (1901-1988)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.