Cu mult timp în urmă, în regnul animal, o oaie a văzut un leu plângând închis într-o cușcă…Leul, văzând oaia a implorat-o să-l ajute să iasă din cușcă, făgăduindu-i că nu o va mânca, dar oaia, temătoare, l-a refuzat. După multe rugăminți și cu multă convingere, oaia s-a decis să deschidă cușca în care leul era privat de libertate.
Cum a ieșit din cușcă, fiindu-i foarte foame, căci era închis de zile bune fără mâncare, leul nostru, a apucat repede oaia ca să o mănânce, dar oaia i-a amintit de promisiunea făcută.
Cum se certau ei cu zarvă multă, au stârnit curiozitatea altor animale care, încercau să afle ce s-a întâmplat…
Leul și oaia și-au spus fiecare partea din poveste, dar de frica leului și pentru a-i câștiga “prietenia”, toate animalele au trecut de partea leului, cu excepția unei țestoase care pretindea că nu a înțeles întregul scenariu…
Țestoasa, șmecherită, i-a cerut leului să-i arate cu exacticitate unde era înainte ca oaia să-l salveze.
L-a întrebat din nou:
,, Ia spune leule, erai înăuntru sau afară când a venit oaia?". Leul a răspuns sec că era înăuntru. Țestoasa i-a zis din nou: “ia poftim tu leule dragă înapoi în cușcă să facem reconstituirea”…
Leul, fără să stea pe gânduri, a intrat din nou în cușcă, iar țestoasa imediat, haț!, l-a închis din nou în cușcă…
Uimite, celelalte animale au întrebat-o pe țestoasă „de ce ai făcut asta?!?”, iar aceasta a răspuns: „dacă îi dădeam voie să mănânce azi oaia, mâine, când îi va fi din nou foame, nu avem de unde ști care e următoarea victimă dintre noi!”…
Morala … nu susține răul astăzi, doar pe motivul că nu te afectează direct, deoarece mâine ar putea fi rândul tău…
Teodor Ciurariu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.