99.-Vreau să vă întreb și vă rog să-mi răspundeți. Vă povestesc pe scurt. Am dăruit cuiva o carte religioasă, și a spus că este păcat și nu este bine să dai de pomană cărți, pentru că, trebuie să-și ia singur, fiecare. Cărțile religioase sunt doar de împrumutat. Dumneavoastră ce părere aveți? (Livia B.)
RĂSPUNS: Observați cum vrăjmașul pervertește, în conștiința unora, o faptă bună, poate cea mai ziditoare faptă ce privește îndreptarea și mântuirea aproapelui! A da cuiva în dar (de pomană) o carte despre Dumnezeu, prin care, să se mântuiască cineva citind-o, nu este păcat, ci o mare faptă bună.
Să-și cumpere cel necredincios o carte religioasă, este mai greu, sau, nu va face niciodată lucrul acesta, pentru că nu este interesat. Dacă o va primi în dar, chiar dacă o v-a pune undeva, fără s-o citească, dar, peste un timp va da de ea, măcar din curiozitate o va citi. Cuvântul pe care l-a citit, va lucra conștiința lui, atunci sau mai târziu, se va trezi, și-l va întoarce la credință pe cel necredincios.
Acest sfat, să nu dai de pomană cărți religioase, vine de la diavol, ca să-l împiedice pe cel necredincios de a afla adevărul dumnezeiesc și să rămână în necredința sa, și pe cel ce ar fi putut să-l ajute, să piardă fapta bună, de a ajuta pe aproapele.
Prin viclenia sa, diavolul, se preface a lasă să se facă o faptă bună, îl lasă și pe cel ce vrea să-l ajute sincer pe aproapele, împrumutându-i o carte religioasă. Viclenia constă în faptul că, prin a împrumuta cuiva o carte, va avea și el parte și nu va lăsa ca fapta bună să fie dusă până la capăt. Obligativitatea celui ce a primit cartea, de a o întoarce înapoi binefăcătorului, va fi încurcată de acest vrăjmaș, prin : zădărnicie (întârziere), uitare și neținerea de cuvânt, prin deteriorarea unei pagini din carte, sau, deteriorarea întregi cărți, prin pierderea cărții, fapt ce va aduce supărare, nemulțumire și ceartă între cei doi, de unde are de câștigat.
Atunci vă întreb, care este mai bună, donația (pomana) sau împrumutul? Donația, veți spune. Adevărat. Care faptă poate să ducă și la păcat? Împrumutul, veți spune. Dar, despre împrumut spune Scriptura că este o faptă bună și ne îndeamnă Mântuitorul s-o facem. Da, este o faptă bună, dacă nu lași loc și vrăjmașului să se amestece. Cum putem să facem acest lucru? Numai ascultând de sfatul Evangheliei : „dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt”(Luca 6, 35). Prin aceasta, desființezi interesul diavolului de a mai avea vreun câștig și... pleacă. Altfel, orice împrumut, de orice fel, pe care îl vrei înapoi, nu va fi o faptă bună pentru tine, ci un câștig pentru diavol.
De aceea, vă îndemn, luați cât mai multe cărți ziditoare de suflet și dați-le de pomană, cu toată dragostea, ca cei ce le primesc să le poată da și ei altora. Este una din cele mai mari și mai primite fapte bune, pe care ați putea s-o faceți pentru aproapele și mântuirea lui. (PR. iOAN)
Postarea publicată de Argatu Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.