Batranul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Intr-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară, la poartă . L-a întrebat: Nu simți că este frig afară și tu nu porți niciun palton! Bătrânul a răspuns: Nu am, dar m-am obișnuit cu asta. Miliardarul i-a răspuns: Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul. Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.

Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă o notiţă: Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.

MORALA: Nu promite nimic, nici măcar dragoste, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

CIOROIUL ȘI COȚOFANA (fabulă de Diana Sava Daranuța)

Un cioroi cu pana neagră tot privea cu mare jale,
Cum se plimbă porumbeii din scuarul Catedralei,
Cum i-alintă trecătorii cu firimituri de pâine
Și ei, țanțoși, merg agale, fără griji în zi de mâine.

„Păsările astea simple... se gândi el, n-au valoare,
Oare pentru ce virtute le iubește lumea oare?”
Și-atunci, hotărî cioroiul să se facă porumbel,
Ca să nu-i mai zică nimeni că-i vrăjmaș și că-i mișel.

Și zbură pe lună nouă la o babă vrăjitoare,
Ca să îi ghicească-n ouă și să-i schimbe-nfățișare...
Baba-l căută prin pene, îl drămălui nițel
Și îi zise: – Știu o cale, de-a te face porumbel...

Pentru asta, ia aminte, ce va trebui să faci,
Ca descântecul să meargă, tu va trebui să taci!
Iar la sfat cu porumbeii ș-alte păsări să nu stai,
Asta-i unica ta cale, dacă vrei noroc să ai!

– Asta-i o nimica toată, sunt de-acord și mă împac!
Bucuros sări cioroiul. Nu e greu, promit să tac!
Și îl descântă bătrâna, îl peni pe cârcotaș
Și din pasărea cea neagră îl făcu în hulubaș...

„Făt Frumos”... își zise dânsul. „Ah, ce pene, ce-aripioare,
Voi trăi ca porumbeii, am acum un loc sub soare!”
Bucuros de zile bune se plimba ca un „pigeon”
Îngâmfat... iar porumbeii îl crezură un bufon...

Nimeni nu-l băga în seamă, păsările liniștite
Ciuguleau din mana zilei, vesele și fericite.
Da-l zări o coțofană pe galantul „porumbel”
Și, cătând să intre-n vorbă, se apropie de el.

– Fugi de-aici, strigă acesta, jurământul încălcând,
Ori nu vezi că sunt de clasă, iar tu – pasăre de rând!?
Dar nici nu-și sfârși cuvântul că, în loc de gângurit,
Se-auzi o cârâială și-un puternic croncănit...

Car, car, car... și-atunci îndată, i s-a dus toată vrăjeala
Toți văzură porumbelul care glăsuia ca cioara...
Și apoi, mare minune, când cel hulubaș vioi
Se făcu deodată negru, prefăcându-se-n cioroi...

Morala:

Tot râvnind la viață bună și la ranguri cât mai multe,
Unii cred că pot obține orice merit și virtute.
Ascunzând a lor natură, uită să închidă gura
Și ajung de râsul lumii, când întrec de tot măsura...

Autor: Diana Sava Daranuța
Din volumul „FABULE”, 2021